24 martie –ZIUA MONDIALĂ a luptei împotriva TBC

Deoarece o căutare pe Internet te conduce la concluzia că Institutul Naţional de Sănătate afişează un Raport de prin 2016, cu privire la TUBERCULOZĂ, am adunat de pe ici, de pe colea, câteva date statistice ceva mai recente, spre a putea susţine teoria conform căreia TBC încă este o mare problemă pentru ţările în care sărăcia merge mână-n mână cu lipsa igienei, iar lipsa educaţiei sanitare e şi ea o cauză!  Chiar dacă suntem în plină pandemie de SARC COV-2, un nou coronavirus care dă boala COVID, nu strică să avem în vedere că TBC încă face ravagii, deşi există tratament…! Măcar în această zi, să conştientizăm că, din păcate, România ocupă un loc fruntaş la incidenţa TBC în rândul populaţiei, ceea ce trebuie să înceapă să ne îngrijoreze pe toţi, cu-atât mai mult cu cât TBC este o boală contagioasă.

Tuberculoza este o boală infecțioasă provocată de un microb, Mycobacterium Tuberculosis. Este una dintre cele mai frecvente boli infecțioase din lume. Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau elimină spută în aer (picăturile Pfluger). Când o persoană cu tuberculoză pulmonară activă tușește, strănută, vorbește, cântă sau scuipă, elimină picături infecțioase de aerosoli .  Un singur strănut poate elibera până la 40.000 de picături.  Fiecare picătură poate transmite boala, deoarece doza infecțioasă a tuberculozei este foarte mică (o persoană poate fi infectată prin inhalarea a mai puțin de 10 bacterii).

Persoanele cu contact prelungit, frecvent sau apropiat cu persoane cu tuberculoză au un risc mare de a se infecta, având o rată estimată de infecție de 22%. O persoană cu tuberculoză activă dar netratată poate infecta 10–15 (sau mai mulți) alți oameni într-un an. În mod normal, doar persoanele cu tuberculoză activă transmit boala. Persoanele cu infecție latentă nu sunt considerate contagioase. Probabilitatea transmiterii de la o persoană la alta depinde de mai mulți factori. Acești factori includ numărul de picături infecțioase eliminate de purtător, eficiența ventilării mediului în care trăiesc persoanele, durata expunerii, virulența tulpinii de M. tuberculosis și nivelul de imunitate al persoanei neinfectate. TB se poate trata, însă rezistența la antibiotice conferă bolii un caracter de severitate.

Simptomele clasice ale tuberculozei active sunt tusea cronică, cu striuri de sângesputăfebră, oboseală cronică, transpirația nocturnă și scăderea în greutate (TBC se numea în trecut „boala consumării”, din cauza scăderii în greutate a persoanelor infectate). Infectarea altor organe provoacă o varietate mare de simptome. Diagnosticul tuberculozei active se face prin radiologie, (cunoscută drept radiografie toracică) prin examinare microscopică și cultură microbiologică a fluidelor corporale. Diagnosticarea tuberculozei latente se face prin testul cutanat la tuberculină (TCT) și analize de sânge. Tratamentul este anevoios și presupune administrarea mai multor antibiotice pentru o perioadă îndelungată de timp (minim 6 luni). De asemenea, contactele sociale ale persoanei infectate se examinează și tratează, dacă este necesar. Rezistența la antibiotice constituie o problemă în creștere în cazul tuberculozei rezistente la medicamente multiple (MDR-TB). Pentru a preveni TBC, oamenii trebuie examinați anual (radiografie pulmonară) pentru depistarea bolii și educați să aibă o viață echilibrată ca să nu le scadă imunitatea și să fie vulnerabili la infecție, copii mici trebuie vaccinați cu bacilul Calmette–Guérin pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu forme grave care pot lăsa sechele majore (tuberculoza miliară, meningo-encefalita TBC). Conform Wikipedia, specialiștii cred că o treime din populația lumii este infectată cu M. tuberculosis, și o nouă persoană se infectează în fiecare secundă.

 

Distribuie dacă ți-a plăcut:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *