Ziua Internaţională a LIBERTĂŢII Presei se sărbătoreşte (sau aşa ar trebui!) în fiecare an, în data de 3 Mai. Deşi nu cred în minuni, în fiecare an îmi doresc, aştept să văd cum cei care SE FOLOSESC de presă, au atâta cumsecădenie încât să transmită un gând bun celor care şi-au ales meseria de jurnalist, cameraman, prezentator, realizator, operator, şi-alte meserii fără de care ceea ce numim „presă” n-ar putea exista.
Din păcate, în fiecare an, Ziua Presei trece neobservată. Ei, cei care, altminteri, au pretenţia să trâmbiţeze toată presa că e ziua Poliţie, a Jandarmeriei, a Pompierilor, a învăţătorului, a medicilor, a asistentelor, a celor ce prestează alte şi alte meserii, când vine vorba despre jurnalişti, se comportă ca şi când „câinele de pază al democraţiei” n-ar merita cuvinte de mulţumire.
Ba chiar, în mintea lor cea plină de imaginarea grandoare dată de Diplome, când vine vorba despre jurnalişti, cei cărora le place să se creadă elita societăţii, nu se jenează a folosi un limbaj de genul: „mars, potaie!”.
Este posibil ca mulţi să nu ştie că, în fapt, jurnaliştii NU încasează salarii de la buget. Sigur, TVR are alt regim, jurnaliştii angajaţi în schema de personal a Televiziunii respective fiind plătiţi ca toţi bugetarii. Deci, la fel ca angajaţii structurilor enumerate câteva rânduri mai sus! Doar că, fiind angajaţi ai statului, ghiciţi ce? Ei, jurnaliştii TVR, nu prea îi deranjează pe bugetarii care diriguiesc localităţile, Ţara. Că nu se face să iei şi banii, dar şi să-şi permiţi a face pe-al dracu’, fiindcă rişti să „te taie de la porţie” cine-ţi e stăpân. În cazul celor din TVR, jupân e Statul!
Asta, aşa, ca o paranteză. Şi ca să se ştie! Revenind la plata jurnaliştilor, dar şi la cheltuielile pe care le presupune editarea, tipărirea şi difuzarea (inclusiv în spaţiul online) oricărui ziar, a oricăror emisiuni de radio şi televiziune, simt nevoia să precizez că tocmai de aceea consider că majoritatea jurnaliştilor merită să primească mulţumiri din partea cetăţenilor; fiindcă, pe munca lor, pe timpul lor, pe banii lor, jurnaliştii OFERĂ, GRATIS, informaţii, contribuind astfel la o mai bună prestaţie a elitelor societăţii şi nu numai. Başca, datorită existenţei acestei breasle a jurnaliştilor, au de muncă atâţia şi-atâţia salariaţi ai altor domenii de activitate, ca de exemplu, tipografiile, difuzorii de presă, dar şi alţii.
Urmare a acestei păreri, îmi permit a avea aroganţa de a nu da voie nimănui să aibă pretenţia ca…şi când mi-ar plăti salariul şi, implicit ratele la bancă, apa, curentul şi-alte datorii pe care le am, ca orice am care munceşte! Nu de alta, dar, eu NU am datorii către cititorii ziarului Ştirea!
Eu ŞI ca jurnalistĂ sunt INDEPENDENTĂ, fie şi numai datorită faptului că ziarul este AL MEU, iar banii foarte rar şi foarte puţini vin de la politicieni, în cele mai multe cazuri când e campanie electorală.
Că, doar n-aţi vrea să le public PROMISIUNILE pe banii pe care, eu, de unde credeţi că ar trebui să-i iau, dacă nu de la politicieni? De la patroni? Păi, de ce-ar da patronul bani ca să-i fac eu publicitate electorală unui politician de-al dvs, de exemplu?
Dumneavoastră, cetăţenii-consumatori de presă, CÂŢI BANI aţi dat vreodată unui ziar, ca să existe şi chiar ca să reziste? Aaaaaa, nu aţi dat! Nici măcar nu cumpăraţi ziare, că le citiţi pe net, nu-i aşa? Şi-atunci, eu ce să fac? SĂ MĂ UMILESC CERÂNDU-LE PATRONILOR să înţeleagă rostul şi rolul presei? Da’ nu vreţi să vă faceţi dvs un ziar, la care să latru şi eu de pe margine?
Cum spuneam, eu NU AM DATORII LA NIMENI! De-aia sunt INDEPENDENTĂ! Că nu mi-e foame de bani şi nici de funcţii! În concluzie, reţineţi! După 23 de ani de presă, NU MĂ MAI SIMT JIGNITĂ de cei care zic una, alta…” ce e scris şi pentru noi”! Eu îmi spun, SINCER, părerile oriunde şi în faţa oricui! Scriu, ca orice cetăţean, pe o reţea de socializare. Sigur că pe site-ul ziarului, nu am atâta vehemenţă. Intraţi pe www.ziarulstirea.ro şi o să vedeţi că acolo e mai multă informaţie, şi mai puţină atitudine. De ce? Fiindcă acolo sunt jurnalistul „îngrădit” de canoanele deontologiei profesionale…!
Care, deontologie, nu înseamnă că jurnaliştii au numai „datoria” (?) ci şi dreptul de a …pretinde CETĂŢENILOR/POLITICIENILOR/CELOR CARE CONDUC ŢARA, să nu facă greşeala de a considera că dacă ei „se exprimă” jignitor la adresa presei, acolo, pe reţelele de socializare, jurnaliştii îşi vor pierde utilitatea publică!
PRESA NU PIERE, iar jurnaliştii se reinventează!
LA MULŢI ANI, tuturor jurnaliştilor din Lumea asta mare…!