Victor Moraru – om de bază la Secretariatul Guvernului – reclamat pentru tot felul de potlogării

Distribuie articolul:

Secretar General al Guvernului României este, nimeni altul decât Marian Neacşu. După ce ani de zile a fost parlamentar şi preşedinte al PSD Ialomiţa, iar din aceste funcţii „a tăiat şi a spânzurat”, motivând că „s-a săturat lumea de el”, PSD  Ialomiţa „s-a lăpădat ca de Satana”, iar Neacşu a sărit în Partidul PRO România. Fiindcă şi la Consiliul Judeţean Ialomiţa se cam „împuţise treaba”, cel ce era preşedinte al instituţiei i s-a alăturat lui Neacşu „cu arme şi bagaje”. Ca doi „băieţi deştepţi” care-au fost  „jupâni” peste Organizaţia Judeţeană Ialomiţa a PSD, Marian Neacşu şi Victor Moraru au intrat în alegeri convinşi că vor câştiga. Din fericire pentru ialomiţeni, cei doi corifei „au dat cu oiştea-n gard” până ce „i-a lăsat căruţa-n drum”. În urma votului, PRO România a obţinut un rezultat ruşinos, coşul de gunoi al Istoriei urmând a fi umplut cu de-alde politicieni ca Moraru şi Neacşu.

Convinşi că perdanţii vor avea atâta bun simţ încât să facă un pas înapoi pe scena politico-administrativă, dar şi pentru că s-a abătut peste Lume aşa-numita pandemie de „corona”, deşi multe-am fi mai avut de cârcotit la adresa lor, i-am scăpat din vedere, taman cum i-a scăpat din vedere aşa-numitul „Organ”, complex, de cercetare penală, prin asta înţelegând „Sfânta Treime” de rit laic, cea care cuprinde Poliţia, Procuratura şi Judecătoria din Ialomiţa.

Şi-uite-aşa s-a scurs timpul, iar cei doi „jmecheraşi” şi-au văzut în continuare de treabă. O treabă murdară, după cum zic „oamenii locului”, mai precis locuitorii oraşului Amara. Convinşi fiind că „o mână spală pe alta, şi-amândouă spală faţa” (prin asta înţelegând că Moraru şi Neacşu „sunt mână-n mână” , iar Justiţia nu le poate face „faţă”, deoarece Zeiţa Dreptăţii e şi oarbă, şi are şi mâinile legate) cetăţenii bietului cătun cu pretenţii de oraş ne-au telefonat (unii chiar revoltaţi, care ne-au certat pentru tăcerea de-atâta amar de timp) la redacţie şi ne-au tot povestit, ne-au tot dovedit, ne-au tot spus pe unde şi, mai ales, ce anume să căutăm ca…să-i „dovedim pe jupâni!”

Rând pe rând, am ascultat povestindu-ni-se cum fosta nevastă, doamna Luminiţa Moraru are un dosar penal pentru nişte Diplome false folosite pentru accederea unor „apropiaţi” în locuri de muncă din Primărie, dar şi cum soţul ei, jupân Victor Moraru, ar fi „ticluit” un răspuns de dat, la o adică, ceva de genul „vinovat e mortul”. Care, mort, nu mai poate vorbi, se ştieeee! Cine-i mortul? Decedatul Pârvu – antrenor de lupte, şi cel care „l-a făcut om” pe Marian Moraru – antrenorul Clubului Sportiv de Lupte, un Club care „a supt” mulţi bani de la Primăria Amara. Căci, acea „potrivire de nume” îl făcea să pară a fi din nemu’ celui care a fost primar, apoi preşedintele Consiliului Judeţean, ceea ce îl ajuta să aibă „trecere”, de! Şi mai avea şi şofer. Care, şofer, cică mai şi „ciupea” la consumul de carburanţi…

Şi, cică, în povestea cu Diplomele FALSE a fost atras/împins şi Valentin Moraru, fiul intrat în politică pe „modelul” tăticului lui, pe care, ca orice copil, l-a luat drept exemplu şi a ajuns consilier local. Deocamdată numai consilier! Dar, aşa cum discipolul îşi depăşeşte profesorul, tot aşa şi Valentinuş nutreşte speranşa că va ajunge „om mare”! Nu escaladăm, deocamdată, interfaţa care seamănă cu „vârful aisbergului”, deoarece aşteptăm să „fiarbă în suc propriu” până ce tatălui şi fiului li se va topi penibila aroganţă lipsită de just temei.

Aşa că după ce v-am servit acest „mizilic”, să trecem mai departe în frumoasa noastră poveste. Căci, povestea spune că la Departamentul „Cadastru”, pe undeva prin „Planurile cadastrale” emise de „specialiştii” din Primăria Amara „e jale mare” , iar subalternii nu prea mai sunt, nici ei, aşa „mieluşei”. Şi fiind în creştere, mieluţii bugetofagi s-au dedulcit la „flora spontană” ce creşte pe coclauri, chiar pe lângă drumurile trecute-n Catastif ca fiind „răzoare”. Şi-au „cules până au ales”, din nişte retrocedări de terenuri, o parcelă pentru loc de casă, una de să se-nvârtă după Soare, nu alta! Că trebuia să-şi facă şi „lupul” o casă de om gospodar, după ce a tot hoinărit cu …limba scoasă, dintr-un „cuibuşor de nebunii” într-altul, nu?

Că, în realitate, departe de ochii cu priviri „chezişe” , se ridică mândru-n soare ditamai conacul, pe cine credeţi că mai interesează? Că doar nu v-amăgiţi cu ideea că „Organele” de cercetare penală au vederea bună şi „ginesc” dincolo de aparenţe? Şi-apoi, aparenţele pot fi şi înşelătoare, pot fi doar o himeră care nu-i lasă pe cârcotaşi să pună geană pe geană, nu?! Şi dacă are un Conac, sigur că era de aşteptat să aibă şi lupul grijă să nu se uite nimeni peste gardul lui! Că nu degeaba şi-a cumpărat el (cu bani de la Primărie, desigur!) nişte „câini ciobăneşti” care să latre către „jigăriţii” din presa ne(a)servită cu ciozvârte rămase din „ciolanul” servit la masa jupânilor. Din păcate pentru Moraru, şi în ceea ce priveşte „apărarea” a mizat greşit şi a pierdut, deja, chiar dacă el nu percepe ce i se întâmplă ca fiind un eşec, ci, dimpotrivă, ca fiind o ascensiune către… Chiar, aşa! Voi înţelegeţi către ce tinde Moraru? Sau voi credeţi că doar îi este frică să iasă din politică, pentru ca nu cumva să fie „ridicat” , şi-apoi să fie trântit într-un loc răcoros, acolo unde să se odihnească… de la cinci la şapte ani? Sigur că nici noi „nu dorim răul păcătosului”! Dar, păcătoşi fiind cu gândul aşternut, iată, pe hârtia tipografică sau pe-o „pagină” de Internet, împărtăşim cu cititorii ziarului nostru bucuria de a fi aflat, fie şi numai atâtica din povestea vieţii lui Moraru, o viaţă politico-administrativă pentru care ne-ar trebui „O mie de nopţi” ca să citim, iar a doua zi, zi după zi, să o tot prezentăm…

Azi, prima parte a poveştii noastre merge mai departe, şi-n parcursul ei pe plaiurile administraţiei publice local-judeţene, îl întâlnim pe „lupul” (moralist şi cu coada pe sus!) Moraru. Între timp, ajuns la alt nivel, în Guvernul României (el fiind ditamai consilierul Secretarului General,  care este Marian Neacşu) musiul şi-a părăsit nevasta, şi s-a cuplat, oficial, cu subalterna pe care a folosit-o, pe tot parcursul devenirii lui în plan politico-administrativ-financiar, ca să semneze „alea-alea”. Cum tânăra „lupoaică” participase la „orgiile” (de)săvârşite în plan financiar-contabil, dar – mai ales! – urbanistic, era firesc să nu se lase „călcată pe coadă”, şi-apoi să plece doar „cu coadă între picioare”. Aşa că „s-a cuplat” până ce-a născut două fete gemene. Copiii să fie sănătoşi, că ei n-au nici o vină! Părinţii, însă, au, cică! Doar că povestea „cusută cu aţă albă” a fost bruiată, unii dintre povestitori fiind intimidaţi sau… „cumpăraţi”.

Cum presa, încă rămâne ultima speranţă (iar speranţa moare ultima sau măcar „moare cu ei de gât”), am preluat rolul povestitorului. Şi-o să ne-aşezăm şi noi cât mai „pe poziţie”, şi-o să depănăm şi noi ca…din Opoziţie! Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea asta ca…un preambul la articolele de presă pe care le vom publica de îndată ce ne vor sosi răspunsurile la întrebările solicitate, oficial, atât de la Primăria Amara, cât şi de la alte instituţii (i)responsabile.


Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.