Pe loc repaus, domn’ primar!

Distribuie articolul:

Pe când Ionaşcu era primarul acestui municipiu-reşedinţă de judeţ, iar Stoica era doar viceprimar, ori de câte ori venea vorba despre „ciondăneala” dintre mine şi „ditamai” fostul edil-şef, Sandu Stoica se plângea că el n-are ce face mai mult deoarece nu-i decât „vioara a doua”… Deşi credeam că şi „mâna a doua” este la fel de vinovată pentru toate câte se întâmplau în primărie, când îl vedeam strofocându-se să mă convingă că ex-primarul e „tartorul”, mă prefăceam că-i acord „circumstanţe atenuante” viceprimarului, fie şi numai pentru faptul că n-aş fi vrut să-l bag în … „cerneală” şi să mi-l fac – degeaba! – duşman.  Mai ales că, aşa cum mi-a replicat cândva Ionaşcu, chiar şi publicitatea negativă e benefică popularităţii de care are atâta nevoie oricare dintre politicieni. Care erau motivele pentru care eu mă ciondăneam cu ex-primarul, ştiu toţi cei care au citit ziarul Ştirea. Ştiu chiar şi  cei care n-au citit, căci târgul e mic şi „gura lumii, slobodă!”. Şi, din moment ce mai toţi ştiu că dincolo de lucră(tu)rile şi de „permutările şi aranjamentele” alea care, de ani şi ani se tot petrec în hârţoagele de prin birourile pline de neamuri şi ciraci, pe mine cel mai mult m-au stresat la nervii capului cheltuialile cu presa, mă întreb cine oare ar mai putea să se mire de reacţia pe care am avut-o atunci când am văzut documentele înfăţişând cheltuiala bugetară la care, iată, şi musiu Stoica s-a pretat, deşi ştia foarte bine că nu-i nici moral să-ţi (a)serveşti astfel o parte a presei, şi că nu-i nici frumos să calci în picioare mândria jurnaliştilor care nu vor să-şi transforme redacţia într-un „poligon de tragere”, poligonul aparţinând, desigur, primăriei care, la rândul ei, este – de peste 24 de ani! – numai şi numai în mâna PSD? Şi cine oare ar putea fi atât de „janghinos” încât să vrea arunce anatema asupra mea, doar-doar i-o face şi pe alţii să creadă că am eu ceva şi împotriva lui Stoica? Poate doar cei care nu ştiu că imediat după instalarea lui în funcţia de primar, eu i-am spus şi lui Stoica, tot aşa cum îi spusesem şi lui Ionaşcu, că nimic nu mă scoate mai aprig din sărite decât slinoasa recompensare a talentului unora dintre jurnaliştii (a)serviţi, în a prezenta „realizările măreţe” ale conducerii de partid şi de stat, astfel reuşind să manipuleze electoratul… Cine oare poate crede că eu chiar n-aş putea avea şi alte motive, în afară de „nesimţitele” sume de bani ce se topesc „în  gura presei”sprea putea fi astfel obligată doar să înghită şi să tacă? Adică, Stoica ne-a promis nouă, cetăţenilor, un audit pe nişte cheltuieli făcute de Gabi Ionaşcu, cheltuieli pe care el le bănuia a fi fost „cu cântec”, iar eu dacă îi zic c-a trecut mai bine de-un an şi-mi pare că „ a pus batista pe ţambal” (prietenii ştiu de ce!) înseamnă că am ceva cu el? Adică, el nu mai dă nimănui socoteală pe ce s-au cheltuit cele 500 de miliarde de lei (plus alte sute drept dobândă!) reprezentând împrumutul din BCR (mai ales că apa în oraş este atât de clorinată, că nu mai au femeile nevoie de înălbitor pentru rufe), el plăteşte presa ca să tacă (sau, mai nou, să glorifice „eforturile” DSP, şi-ale Urban, şi-ale Primăriei şi să „asigure populaţia că apa e potabilă”), iar eu „am ceva cu el” fiindcă nu mă lasă conştiinţa (da, conştiinţa aia pe care el o consideră de sorginte comunistă!), ca să pot titra că apa din Slobozia e bună de băut? Adică, el şi ciracii lui din Primărie şi din Consiliul Local, acceptă să plătească din banii publici şi-ai Uniunii Europene prea „nesimţit” de scumpe Studii de Fezabilitate pentru nişte lucrări supraevaluate, iar eu dacă suspicionez că din surplusul încasat de firmele – oneros de (a)servite şi ele prin licitaţii aranjate (în sensul că-s ordonate cu migală, iaca zic şi eu în încercarea de a fenta pedeapsa prevăzută în Codul Penal, de!) – înseamnă că am ceva cu el? Se pare că, în mintea actualului primar, tot aşa ca şi-n mintea fostului primar, ideea propriei lor vinovăţii nu-şi poate face cuib, şi nici gând să-şi mai şi găsească „sufletul pereche” alături de o altă idee, aceea că s-ar putea ca tocmai această aroganţă să-l fi „pierdut” pe Ionaşcu şi, peste doar o juma’ de mandat, să-l facă şi pe Stoica să piardă „bătălia” cu Ştirea. Bătălie pe care, deşi APV-ist cu acte-n regulă, stimabilul n-a ştiut-o gestiona, măcar cât să nu fie bătălia decisivă care a hotărât să piardă războiul. Cum eu mă îndoiesc că Stoica nu ştie că nimeni, niciodată, nu a câştigat războiul cu presa (iar să câştigi o bătălie – dând presei de partid „muniţie”, sperând ca deşteptul că „duşmanii” vor muri de foame – nu e de-ajuns, măi…dragă!), înainte să-i spun fostului militar de carieră că s-a dovedit a nu fi fost un bun strateg, am să-i mai spun şi că o fi având fiecare soldat bastonul de mareşal în raniţă, dar dacă ştie să-l folosească numai pentru a se lupta ca un descreierat, soldatul ăla nu va ajunge niciodată mareşal…Aşa că, în ceea ce mă priveşte, fiind călită-n luptele purtate şi cu predecesorii tăi, rogu-te domnule ofiţer („în retragere şi-n rezervă”) să iei pe loc repaus, apoi să faci stânga-mprejur şi înainteeee… marş!


Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.