A început sarabanda ACREDITĂRILOR solicitate către presă, de către instituţiile statului. DOVADA clară a INEFICIENŢEI multora dintre activităţile desfăşurate de HOARDELE de bugetari/BIROCRAŢI. Ca să aibă ce face pentru a-şi merita salariile „nesimţite”, tot felul de pile, pupile, amante şi „curve” politice strecurate-n Organigramele feluritelor instituţii ale statului, ne solicită, cu tupeu, ÎN FIECARE AN, să completăm aşa-numitele ACREDITĂRI. Fiind revoltător de multe instituţii ale statului, şi-având, fiecare câte-un om plătit pentru a fi „în relaţie cu presa” multe dintre instituţii cer redacţiilor să se acrediteze, completând CERERI ca şi când…
Ca şi când noi am vrea să ne acredităm, nu ca şi când ei NE IMPUN ASTA, an de an, fără ca măcar a face un minimum de efort cât să întrebe la Redacţia X, Y, Z, dacă, pe parcursul anului anterior, au intervenit oarece modificări în ceea ce priveşte informaţiile de care au nevoie pentru ca să…ce?
Pentru ca ele, instituţiile statului, SĂ FOLOSEASCĂ MASS-MEDIA pentru a informa opinia publică despre activitatea pompierilor, a poliţiştilor, a jandarmilor, a Primăriei, a Consiliului Judeţean, a DSP, OPC, OGA, APM, DGASPC, DSVSA, CJAS, AJFP, AJOFM, şi-alte n’şpe instituţii? Şi, după ce că folosesc presa pentru a se lăuda cu activitatea lor, parcă vrând să-şi bată joc de cei care, pe banii lor, pe timpul lor, pe „alergătura” lor reuşesc să scoată de sub lumina tiparului un ziar, la fiecare început de an, transmit către presă solicitarea de a le fi completată şi transmisă o …
CERERE DE ACREDITARE
În cei 25 de ani de presă, aproape că nu a fost an în care să nu fi discutat cu directorii/şefii instituţiilor aşa-zis deconcentrate, dar şi cu primarii, cu politicieni, în încercarea de a-i face să priceapă că, în redacţiile din provincie, lucrează cam aceiaşi 2-3 jurnalişti, ale căror date există ( sau aşa ar trebui!) în evidenţa acelui departament numit „Relaţii cu presa”.
Cum, în conducerea multora dintre instituţiile statului, nu prea s-au schimbat şefii (decât, cel mult, între ei, directorul „plin” ajungând adjunct, şi viceversa!), mă îndoiesc că n-au conştientizat că prin atare solicitare le dau „de lucru” jurnaliştilor. Căci, cum spuneam, neavând secretare, jurnaliştii se-apucă să completeze, să transmită, să…VOCIFEREZE, iată, aşa cum fac eu!
Şi vociferez, nu – neapărat –din cauza faptului că ştiu redacţii care nu-şi permit a cheltui banii pentru a-şi angaja pe cineva pe post de secretară care să COMPLETEZE, AN DE AN, rubricile a peste 50 de Acreditări (dacă nu cumva mai multe!) solicitate de tot atâtea instituţii!
Vociferez, deoarece consider că „purtătorii de cuvânt” ar fi putut, repet, să întrebe jurnaliştii dacă tot X,Y, Z va fi cel care care „ţine legătura” cu instituţia statului al cărei „purtător de VORBE” este!
Şi, fiindcă, de fiecare dată când e-mail-ul redacţiei se înroşeşte de-atâtea solicitări de-acest gen, în redacţie se crează o tensiune (şi arterială, da!) care strică atmosfera de chef de muncă, am decis să atrag atenţia – şi astfel! – chiar parlamentarilor. Nu de alta, dar poate ar trebui ca onor „conducerea” instituţiilor să fie atenţionată, CU LITERĂ DE LEGE, că trebuie să înceapă să respecte
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi Legea 52/2003 privind Transparenţa decizională.
Sunt legi care impun obligaţii faţă de instituţiile statului care, periodic şi permanent TREBUIE să comunice cetăţenillor informaţii legate de „tot ce mişcă-n ţara asta”. Sau să posteze informaţiile pe site-urile instituţiilor. Site-uri pentru care se cheltuie impresionante sume de bani publici. Prin urmare, este imperios necesar, nu numai pentru presă, ci şi pentru cetăţeni, ca absolut TOATE INFORMAŢIILE să fie postate pe site-uri. Iar directorii („flancaţi” de responsabilii din Direcţii, Compartimente, Departamente, Birouri, Secţii, Comisii, şi-alte asemenea „subsidiare”) să fie obligaţi să desfăşoare conferinţe de presă.
Câtă vreme, de ani de zile, multe dintre instituţiile care, cu neruşinarea obraznicului, îndrăznesc să ne „mănânce” timpul (care şi-aşa nu ne-ajunge pentru a afla ceea ce nu putem citi pe site-uri, deoarece site-urile sunt pline de copy paste de prin Legi şi Ordonanţe), de ce-aş tot completa eu aşa-numita Acreditare? Mai ales că, repet, nu înţeleg de ce „purtătorul de cuvânt” nu are un Registru în care să aibă toate informaţiile despre fiecare redacţie, iar la fiecare sfârşit de an să dea un telefon şi să întrebe: „…tot Ionica Ghinea este reprezentantul redacţiei ziarului Ştirea, în relaţia cu instituţia noastră? Şi-a schimbat cumva nr. de telefon?”. Iar dacă răspunsul este afirmativ pentru persoană, respectiv negativ pentru nr. de telefon, gata, măi…dragă! Bifează şi lasă-ne! Lasă-ne, că unii mai şi muncesc ca…să aibă birocraţii „fără număr” salarii „nesimţite” şi, desigur, tupeu cât cuprinde!