Ziua Crucii – încă o sărbătoarea în care benchetuim în numele credinţei …

Distribuie articolul:

În afară de sărbători în care să stea degeaba şi doar să se închine puturoşii, ce mai face Biserica? A, da! Mai face afaceri. De tot felul. Şi toate „al dracului de” profitabile… Banii se dovedesc a nu fi şi pentru preoţi „ochiul dracului”, ci doar pentru cre(ş)tinii care, în habotnicia şi/sau frica lor, consimt să dea bani la Biserică. Pe lumânări, pe acatiste, pentru colivă, pentru praznice, spovedanie şi, desigur, pentru nuntă, botez, înmormântare, etc…
Calendarul ortodox e full de cruci ” însemnate” cu roşu sau negru, în care nu ai voie să speli, să coşi, să dai cu var, să lipeşti, să mergi la muncă în câmp, în grădină. Dar ai voie să beleşti animalul din curte şi-apoi să încingi un grătar pe care apoi să sfârâie hălci de…”dulce”, ai voie să te îmbeţi ca porcu’ şi să benchetuieşti dând muzica prea tare pentru urechile celor obosiţi de muncă. În numele sfântului/sfintei faci toate, desigur! Şi numai după ce ai trecut pe la sfânta biserică şi-ai „marcat” banu’ ( nefiscalizat, desigur!) în buzunarul de sub sutana popii. Deci, întreb: ce fac preoţii, în afară de a „ţine” slujbele alea lipsite de verb, frumos articulat aşa cum este, de exemplu, cel în care suntem îndemnaţi să muncim? Vedeţi voi alt fel de acţiuni, în afară de acţiunea nemiloasă asupra genunchilor celor care se roagă, astfel poziţionaţi în faţa preoţilor care, cică, sunt trimişi de Dumnezeu? Sunt trimişi ca să facă, ce? Să facă afaceri? Să se înavuţească pe seama cre(ş)tinilor care „rup de la gura copiilor” şi, în anumite cazuri (cum sunt cele pricinuite de înmormântări) se împrumută ca să aibă de unde să dea popilor atâta cât aceştia cer? Ca să facă, ce, preoţii ? Să zidească biserici ruşinos de mari şi de împopoţonate, în comparaţie cu sărăcia caselor oamenilor? Azi, în calendarul ortodox e Ziua Crucii. O zi în care, de când mă ştiu, se organizează BÂLCI. Desigur, după ce cre(ş)tinii trec pe la biserică şi, cum spuneam, decartează întru iertarea păcatului de-a benchetui atât de des! N-au românii bani? Da’ chef de muncă au? Că văd că bani de mâncare şi băutură, ba chiar şi de lipit pe fruntea lăutarului, au… „săracii de ei”
În România, anul şcolar debutează în data de 15 septembrie. Cu o abatere de două zile, dacă 15 septembrie pică în week-end sau atunci când trebuie să începem şi noi „ca lumea, de lunea” şi devansăm cu o zi începerea anului şcolar. Fiecare început de an pare să fie o bucurie, atât pentru preşcolari, şcolari, elevi de gimnaziu şi de liceu, cât şi pentru cadrele didactice, părinţi, bunici şi-alte persoane/personalităţi, mai mult sau mai puţin implicate în procesul instructiv-educativ. Anul acesta, la fel ca în mulţi alţi ani, m-am pre(a)umblat prin curţile unităţilor de învăţământ, în speranţa că nu voi mai vedea şcoli aflate în grea suferinţă imobiliar-gospodărească şi, nu în ultimul rând, că nu voi mai vedea cum se perpetuează aceleaşi ritualuri: deschiderea oficială care, neîndoielnic, este prezidată de şefii de partid şi de stat, dar şi de câte-un preot; copii gălăgioşi care n-ar fi aşa dacă organizatorii ar şti cum să-i facă să stea „smirnă” folosind, nu tonul ridicat ci, tocmai educaţia creştină, cea cu care se fălesc profesorii de Religie; taţii şi bunicii însoţind copiii deoarece mamele şi bunicile acestora sunt la biserică fiindcă anul şcolar e precedat de-această mare sărbătoare creştină, cadre didactice copleşite de-atâtea buchete de flori…
Că veni vorba despre flori. Şi ca să ne destindem puţin la nervii capului, eliberându-ne cortico-subcortico-visceral. Ştiţi ce mult mă doare sufletul, în fiecare an, atunci când constat că pe-un buchet de flori, fiecare părinte a dat 15-30 de lei, şi ştiu că n-ar da tot atâţia lei şi pe absolut toate ediţiile unui ziar local, oricare ar fi el? Mă doare la fel de rău ca atunci când fac comparaţia cu câţi bani fituie românii pe ţigări, de exemplu! Nu, exprimarea acestei păreri, chiar nu înseamnă că „trag spuza pe turta mea”, ci înseamnă doar că vă atrag atenţia că mulţi dintre români nu ştiu să cheltuiască judicios banii. Indiferent câţi ar avea. Că, la o adică, ce credeţi că fac ,,doamnele” cu atâtea flori? Şi când te gândeşti că multe dintre aceste flori se ofilesc atât de repede, că nici n-apucă „doamna” să-şi bucure privirea…


Distribuie articolul:
Citește și articolul:   Neruşinarea „purtătorului de cuvânt” ...

7 thoughts on “Ziua Crucii – încă o sărbătoarea în care benchetuim în numele credinţei …

  1. Doamna Ghinea, sunt unul dintre”cre(s)tinii”care incearca sa fie un credincios practicant de mai bine de un deceniu si vreau sa va spun ca asta ma costa 50 de lei taxa anuala(cu chitanta) catre parohia de care apartin si 20 de bani de lumanare(cate 2) in fiecare duminica sau zi de sarbatoare. Asta este cheltuiala mea cu popii cei hrapareti. La CAS am cotizat 40 de ani(sunt pensionar), dar nu se pune si de cate ori merg la spital trebuie sa fiu „blindat” altfel ma intorc asa cum am venit. In schimb ntrarea sau iesirea din Biserica nu mi-o conditioneaza nimeni. Cat despre chefurile cu gratare si manele date la maxim trebuie sa va spun ca acestea sunt specifice altora, nu celor pe care-i intalnesc mereu la Biserica. Un om care poate tine 2 luni post va avea intotdeauna intelepciune si cumpatare la mancare si bautura incat sa nu devina unul din clientii care cheama ambulanta de Paste sau de Craciun, nici sa-si deranjeze vecinii cu urlete de pitecantrop dezlantuit care „se distreaza”.. Ma uimeste cat de scumpe socotesc unii oameni ca sunt taxele pt slujba religioasa la nunta, botez si inmormantare atata timp cat ele nu sunt nici obligatorii pt nimeni si nici nu sunt practicate, intr-o viata, de cateva zeci de ori pe an. Apropo de ziua crucii: a fost zi de post. In intelepciunea lui, poporul roman a spus intotdeauna: nu fa ce face popa, fa ce spune el. Sa aplicam deci invatatura crestina pe care o propovaduieste un preot, nu sa-i copiem defectele personale. Asa cum la doctor mergem sa-i ascultam sfaturile bune pt sanatatea nostra, nu sa-l judecam ca este afemeiat, bautor, fumator sau spagar. Are cine sa se ocupe de pacatele fiecaruia.

  2. Bună ziua,
    îmi doresc să vă adresez o întrebare simplă: dacă dumneavoastră consideraţi că preotul nu face nimic, că el nu este trimis de Dumnezeu, că face slujbe fără verb, de ce solicitaţi atât dumneavoastră cât şi membrii familiei dumnevoastră serviciile acestor preoţi? Este cunoscut de toţi cititorii dumneavoastră şi prietenii de pe facebook ca mergeţi la evenimente importante din viaţa dumneavoastră, la diferite biserici din oraş (Slobozia) şi deci, acceptaţi slujbele oficiate de preoţi.

    1. Vă răspund fiindcă vreau să vă liniştiţi la nervii capului cu care mă judecaţi. MERG la biserică fiindcă eu nu pot avea pretenţia ca rudele mele să nu mai facă nunţile, botezurile, înmormântările la biserică! Iar eu nu pot refuza participarea la astfel de momente din viaţa rudelor, prietenilor!

  3. „Fiecare grăiește din prea plinul inimii lui” spune Mîntuitorul Iisus Hristos. Se poate citi limpede că dumneavoastră nu aveți nici cea mai mică doză de moralitate și bun simț față de cititorii publicației pe care o patronați.

    1. :)))) Păi, chiar că din prea plinul inimii am vorbit cu cititorii ziarului!!!
      Numai că, spre deosebire de dumneata, cititorii mei au mai citit şi alte articole, nu numai acest EDITORIAL, aşa că îmi cunosc ,,doza de moralitate”…Şi dumneata, cel care semnezi cu curaj ESC, te consideri de-o moralitate exemplară, este? Atunci, mergi sănătos pe drumul acesta, al apostrofării celor care, în anumite privinţe, îndrăznesc să nu fie de-aceeaşi părere cu dumneata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *