Sau cum să votezi orbeşte cu aceleaşi „mumii politice”, şi să te plângi că eşti sărac
Aşa cum ne-am obişnuit deja, locuitorii judeţului Ialomiţa au rămas la fel cum îi ştiam din vara acestui an, adică fani înfocaţi ai doctrinei de stânga pe care o preaslăveşte PSD, şi mai nou, o preaslăveşte şi ALDE… Teoria singularităţii (cu scuzele de rigoare pentru adaptarea personală şi alăturarea muncii savanţilor lângă mocirla politică în care se scaldă România post-decembristă), demonstrează conform alegerilor care tocmai s-au consumat, faptul că judeţul Ialomiţa, dacă îl privim ca pe un tot unitar, se manifestă cel puţin dubios şi este „guvernat de nişte legi electorale paradoxale”. Ce înseamnă asta, mai exact? Înseamnă că mulţi ialomiţeni sunt exact ca nişte manelişti, care atunci când sunt întreabaţi ce gen muzical preferă, „o ard” la modul declarativ, numai cu muzica clasică în bot. Bineînţeles, în micimea lor, înainte de să adoarmă, tot Guţă le rage în timpane, ca să nu aibă insomnii. Aşa a fost şi duminică, în universul paralel al oamenilor preocupaţi de soarta acestui judeţ şi a ţării. Când îi întrebai pe oameni cu cine votează, se citea indignarea lor pe chipuri şi îţi răspundeau răspicat: „Nu ştii deja? Cum dom`le să încapă îndoială…cu oamenii integri, fără probleme cu justiţia, cu oamenii care nu promit că ne dau rahat turcesc şi apoi se prezintă tot cu din ăsta românesc, cu oamenii care vor să pună lumea la muncă, nu cu ăia care vor să dea bani mereu la asistaţii sociali. Doar nu credeai că votez toţi nenorociţii!”. Fără să fiu câtuşi de puţin surprins, după orele 21:00, urma să aflu că odată ajuns în confortul cabinei de vot, acolo unde nu-l vede nimeni ce votează, omul nostru a votat tot pe „politicianul Guţă”, cel care a cutreierat degeaba holurile din parlament, fără ca măcar să deschidă râtul şi să grohăiască ceva în plen, ori să aibă un aport la vreo lege din acea perioadă. Pentru tinerii „frumoşi şi liberi”, cel mai al dracului respect am, şi asta pentru că s-a dovedit încă o dată că, deşi pe reţelele de socializare, la îngurgitat rahat, nu-i întrece nimeni, când a fost momentul oportun să-şi schimbe destinul cel puţin pentru următorii patru ani, feisbuciliştii şi instagramiştii au fost de negăsit. Probabil erau „rupţi în freză” după seara de sâmbătă, atunci când au turnat alcool în ei prin căminele studenţeşti iar apoi au fost într-o dugheană cu nume fiţos şi au consumat o singură bere, şi aia la supra-preţ. Şi din punct de vedere al prezenţei la vot, treaba tot pe sărăcie a fost, doar că aici vorbim despre sărăcia interesului pentru dreptul de a alege într-un stat ce se vrea a fi de drept, democratic, bla-bla. Asta am dedus din statistici, nu o luaţi ca pe un considerent personal, pentru că statisticile apărute după închiderea urnelor de vot, au arătat că numai 39,5% dintre românii cu drept de vot, au catadicsit să-şi mişte fizicul în secţiile de votare, pentru a avea măcar impresia că au schimbat viitorul României. Mai bine spus, doar 7,2 milioane de oameni au considerat că merită să aloce timp pentru acest proces electoral, restul de 11 milioane de posibili votanţi având o durere acută în zona „găurii negre”, asta că tot vorbirăm despre universuri paralele, teorii ale singularităţii şi alte bazaconii din astea la care ne pricepem toţi.
Feisbuciliştii plătiţi de la bugetul local, sau cum şi-a făcut PSD campanie electorală, pe banii cetăţenilor ialomiţeni.
83.693 de voturi. Acesta este numărul total de ialomiţeni, care s-au identificat cu unii dintre candidaţi şi care au înţeles rolul votului într-un stat democratic. Dintre care doar aproximativ 26 de mii de oameni au votat cu PSD. Mare scofală, zău! Păi, 6 mii a luat PSD la localele din această vară, numai pentru primarul Adrian Mocioniu, aşadar cam puţine voturi, Bibicule, dacă luăm în calcul cât de mare este acest judeţ. Nu că PNL sau PMP ar fi izbutit să scoată electoratul la vot, nici vorbă de aşa ceva, cei din urmă fiind foarte slab pregătiţi din toate punctele de vedere. Dar să revenim la ale noastre şi să menţionăm aşa în treacăt şi despre trepăduşii care au titrat pe site-urile lor cu maxim 62 de vizitatori unici pe zi situându-se astfel pe locul „redutabil” la nivel mondial 16.506.581, fiind şi mobile-friendly (date conform www.alexa.com – numărul unu mondial în analiza traficului web), că „PSD a zdrobit, a desfigurat, a făcut şi a dres pe X şi Y”, nici nu are rost să discutăm. Acelaşi lucru poate fi povestit şi despre aşa zisele „televiziuni” locale care în anul electoral 2016 au „halit” pe lângă acelaşi „rahat cu iz populist”, şi câteva sute de milioane de lei vechi, de căciulă, desigur! Păi, haideţi să vă explic eu aici şi acum, pe ce poziţie se situează şi site-ul nostru pe care voi îl băliţi (da’ îl invidiaţi pe ascuns, recunoaşteţi!), dintr-o cameră obscură, căzându-vă din gura plină cu rahat PSD-ist, niscaiva firimituri pe monitoare. În primul rând, noi, ăştia blamaţi de unii din tabăra adversă, avem în medie aproximativ 250 de vizitatori unici în fiecare zi şi peste 350 de vizualizări unice în fiecare zi, a paginilor virtuale ale site-ului. Aici mai putem adăuga faptul că ziarul Ştirea se clasează pe locul 3.508.504 la nivel mondial, mult peste ofticaţii mai sus menţionaţi. În al doilea rând, NU avem contracte dubioase cu care „sifonăm” bani de la bugetele locale, deci implicit de la cetăţenii plătitori de taxe şi impozite, spre deosebire de voi care „îngurgitaţi” an de an, cu japca desigur, bani de la cetăţeni, de parcă aţi fi „frate cu Televiziunea Română”. Vor sau nu vor, cetăţenii din Ialomiţa vă finanţează vouă firmuliţele alea de doi lei, pe care le băgaţi în faliment de două ori pe an cu datorii enorme la buget, şi deschideţi altele care vor avea aceeaşi soartă. Aşa că, înainte să deschideţi gura, data viitoare, mai bine vă gândiţi că este o blasfemie să vă comparaţi cu noi, pentru că…, ce să vezi, noi NU ne finanţăm din banii primăriilor ialomiţene, şi nici nu suntem datori-vânduţi cu conturile blocate ca d-alde terchea-berchea, care se autointitulează zeii gazetăriei locale. Ba mai mult decât atât, nici nu suntem cercetaţi şi condamnaţi penal, precum unii dintre şefii sau şefele voastre. Hai cu egalarea gazetărească! Pam-pam!
Victor Ghinea