Când ştiu câţi ani au trecut de când domnul Vasile Silvian Ciupercă încasează salariu „nesimţit”, în comparaţie cu cât de mică-i contribuţia lui la prefacerea şi, prin urmare, la bunăstarea acestui judeţ, sigur că n-am cum să nu mă mir de tupeul lui de-a mai şi considera că el şi PSD merită să fie în graţia ialomiţenilor, mai ales a celor plătitori de impozite şi taxe. Când văd infatuarea exprimată atât facial cât, mai ales, oarecum „scrijelită” în cuvinte pompos cuprinse în fraze înfiorător de alambicate, sigur că n-am cum să nu-mi simt viscerele cuprinse de deranjante stări emetice. Şi-asta fiindcă, la fel ca mulţi alţi concetăţeni, văd şi eu şi simt şi eu că, în realitate, nimic din tot ce ne înconjoară nu merită a purta amprenta celui ce, măcar în mintea lui, se consideră ctitor, în plan investiţional, şi, prin urmare, în plan economic, social, cultural. Fireşte, n-am pretenţia că nu există şi oameni care au impresia că „realizările măreţe” se datorează „iubitului conducător” de sorginte posdecembristă. Dar, ca una care ştie şi „ce-i mâna pe ei în luptă” daţi-mi voie să mă îndoiesc că, de mâine, dacă onorabilul don’ Ciupercă nu i-ar mai agrea în cercul colaboratorilor domniei-sale întru atribuirea contractelor ocazionate de demararea prea scumpelor lucrări de investiţii, aceştia i-ar mai lăuda pretinsele calităţi precum: priceperea, competenţa, corectitudinea, bla, bla, bla Da, ştiu, patronii n-au vină pentru că fac afaceri oneroase cu Statul, fie şi numai pentru că, în ceea ce priveşte preţul (supraevaluat, în cele mai multe cazuri) „nu-i prost cine cere, e prost cine oferă”. Dar asta nu înseamnă că noi, cei care vedem şi dincolo de aparenţe, musai să şi credem că preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa a cheltuit cu chibzuială, purcoiul de bani reprezentând bugetul judeţului. Căci, de-ar fi chibzuit bine banii noştri, alta ar fi fost dezvoltarea judeţului, să fie clar! Şi dacă timp de-atâta amar de ani n-a făcut „mare brânză”, de-acum încolo slabe speranţe! Şi-asta, pentru că de ceva timp pare că ’mnealui altundeva-i stă gândul, regionalizarea bântuindu-i noaptea visele, iar ziua înflăcărându-i visurile de preamărire politico-administrativ-teritorială. Aşa se face că de când a aflat şi el că în topul preferinţelor pentru scaunul de „Guvernator” al regiunii Sud, ocupă locul întâi, domn’ Ciupercă nici că mai are chef de altceva, în afară de a se pune „la adăpost” (în ceea ce priveşte documentele justificative din punct de vedere al cheltuirii puroiului de bani publici reprezentând bugetul administrat de „majoritarii” PSD-iştii subordonaţi lui şi, desigur, de „minoritarii” care, la o adică, sunt subordonaţi tot lui, din moment ce preşedintele PNL este vicepreşedintele Consiliului Judeţean) şi, desigur, de a se pune „la dispoziţia” celor de care depinde numirea sa în funcţia ce se prefigurează la orizontul aşteptărilor preşedinţilor celor opt judeţe câte cuprinde regiunea de Sud a României. Aşa că până ce Vasile Silvian Ciupercă va fi (im)pus în scaunul de „tartor” regional, sunt prea mici şansele să mai vedem că se (mai) strofocă a „rupe gura târgului” cu cine ştie ce iniţiative investiţionale. Motive pentru a nu (mai) face nimic se vor găsi, cel mai des invocat fiind, desigur, motivul nealocării banilor din partea Ministerelor, oricare ar fi ele. De ce nici după atâţia ani de „practică” stimabilul nu-i în stare să creeze mediul propice dezvoltării economico-sociale a judeţului, fără ca să tot stea cu mâna întinsă către bugetul consolidat al statului, buget din care aşteaptă bani în plus la banii pe care-i are la dispoziţie ca urmare a colectării impozitelor şi taxelor plătite de ialomiţeni? Păi, atunci când aveţi ocazia, ascultaţi-l cum vorbeşte şi uitaţi-vă la ce fel de manifestări participă, şi-aveţi să înţelegeţi că atitudinea musiului nu poate fi decât una păguboasă, cei ce excelează în organizare şi management aplicat nefiind de fel nişte sclifosiţi care se rezumă la a vorbi, şi enervant de mult, şi fără nici un rost…
Motiv în plus pentru preşedintele CJI, ca să nu (mai) facă nimic…
Victor Moraru – om de bază la Secretariatul Guvernului – reclamat pentru tot felul de potlogării
Când moare câte-un un şef de Judeţeană de Partid şi/sau de instituţie a Statului
Ziua Presei a trecut, şi-n acest an, aproape neobservată
Referitor la MASCĂ, un student a petiţionat, iar CCR a „demascat” greşelile Guvernului
USL-asii=mincinosi, hoti, puturosi: europarlamentarul Daciana Ponta, soția premierului României, cel care se lăuda că are în ADN-ul său „respectarea legii”, nu este deloc preocupată de imaginea și conduita publică a persoanelor cu care colaborează. Nici măcar un trecut încărcat cu infracțiuni comise cu violență nu au impresionat-o pe soția premierului Victor Ponta, care și-a angajat un asistent personal cel puțin dubios.
Daciana Ponta, fostă Sârbu, are nevoie de sprijin cinci zile pe săptămână, cât se afla la Bruxelles, dar și de ajutor acasă, în lipsa ei, astfel încât, așa cum îi permite statutul de parlamentar european, și-a angajat câțiva asistenți pentru a se ocupa de chestiunile curente. Potrivit paginii sale de internet de la Parlamentul European, pentru soția lui Ponta lucrează John Cumming, Susana Dragomir, Ana Maria Burcea, Georgiana Popescu și Moșteanu Răzvan Marius. Ultimul dintre asistenții Dacianei Sârbu are însă mari probleme cu legea. Răzvan Moșteanu este cercetat de procurorii Parchetului Judecătoriei Sectorului 1 pentru tâlhărie și lipsire de libertate, și este la un pas de a fi trimis în judecată sub aceste acuzații. Faptele lui Moșteanu au riscat un amplu scandal, care s-a extins chiar și la nivel diplomatic, în anul 2011. Moșteanu este acuzat, împreună cu patronul clubului de striptease ”Stars” din Capitală, David Ioan Sandu, că a sechestrat două grupuri de militari americani din trupele NATO, care au refuzat să plătească nota de plată umflată de patron. Potrivit procurorilor, David Ioan Sandu și Răzvan Moșteanu, care este și cumnatul patronului, împreună cu o altă persoană care nu a fost identificată de anchetatori, au sechestrat trei militari americani într-o încăpere din clubul „Stars“și i-au amenințat cu acte de violență pentru a plăti nota, infinit mai mare decât valoarea consumației.
Fapta s-a petrecut pe 16 ianuarie 2011, iar apoi americanii au fost eliberați. Trei zile mai târziu, acțiunea s-a repetat: alți doi soldați americani, aceeași notă de plată umflată până la 5.000 de euro. Străinii au fost băgați cu forța în camera de tortură, unde au fost bătuți cu vergele de otel, curentați cu electroșocuri, călcați în picioare, amenințați cu pistolul la tâmplă și apoi aruncați în stradă. Victimele au făcut plângere la poliție iar medicii legiști au constatat multiple politraumatisme craniene, contuzii și fracturi. Sandu și Moșteanu au rămas după gratii doar 24 de ore, pentru că magistrații au dispus cercetarea lor în stare de libertate. Americanii au părăsit România cu buzunarele goale și un gust amar, fără să formuleze, până în acest moment, pretenții financiare față de agresorii lor. Cei doi învinuiți vor apărea în scurt timp în fața instanței de judecată. „Dosarul se afla repartizat la procuror cu propunere de trimitere în judecată a inculpaților, fiind într-un stadiu avansat de soluționare“ a declarat purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, procurorul Florin Popa . Majoritatea informațiilor despre asistentul său ar fi putut fi obținute de Daciana Sârbu printr-un motor de căutare pe internet, dar trecutul cu iz penal al angajatului său, plătit cu banii Comunității Europene, pare să nu fi contat prea mult pentru soția lui Ponta, care l-a angajat printr-o cunoștință. Surse din anturajul familiei susțin că Moșteanu lucrează pentru ea de un an, iar bărbatul este folosit în România mai ales pe post de șofer. În această calitate, una din atribuțiile omului de încredere al Dacianei Ponta este legată de transportarea fetiței sale, în vârstă de cinci ani, la grădiniță. Mare curaj pe familia Ponta să-și lase copilul în mâinile unei persoane acuzate de tâlhărie și lipsire de libertate!