Directorul Patrichi spune că spitalul a devenit neîncăpător, iar medicamentele cam lipsesc

Zilele trecute, fiindcă directorul DADP Slobozia a postat pe facebook imagini cu mai multe gropi săpate cu excavatorul, deoarece groparii nu mai făceau faţă cu lopeţile, a vuit presa centrală, iar spitalul a fost imediat asaltat de reporteri dornici să vadă ce e acolo, la UPU, în Secţia ATI pentru covid.  Convinşi fiind că dacă li se prezintă cetăţăţenilor nevaccinaţi imagini cu pacienţii aflaţi pe patul de spital, poate li se va schimba atitudinea şi vor merge să se vaccineze, directorul spitalului şi, desigur, şefa UPU au acordat interviuri şi au rostit îndemnuri mobilizatoare.

Ziarul Ştirea are în arhivă mai multe interviuri cu Liviu Patrichi şi Anca Telehuz – şefa UPU şi cea care, nu o dată, a făcut apel provaccinare! Cum însă, o situaţie ca acum nu a fost niciodată în cei aproape 2 ani de pandemie, l-am intervievat şi noi, iarăşi, pe managerul Liviu Patrichi.            

 Reporter: Am aflat că spitalul a devenit neîncăpător, iar morţii declaraţi cu covid sunt îngrijorător de mulţi. Ca manager al Spitalului ce ne puteţi spune?

Directorul Patrichi :  Stăm cu pacienţii puşi pe holuri, pe orice spaţiu, în orice cotlon, unde putem  să avem oxigen.

Reporter: Câţi sunt azi, 22 octombrie, internaţi la UPU – covid?

Directorul Patrichi: La COVID – UPU, în momentul de faţă cred că 12 pacienţi, din care 6 sunt pe ventilator. Am mai adus două ventilatoare astăzi. Deci, doar în UPU sunt 12. La care se adaugă 12 în ATI – Covid. Şi mai sunt încă 40 de paturi cu oxigenoterapie, terapie înaltă. Plus cei 9 din Pediatrie. Deci, undeva spre 70 de pacienţi.

Reporter: Pacienţii sunt adunaţi din tot judeţul, nu? Că nu ştiu dacă Spitalul Feteşti funcţionează cu ventilatoare…!  

Directorul Patrichi: Din tot judeţul, da! Spitalul Feteşti funcţionează, nu ştiu cum, capacitatea lor nu o mai ştiu. Ar fi fost bine să fie cât mai mare pentru că, în afară de asta, noi mai avem şi 150 de pacienţi NON-covid, cu urgenţe medico-chirurgicale. (…) Noi nu mai avem pacienţi cu forme uşoare şi medii, ele sunt trimise la domiciliu. Deci, doar formele grave le oprim aici, în Spital!

Reporter : Ce ne puteţi spune despre SCHEMA de tratament? Aveţi toate medicamentele, sunt lipsuri majore?

Directorul Patrichi: Schema de tratament este conform Ordinului ministrului Sănătăţii, nr 2103 din 2021 care a modificat schema iniţială. Mai greu cu medicamentele! (…) Bolnavilor li se administrează tratamente conform unui Protocol Naţional. Adică, în orice Spital este acelaşi tratament. Nu există medici care să facă minuni sau alţii care au schema lor proprie! Se aplică un tratament UNIC, la nivel naţional! Sunt însă mai multe formule medicale, în funcţie de cum răspun pacienţii la tratamentul cu antivirale.

Reporter: Ce medicamente, ANTIVIRALE, vă lipsesc? Din cele cuprinse în schemă, mai ales?

Directorul Patrichi : TOATE. Pentru că astea nu sunt accesibile unităţilor medicale . Pot să vă spun că au început să lipsească medicaţia clasică. Toate depozitele naţionale se confruntă cu LIPSĂ DE MEDICAMENTE simplă. Spre exemplu, lipsesc HEPARINA sau ANTICOAGULANTELE. Efectiv, nu mai sunt stocuri la nivel naţional! Această problemă e ceva care nu ţine de spital! Ţine de prăbuşirea unor lanţuri logistice şi de neadaptare a stocurilor la nivel naţional, la distribuitori sau la instituţiile care ar fi trebuit să facă nişte rezerve de urgenţă. După părerea mea, nimeni NU S-A PREGĂTIT de aşa ceva! Despre asta vorbim! Iar manifestarea valului 4 este cât valul 1,2,3 la un loc! Sau chiar mai mult. Adică, vorbim că de la 300 de cazuri în valul 1 şi, probabil, 6.000 de cazuri în valul 2, acuma vorbim de 20.000 de cazuri. Şi vin toţi cu forme grave! Cei cu forme uşoare şi medii, din păcate, sunt retrimişi la domiciliu, cu medicaţie pe reţetă şi sunt urmăriţi de medicii de familie. 

Reporter: Şi cine analizează dacă nu cumva dintre cei trimişi acasă, tocmai pentru faptul că n-au avut medicaţie poate, nici una corespunzătoare, au ajuns, în 2-3 zile, cu formă gravă a bolii?

Directorul Patrichi: Aşa se şi întâmplă! Pentru că sunt două fenomene aici; pe de-o parte sunt cei care se autotestează cu teste luate din Farmecii sau din mediul online. Iar dacă văd că sunt pozitivi, nu anunţă instituţiile abilitate, măcar pentru măsura IZOLĂRII lor. (…) Şi stau acasă, iar când vin…Cei care vin imediat la spital, primesc o medicaţie PREVENTIVĂ. 

Reporter: Dincolo de medicamente, mai este şi problema OXIGENULUI. Dumneavoastră cum procedaţi în ceea ce priveşte asigurarea necesarului de oxigen?

Directorul Patrichi:  Oxigentul, în momentul de faţă este asigurat de la furnizorul nostru „tradiţional”. Avem un stocator. Din păcate, consumul de exigen cu puritate înaltă a crescut exponenţial. Dacă, în mod normal foloseam circa 250 mc pe zi, acuma am ajuns undeva la 1-700 mc pe zi. Practic, capacitatea stocatorului e undeva spre 5.000 mc. Cam la trei zile trebuie aprovizionare.

Reporter: Sunteţi pregătiţi, aţi luat toate măsurile pentru a face faţă eventualelor sincope, neajunsuri, accidente, în ceea ce priveşte necesarul de oxigen?

Directorul Patrichi: Temerea este una majoră. Pentru că dacă intervine ceva pe lanţul de aprovizionare, o sincopă, ori de la producător, ori datorită transportului pe drum, intemperie sau orice poate împiedica livrarea oxigenului o dată la trei zile, toţi pacienţii care au nevoie de oxigen, vor fi într-o situaţie critică. (…)

Reporter: Aveţi vreo nemulţumire cu privire la asta sau la alte aspecte ce ţin de funcţionarea corespunzătoare a spitalului?

Directorul Patrichi: Pot să pun şi eu întrebarea: de ce în această vară nu s-au construit câteva unităţi de producţie de oxigen, cu destinaţie pur medicală? Pentru că eu transform 500 de paturi cât are spitalul, în paturi pentru covid, numai să am oxigen pentru ei! Că dacă nu-l am, nici nu pot să mă întind mai mult e „plapuma” (…) Ca să nu mai spun că oxigenul trebui plătit. Iar, eu dacă am un credit bugetar şi, fiindcă nimeni nu şi-a imaginat că vom ajunge la atâtea cazuri, ce fac? (…) Probabil că ne-am fi pregătit mai bine dacă am fi avut un „model” de dezastru! (…)