„Ce iese din staţie, în acest moment, e apă de foarte bună calitate!”

Aceasta va fi scuza care, la inaugurarea oficială a Staţiei de tratare a apei, va fi rostită în faţa oricui va avea curajul să susţină că apa care curge la robinetele din locuinţele cetăţenilor municipiului Slobozia nu este, din păcate, tot de aceeaşi calitate ca la ieşirea din Staţie.

Pentru mult prea lăudata Staţie, cheltuiala bugetară a însemnat (până acum!) aproximativ două milioane de euro. Adică, peste 90 de miliarde de lei vechi. Bani, nu glumă! Ce echipamente s-au achiziţionat, noi nu am văzut deoarece la recepţionarea lucră(tu)rii, mai-marii din Primărie, Prefectură şi Consiliul Judeţean Ialomiţa au preferat să invite  doar presa dispusă a le lăuda această „măreaţă realizare”. De pe marginea drumului judeţean ce face legătura dintre Slobozia şi Drajna, oricine poate vedea ce amărâtă e clădirea care ascunde această „perlă” ce se doreşte a putea fi prezentată cetăţenilor, ca fiind una „clocită” de către conducerea de partid şi de stat de factură PSD-istă, cu vagi urme de „emanaţie” PNL-istă. Ca să nu mai vorbim de magherniţele ce-o înconjoară…  

 Ghici pe ce se bazează scuza lor?

Simplu! Băgând la înaintare statutul de proprietari al locatarilor şi cunoscând foarte bine starea critică de degradare a conductelor din subsolurile blocurilor, ori de câte ori cineva le va spune că apa pute a „rahat” iute i se va spune ceva de genul: din Staţie apa iese bună, problema e în subsolul blocului, trebuie să vă înlocuiţi ţevile care-s ruginite, colmatate, bla, bla, bla. Acum, ca să fiu corectă, toată această imaginară replică reliefează o realitate. Doar că, în realitate, mirosul apei nu se poate măsura. Şi pun pariu că apa asta pute din chiar momentul în care iese din puţurile alea de mare adâncime. Şi dacă existenţa mirosului nu poate fi demonstrat, cu probe, ca fiind din vina lor, iar culoarea va fi pusă pe seama colmatării ţevilor vechi de prin subsolurile proprietarilor care suntem noi, cetăţenii acestui oraş, nu-i aşa că ei, cei care au cheltuit sutele de miliarde de lei vechi, chiar au toate şansele să pară nevinovaţi ca nişte prunci?          

Dacă am calcula preţul corect…. 

Sigur că în presa locală (care, în mare parte, a fost aservită banului public „scurs” fie din visteria Primăriei, fie din conturile Urban, fie din alte „surse”) se încearcă a se inocula în mentalul colectiv ideea că ar trebui să zicem mersi că, în tandem, Urban şi Primăria vor mări preţul pe metru cub de apă (care acum este de 4,57 lei) cu doar 25 de procente, acest preţ, cică, nefiind nici după această majorate tot atât de mare pe cât este la Feteşti şi Ţăndărei, localităţi în care un alt „operator” prestează serviciul de furnizare al apei. Doar că, din păcate pentru credibilitatea tuturor celor implicaţi în „prosteala” colectivă, sunt destui cei care fac socotelile adăugând acestui preţ şi costurile cu investiţiile „operate” din acel împrumut de, ATENŢIE!, 500 de miliarde de lei plus dobânda, împrumut la care Primăria Slobozia ne-a înjugat pentru următorii 20 de ani. Căci, trebuie spus că în celelalte localităţi (în ecuaţie intră şi Urziceni) modernizarea sistemului de apă, epurare, canalizare s-a realizat pe banii provenind din alte surse, din fonduri nerambursabile, şi nu pe banii din bugetele locale şi judeţean. Aşa încât, a spune că a dat norocul peste locuitorii Sloboziei este deja ceva…la fel de mizerabil ca şi apa din puţurile alea, din care niciodată nu va curge altfel de apă decât puturoasă, cel puţin la miros! Cine a crezut că apa din Slobozia va fi „ca apa de izvor” aşa cum profeţea, în urmă cu vreo 3 ani, Gabi Ionaşcu, înseamnă că a fost la fel de credul pe cât sunt cei care acceptă ideea că apa asta poate fi „de foarte bună calitate” aşa cum, deja, se laudă Alexandru Stoica, actualul primar, cel care i-a fost fostului primar „mâna dreaptă” în tot şi-n toate câte au făcut… Sigur că ea, apa noastră cea de toate zilele de după furnizarea ei direct din puţuri şi nu direct din Dunăre, s-ar putea ca nici măcar să nu mai pută aşa de tare ca până acum. Dar asta se va întâmpla doar datorită (sau din cauza?!) clorinării ei în exces, ceea n-are cum să facă bine sănătăţii consumatorilor ei. Faptul că prefectul judeţului Ialomiţa şi, nu în ultimul rând, DSP (Sanepidul) se „spală pe mâini” sigur că dă naştere la tot felul de suspiciuni legate de interesele de partid şi de stat versus sănătatea publică. Din păcate, numai presa şi unii dintre cetăţeni devin suspicioşi, nu şi alte „Organe” cu atribuţiuni de control chiar asupra omologilor lor!

IONICA GHINEA