ITM – primul vinovat pentru „greutatea” AJOFM

AJOFM este bugetofaga instituţie a statului care cheltuieşte imense sume de bani publici pentru a plăti ajutoare de şomaj. Cui dă AJOFM ajutoare? Celor care nu au un loc de muncă!
AJOF Ialomiţa, căci despre ea vorbim, este o subunitate a ANOFM – acea structura organizatorică plină de birocraţi care, în fapt, în atâţia ani de existenţă nu au dovedit că se strofoacă prea tare întru diminuarea numărului de şomeri. Ialomiţa este un judeţ care, mai ales din punct de vedere economic, nu s-a prea dezvoltat după aşa-zisa Revoluţie din ’89. Şi unde economie dezvoltată nu e, nimic nu e, spunem şi noi parafrazând celebra zicere.
Prin urmare, dacă economic judeţul stă cât se poate mai prost, pe cale de consecinţă şi numărul celor ce muncesc este într-o continuă scădere, locurile de muncă fiind din ce în ce mai puţine. Mai ales în mediul privat. Adică acolo, în firmele care, cele mai multe dintre ele, nu primesc nimic de la stat, ci doar sunt obligate să plătească biruri. Biruri, din care statul creează locuri de muncă, dar, din păcate, mai multe în zona neproductivă a spectrului economic de care înţelege să se ocupe statul. Da, statul are atribuţiuni şi în zona oarecum productivă a domeniului public. În această zonă îi vedem trebăluind de zor pe medici, profesori, pompieri, poliţişti, jandarmi. Pe cei neproductivi (la plus valoare rezultată din marfă vândută şi încasată!) de la Fisc, OPC, DSV, ITM, Sanepid, şi-alte asemenea „Organe” cu atribuţiuni – doar – de control (în sensul că partea cu îndrumarea nu mai intră în atribuţiunile ’mnealor!) nu-i vedem dând zor nici pentru recuperarea pagubelor oneroase pentru bugetul de stat, nici pentru investigarea imediată (adică în timp scurt timp de la săvârşirea faptei, nu după ani de aşa-zis filaj) a fraudelor, nici pentru depistarea pericolelor pentru sănătatea publică, nici pentru sancţionarea muncii „la negru”.
Că veni vorba de muncă! Mai ales despre munca „la negru”, ori de câte ori vorbesc despre AJOFM, gândul mă duce imediat către ITM. Ce legătură indisolubilă este, în opinia mea, între cele două instituţii? Păi, dacă luăm în discuţie un STUDIU DE CAZ ce vizează lucrările executate în construcţii, înţelegem imediat că dacă acolo, în construirea caselor, a vilelor (cu tot ce presupune utilarea şi mobilarea lor, adică gresie, faianţă, instalaţii sanitare şi de încălzire, etc) nu s-ar fi lucrat „la negru”, numărul şomerilor ar fi fost cu mult mai mic decât este! Cum de nu li se pare şi salariaţilor ITM că este vorba despre muncă prestată „la negru”? Faptul că inspectorii ITM se prevalează de posibilitatea proprietarilor de a-şi construi casele „în regie proprie” nu poate convinge decât, cel mult, pe cei implicaţi în manevra prin care, de fapt, doar „se fură căciula”. Care, căciulă, riscă să tot rămână una ponosită, fie şi numai pentru faptul că, oricine o poartă „mai mult se rupe, în loc să se cârpească”…Şi când te gândeşti că ar putea avea fiecare o căciulă nouă, dacă n-ar presta „la negru” în dauna patronilor care, în acelaşi timp, se văd nevoiţi a renunţa la salariaţi fiindcă nu pot face faţă concurenţei preţurilor practicate tot „la negru”. Aşa-i „ajută” ITM pe patroni să dea oamenii în şomaj! Apoi, pentru un timp, AJOFM le dă ajutor de şomaj celor care, deşi angajaţi, şi ei au prestat, după orele de program, muncă „la negru”, mai punând gresie şi faianţă, mai montând o centrală, mai schimbând un flotor, un robinet, o casă…Faptul că AJOFM „bagă la înaintare” aşa-zisele Cursuri de reconversie profesională, nu face decât să tulbure „apele” care-s penal de adânci şi pline de „meandrele concretului” ce ar putea face subiectul unor dosare penale, măi…dragă domnilor directori!