Jaful ţării începe din Primării!

Cine mai crede, în ziua de azi, că primar ajunge chiar „gospodarul satului”? Despre câţi primari se poate spune că, şi înainte de-a ajunge în fruntea obştii, au avut tot atâta pricepere în a-şi mări averea, pe cât au azi, după un mandat, două, trei? Cine mai crede azi că primarii şi-au dorit să candideze fiind cu-adevărat convinşi de faptul că pot conduce, astfel încât localităţile chiar să se dezvolte, vizibil încă din primul lor mandat? După 25 de ani de haos legislativ şi, pe cale de consecinţă, de haos politico-administrativ, toţi cei care nu sunt membrii niciunui partid, au înţeles că acolo, în Primării se fură! Se fură programat, mult, des, cu acte-n regulă. Se fură-n draci! Aşa zic cetăţenii care, deşi văd şi dincolo de aparenţe, n-au cui să se mai plângă, deoarece se acolo, în Primării, cei mai mulţi dintre angajaţi sunt rude ale primarului şi, câteodată, şi-ale viceprimarilor. Cei care nu sunt rudele „aleşilor”, fie sunt neamuri ale şefilor acestora (preşedinţi de partid, de Consiliu Judeţean), fie sunt rudele „Organelor”, poliţiştii, inspectori ai Fiscului şi şefi ai altor instituţii, mai ales cele cu atribuţiuni de control, având şi ei neveste, copii, fini, nepoţi şi tot felul de rude care trebuie să-şi câştige o pâine. Dacă se poate albă şi nemuncită, desigur! Ajunşi în funcţii dintre cele mai de… seamă, prevăzute în Organigrama Unităţilor Administrativ Teritoriale, birocraţii încep a-şi face şi ei „partea leului”. Serviciile, Birourile, Departamentele, Direcţiile, Compartimentele, toate sunt pline de incompetenţi pe care nu-i recomandă decât numele sau banii „împinşi” întru ocuparea unui post nu numai „călduţ” ci şi aducător de venituri suplimentare salariului „după buget”, de care birocraţii se tot plâng, dar n-ar pleca din posturile alea, Doamne fereşte!
Şi totuşi, aşa incompetenţi cum sunt cei angajaţi pe pile, cunoştinţe, relaţii, în scurt timp ei ajung „specialişti” în tot felul de „permutări şi aranjamente” financiar-contabile. Terenurile concesionate şi, mai apoi vândute la preţuri ce doar consilierilor „cumpăraţi” şi cetăţenilor proşti nu li se par oneroase pentru bugetul statului, tot felul de Autorizaţii pentru construcţia a tot felul de clădiri care mai de care mai penale din punct de vedere al respectării celor mai elementare Norme şi reglementări legislative în domeniul arhitecturii urbanistice şi, nu în ultimul rând, tot felul de facilităţi acordate firmelor care, în campaniile electorale (şi ori de câte ori este nevoie, se-nţelege!) sunt cele mai mari filoane prin care se scurg banii publici din buzunarele contribuabililor, în buzunarele „băieţilor deştepţi” din Primărie! De parcă facilităţile la plata impozitelor, a redevenţelor, n-ar fi de-ajuns, patronilor aflaţi în graţiile conducerii de partid şi de stat li se dau să execute şi lucrări edilitar-gospodăreşti, atât de supraevaluate ca preţuri, că nici n-ar avea cum să nu sară-n ochii… procurorilor DNA, cei care, de la un timp încoace, par a nu mai fi urmaşi ai celei legate la ochi, ce poartă numele Justiţia. Sigur că, la rândul lor, din ceea ce fură, primarii „decartează” alimentând puşculiţa de partid, dar şi conturile „greilor” din conducerea partidului şi/sau din conducerea Organelor! Despre sursele veniturilor (i)licite pe care primarii le acumulează, presa a tot scris până ce a…determinat primarii să-şi treacă averile pe numele consoartelor, al copiilor, al părinţilor, al altor rude, astfel încât în Declaraţiile de avere să nu mai fie nevoiţi să apară ca fiind „putred de bogaţi”. Ştiu că unora li se pare că nu în Primării se fură cel mai mult, ci acolo, în Ministere şi în Parlamentul României! Tocmai de aceea, acelora care au impresia că „peştele de la cap se împute” le spun să aibă în vedere că în România sunt peste 3.000 de localităţi conduse de tot atâţia primari care…fură. Poate nu foarte mult, poate nu foarte des, poate nu chiar toţi! Dar e destul că fură chiar şi puţin, chiar şi numai din când în când, majoritatea, nu credeţi?