Virusuri noi ameninţă periodic

Distribuie articolul:

virusi* Periodic apare ameninţarea unui nou virus – SIDA, SRAS, H1N1, Ebola – pe fondul unor factori favorizanţi precum presiunea demografică, evoluţia modului de viaţă şi încălzirea climei, potrivit AFP.

Bolile virale emergente sunt în creştere, în special din cauza densităţii şi mobilităţii populaţiilor”, afirmă Arnaud Fontanet, responsabil al unităţii de epidemiologie a maladiilor emergente în cadrul Institutului Pasteur din Paris, citat joi de France Presse.
La rândul său, Jean-François Delfraissy, director al Agenţiei franceze de cercetări privind SIDA, subliniază că virusurile emergente „vin în special din ţările din sud, fie din Asia, fie din Africa”, iar răspândirea lor în restul lumii este în mare măsură facilitată de călătoriile cu avionul.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), între 1940 şi 2004 au fost descoperite 154 de noi boli virale, dintre care trei sferturi sunt infecţii transmise de la animal la om (sau zoonoze) ca în cazul virusului HIV, care provoacă Sindromul Imunodeficienţei Dobândite, SIDA: transmis de la cimpanzei la om la începutul secolului al XX-lea în Africa, a cauzat una dintre epidemiile ce au lăsat în urmă cel mai mare număr de morţi din ultimii 50 de ani, cu aproape 40 de milioane de decese.
Maladiile emergente pot fi cauzate, de asemenea, de mutaţii sau recombinări, observate mai ales în cazul virusului gripei.
Un virus mai poate apărea şi într-o regiune în care era cu totul absent dacă persoanele bolnave sau animalele trec frontiere şi intră în contact cu populaţii neimunizate, virusul devenind astfel şi mai virulent: cel mai bun exemplu rămâne cel al virusului Nilului occidental, transmis de ţânţari. Izolat în 1937 în Uganda, apoi semnalat în Orientul Mijlociu în anii ’50, a fost introdus în 1999 în America de Nord, unde s-a răspândit rapid şi a făcut sute de victime, în general în urma unei meningite sau encefalite.
Înainte de a ataca omul, virusurile pot rămâne foarte mult timp limitate la regnul animal, în general păsări sălbatice şi lilieci, precizează Dr.Fontanet. Pentru a depăşi acest prag, ele au nevoie de ‘gazde intermediare’ mai apropiate de om precum porcul, păsările de curte sau ţânţarii şi de condiţii favorabile.
Gripa aviară H5N1 a apărut în sudul Chinei, în zone puternic populate şi cu o intensă activitate de creştere a păsărilor.
Coronavirusul aflat la originea SRAS (sindrom respirator acut sever), care a provocat o gravă criză sanitară mondială în 2003 şi a cauzat aproape 800 de decese în special în Asia, a migrat de la lilieci la om prin intermediul unor zibete care fuseseră crescute pentru restaurante din Guangzhou.
Despădurirea a condus la apropierea animalelor sălbatice de zonele locuite, iar încălzirea climei a favorizat înmulţirea ţânţarilor în regiuni în care nu erau cunoscuţi până atunci.
Este şi cazul virusurilor care provoacă Dengue şi Chikungunya, vehiculate de doi ţânţari, printre care ţânţarul tigru (Aedus albopictus), mult timp cantonat în Asia de Sud-Est dar care s-a răspândit deja pe continentul american şi într-o parte a Europei.
Dr. Fontanet avertizează că sunt întrunite toate condiţiile pentru ca virusul Chikungunya – apărut în Africa de Est şi în India şi care afectează deja zona Caraibelor – să se răspândească în viitor pe tot continentul american.
La rândul său, virusul Ebola, descoperit în 1976 simultan în Sudan şi în Republica Democrată Congo (fostul Zair), nu îi îngrijora prea mult pe specialişti până la actuala epidemie. ‘Altădată, infecţia era limitată la câteva sate, iar mortalitatea era atât de mare încât virusul se epuiza şi epidemia înceta de la sine’, aminteşte Jean-François Delfraissy.
Afectând oraşele mai multor ţări din vestul Africii, virusul a devenit o ameninţare pentru populaţiile vizate, confruntate cu sisteme de sănătate foarte slabe, chiar dacă nu se transmite decât prin contact direct cu persoane infectate şi nu pe cale respiratorie ca în cazul SRAS. Potrivit experţilor, Ebola are din această cauză slabe şanse de a se extinde cu uşurinţă la alte regiuni ale lumii. „Dacă se alocă mijloacele şi în special dacă sunt izolaţi bolnavii, epidemia ar trebui să poată fi oprită în următoarele 3 sau 6 luni„, estimează dr. Fontanet.


Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *