Şatră cu parfum de iubire

* „O explicaţie a căsătoriilor mixte!? O justificare a rătăcirilor de culoare…” se întreabă, şi tot el răspunde, Păun Gheorghe Ialomiţeanu.

Am primit această carte. Cu această dedicaţie. Din ea am reţinut, mai cu seamă, această frază ; « Măndica (…) socotitoarea proaspătului C.A.P (…) întinse nasul spre el. În nări îi veni, pe lângă mirosul de prune, un miros de „săpunel”, o plantă cu flori violete care frecate în palme făceau un fel de spumă frumos mirositoare… »
Mi-ar plăcea ca, şi în ziua de azi, majoritatea ţiganilor să miroasă a „săpunel” şi nu a orice altceva, ceva ce parcă „îţi mută nasul din loc!”
Mulţi dintre cei ce ne cunosc şi pe mine, şi pe autor ştiu că, într-un timp al vremelnicei noastre existenţe pe-acest pământ, Păun Ialomiţeanu mi-a pricinuit mari neplăceri, financiare, mai ales! Cu toate acestea, din cauză că-mi respect meseria, dar şi pentru că, recunosc, mi-a plăcut povestea dintre coperţile acestei cărţi, am decis să prezint azi şi această nouă apariţie literară. O poveste care, ca să-l citez pe autorul Păun Gheorghe Ialomiţeanu, a fost prinsă într-o „carte scurtă de simţire ţigănească” ce se doreşte a fi „o mică oglindă a vechii şi noii forme de existenţă a romilor – conservantul a tot ce au mai bun, mai profund, locul unde amestecul de iubire parcă vrea să spună că o comunitate închisă degenerează…”