* Vineri, 16 august 2013, ORA 14,00, la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Galeria ARCADIA
Marcela Smeianu a apărut pe scena artei ialomiţene cu doar câţiva ani în urmă. Atunci, ca şi acum, orientarea sa plastică rămâne ataşată de lumea vegetală. Pe perioada studiilor şi-a făcut un scop din a reevalua frumuseţea naturii încercând să transmită privitorului reacţiile şi sentimentele personale legate de ceea ce oferă ca sursă de inspiraţie mediul înconjurător. Linii sau tuşe elaborate trasate cu pensula se constituie în compoziţii ce redau fragmente de natură văzute de aproape. Tendinţele pictoriţei se află între plastic şi decorativ, între culoare şi suprafeţe geometrice, relaţionând ramificaţiile vegetaţiei cu discursul grafic şi inflorescenţele cu pata de culoare. Forme alungite, liniare, structurate pe direcţii verticale, în sens ascendent, contraste de cald-rece şi închis-deschis sau armonizări calorice gândite îndelung formează imagini inconfundabile purtând semnătura artistei. Uneori tentele sunt aşezate cu parcimonie, alteori izbucnirile cromatice denotă o bucurie sinceră a trăi.În fiecare lucrare plasticiana doreşte să descopere secretele picturii, să reaşeze în spaţiul bidimensinal elemente pe care numai ochiul cercetător al unei persoane extrem de sensibile le obervă. Marcela Smeianu sigilează în tablourile sale momente ce ne amintesc de ariditatea Bărăganului, de structurile afectate de soarele câmpiei, dar şi de efectele coloristice ale plantelor în germinaţie. Mergând cu cercetarea sa în zonele profunde ale senzaţiilor pe care le pot crea materialele şi tehnicile, căutând expresivităţi care să demonstreze acumulările din perioada de formare, pictoriţa nu devine selectivă când este vorba de plăcerea de a admira motivul. Aceasta îl reperează în întregime, îl disecă şi îl extrapolează până consideră că exerciţiul conceptual şi-a atins limita.Inflorescenţele sunt evocate prin intermediul corolelor figurate astfel încât subiectul să fie recognoscibil, a petei de culoare atunci când schimbă registrul stilistic modificând formele şi abstractizându-le.Ritmul elementelor de limbaj plastic se îmbină armonios cu mijloacele de expresie, dispuse în mod coerent, discursiv şi analitic pe pânză, de multe ori dând impresia de dinamism. Aşezarea simetrică a semnelor care implică linişte, dar şi asimetriile care creează zbucium, sunt organizate într-o intensă cuprindere de culoare şi grafiere, apropiindu-se de demersurile moderniste. Compoziţiile au mai multe centre de interes, uneori acestea fiind conduse în afara suprafeţei de pictat atunci când tendinţa decorativă devine acerbă. Meandrarea tuşelor creează senzaţia de mişcare conducând atenţia privitorului în interiorul sugestiilor circulare. Înterpretarea artistică este indisolubil legată de percepţii, sentimente, experienţă în faţa şevatului, cultură şi stări psihice. Acest cumul înglobează rezultatele finale ale oricărui discurs vizual, iar lucrările Marcelei Smeianu ne-o prezintă în ipostaza sa de început, a primei expoziţii personale, prin care ne comunică faptul că îşi trăieşte la maximum experienţa artistică.
Ana Amelia Dincă
Critic de artă