Nu-s prea mulţi bugetari cu şoferi „la scară”, domnule Victor Ponta?

De 23 de ani, nu-i localitate cu statut de comună, oraş sau municipiu care să nu fie condusă, pe lângă angajaţii din Primării, de-un număr de consilieri locali. De 23 de ani, nu-i judeţ care să nu aibă, pe lângă angajaţii din Consiliu Judeţean, şi un număr de consilieri judeţeni. Sigur, nu-i rău că deciziile administrativ-teritoriale se adoptă cu votul a mai multora, nu doar prin voia primarului, respectiv al preşedintelui de „Judeţeană”. Rău e că aceşti consilieri locali şi judeţeni sunt nu numai nejustificat de mulţi ci, mai ales, revoltător de bine plătiţi, dacă e să raportăm cheltuiala bugetară la numărul jenant de mic de ore prestate de aceştia, cică, nicidecum în folosul lor, al partidului şi-al „băieţilor deştepţi” recompensaţi de la bugetul local şi/sau judeţean doar pentru c-au fost sponsori ai campaniilor electorale, ci numai şi numai „în folosul comunităţii”, bla, bla, bla. De 23 de ani, deşi numărul unităţilor economice aflate în portofoliul Statului român a scăzut drastic şi dramatic, paradoxal, numărul instituţiilor a crescut, astfel determinând creşterea nefirească a numărului de birocraţi din sistemul particular. Căci, e de la sine înţeles că, din moment ce a crescut numărul birocraţilor proveniţi din rândul neamurilor politicienilor, trebuia să li se dea şi lor ceva de muncă, fapt pentru care au fost născocite nişte „situaţii” (statistico-profesionale, pe domenii de activitate, informaţii financiar-contabile, etc) care, periodic, musai să fie raportate instituţiilor pline de bugetofagi…Ca şi-n cazul hoardelor de „aleşi ai poporului” patroni se-arată, totuşi, suficient de dispuşi a accepta ideea că pentru bunul mers al societăţii ar putea fi necesar un aşa de mare număr de birocraţi. Ce nu pot accepta cei mai mulţi dintre patroni e atitudinea de belfer pe care o are oricare dintre directorii instituţiilor statului. Şi-asta, pentru că, în timp ce patronilor nici prin gând nu le-a trecut că s-ar putea deplasa în autoturisme conduse de şoferi special angajaţi pentru asta, hoardele de directori şi de directori adjuncţi, ba chiar şi gloata de şefi Servicii, Birouri şi-alte asemenea structuri organizatorice, nici nu concep să-şi mişte fizicul fără a folosi şoferii ce-i aşteaptă la scară. Şi dacă patronii şi cetăţenii, deopotrivă, s-au cam împăcat cu gândul că în România instituţiile statului nu numai că-s multe, dar mai sunt şi supradimensionate ca număr de angajaţi, de la un timp încoace patronii şi cetăţenii, deopotrivă, dau semne că nu mai sunt dispuşi să înghită o asemenea sfidare din partea directorilor, mai ales a celor care, deşi au salarii „nesimţite” n-au măcar atâta bun simţ încât să nu mai cheltuiască banii publici pentru a plăti un şofer care să muncească, poate, nici două-trei ore pe zi, dacă directorul n-are prevăzut pe agendă, zilnic, măcar o deplasare. Aşa se face că patronii ce-au înţeles care-i  rostul presei într-o societate civilizată, mi-au atras atenţia şi-asupra acestui fapt care n-ar trebui să fie deloc un fapt banal, mai ales într-o ţară atât de prinsă-n vâltoarea crizei financiar-economice şi, pe cale de consecinţă, cuprinsă de istericale social-politice. Ca una care nu trăiesc din această meserie mai mult decât pentru a face această meserie, mi-am luat rolul în serios şi uite că încerc a transmite „cu bătaie lungă” această întrebare către premierul Victor Ponta. Sigur, aş fi putut transmite aceste (des)consideraţii, mai întâi, parlamentarilor ialomiţeni, cei care ar fi putut aşeza pe masa parlamentarilor României o iniţiativă legislativă prin care să se interzică oricărui director să-şi angajeze şofer pentru deplasarea lui de colo-acolo, prea puţin în folosul instituţiei pe care o conduce. Pe care o conduce, prost, desigur, ineficienţa celor mai multe dintre instituţii dovedind cu prisosinţă această părere, altfel unanim recunoscută, mai ales în rândul cetăţenilor-plătitori de impozite şi taxe. Din păcate,  parlamentarii sunt, la rândul lor, la fel de mulţi ca şi onor consilierii locali sau judeţeni şi, nu în ultimul rând, la fel de mulţi ca şi directorii. Şi, la fel ca şi directorii, şi pe parlamentari îi aşteaptă şoferii la scară pentru a-i plimba de colo-acolo, în pretins-deplasarea lor numai „în interes de serviciu”. Sigur că s-ar fi cuvenit chiar ca, mai întâi şi-ntâi, s-o fi transmis această propunere, onor prefectului judeţului Ialomiţa, cel care, deşi este apolitic (sanchi!) este, totuşi, subalternul premierului care, finalmente, în ceea ce priveşte cheltuielile deşănţate prilejuite de plata atâtor şi-atâtor şoferi aflaţi la dispoziţia atâtor şi-atâtor directori, ar putea ostoi această nemulţumire a patronilor. Din păcate, dat fiindcă nu numai eu am impresia că actualul prefect e mai „bibelou” decât predecesorii lui, nu „mă risc” să nu-mi fie nici măcar ascultată, darămite şi auzită această îndreptăţită atitudine civică. Aşa că neavând la îndemână alt mijloc de a mă exprima plenar, folosesc mass-media. Mai nou, şi online…