Motive pentru a (re)începe …

Aşa-i omul lăsat! Se tot agaţă de câte-o nouă speranţă, nădăjduind că îi va fi mai bine! Motive pentru a se agăţa sunt multe şi felurite. Casa de terminat, copiii de făcut mari şi-apoi de dat la casele lor, părinţii de îngropat cum se cuvine, şi câte altele pe care le are de trăit, ca să nu facă degeaba umbră pământului pe care calcă…
Motive am şi eu, ca tot omul! Ca jurnalist pot spune, acum când se sfârşeşte şi-acest an, că am sentimentul că e din ce în ce mai greu să nu te înclini până la pământ, atunci când simţi atât de acut cum te îndoaie lipsa forţei financiare. E greu să te tot lupţi cu mahării funcţiilor politico-administrative, mica afacere care asigură traiul tău şi-alor tăi fiind chiar foarte greu încercată, tocmai din cauză că tu eşti cea care le tot dai motive „jmecherilor” să riposteze, ca să-şi apere interesele de clan. Dar cel mai greu mi se pare că e să tot încerci să nu te simţi demotivat. Nu nemotivat, ci demotivat. E o chestie de nuanţă, desigur! O nuanţă care nu se percepe la nivel olfactiv sau vizual, ci doar tactil, atunci când simţi cum îţi vine să iei degetul de pe rana sufletului celor mulţi…
V-aţi „prins”, sper, despre ce nuanţă vorbesc! E una gri. Şi, la rândul ei, are şi ea nuanţele ei. Unele vineţii, de la atâta supărare! Ştiu că n-a fost prinsă în DEX această nuanţă a demotivării. Dar eu am surprins-o, pe când îmi tot dădea târcoale. Şi numai eu ştiu cât de multe au fost cazurile în care, mai-mai să mă cuprindă în mreje, pentru ca, mai apoi, demotivată fiind, să obosesc şi să mă retrag măcar cât să nu mai aibă alţii nici un motiv de îngrijorare… Ce resort m-a tot scos din ghearele demotivării? Îndemnul cititorilor acestui ziar! Îndemnul venit din partea multora dintre cei care citesc Ştirea. Îndemnul celor care, în atâţia ani, mai mult ca sigur că m-au „citit” şi ca om, nu numai ca jurnalist. Unii, pe lângă îndemnuri (şi chiar felicitări!) ne-aţi mai ajutat şi cu banii pe care, la rândul meu, îi cheltui pentru a plăti tipărirea ziarului, distribuitorii şi, nu în ultimul rând, impozitele către bugetul de stat. Cu cât v-a lăsat inima, ne-aţi ajutat să existăm pe piaţa mass-media. Cu îndemnul pe care vi l-am simţit rostit din inimă, ne-aţi ajutat să rezistăm chiar şi ispitei de a ne converti şi noi la pupincurism pentru ceva bani încasaţi doar ca să ocolim subiectele „fierbinţi” sau să scriem după dictare. Ne-aţi ajutat şi, de-aceea, noi vă mulţumim vouă, tuturor sponsorilor şi tuturor cititorilor ziarului Ştirea. Şi vă dorim să vă fie traiul îmbelşugat, chiar începând cu-această iarnă pe care o rugăm să fie scurtă şi blândă. În tot anul ce stă să înceapă vă dorim să trăiţi astfel încât viaţa să vă fie cât se poate mai liniştită, alături de cei dragi, şi… LA MULŢI ANI!