Lupii tineri VERSUS câinii bătrâni…

De 25 de ani, judeţul Ialomiţa este condus de PSD. Cine-au fost înaintaşii politicienilor care hotărăsc azi destinul acestui judeţ, aproape că nici nu mai contează, fie şi numai din cauză că „s-a prescris” pedeapsa meritată pentru nemernica lor strategie de acaparare, nu numai a Puterii politico-administrative, ci şi de acaparare a „tot ce mişcă-n…” judeţul acesta.
Ceea ce contează (atât cât va mai conta, căci blazarea se prefigurează în spectrul cel mai larg cu putinţă, mai ales în planul socio-profesional!) este că PSD pare să fie „greu de ucis”. Căci, din motive ce-şi au rădăcinile adânc înfipte în „pădurea” de fărădelegi ce a crescut odată cu Partidul-mamut, bătrânii lupi s-au „împerecheat”, nu numai între ei, ci şi cu „corcituri”. Aşa se face că indiferent de faptul că au fost PD-işti, c-au fost PDL-işti, c-au fost PNL-işti, UNPR-işti şi alte asemenea „lighioane” ce cresc pe lângă Casa Poporului, PSD i-a fermecat pe toţi cu vorbe dulci şi promisiuni de preamărire…
Îmbârligaţi precum şerpii într-o văgăună, politicienii ialomiţeni, la fel ca toţi ceilalţi politicieni din România, chiar „se au ca fraţii” dincolo de scena politică. Actori renumiţi pe-această scenă a politicii, PSD-iştii şi PNL-iştii fac schimb de replici doar aşa, de dragul aplauzelor marelui public, nicidecum fiindcă „se încontrează” în lupta dusă pe frontul ideologiilor şi al strategiilor menite să schimbe, în bine, starea naţiunii, a poporului! Ba chiar, nu puţini sunt cei care fac afaceri împreună. Prin interpuşi, desigur! Neveste, fraţi şi surori, părinţi, ba chiar şi bunici, toţi devin peste noapte redutabili oameni de afaceri, pricepuţi în a face profit cât să poată demonstra că de-acolo au politicienii banii ăia care, volens-nolens, trebuie să apară în Declaraţiile alea de avere care, la rândul lor, nu reliefează nici pe departe adevărata avere şi, mai ales, adevăratele surse de venit…
Şi pentru că ştiu şi ei că ce-i mult strică pentru că începe să cam bată la ochi, lupii ce-au îmbătrânit în „jungla” politicii postdecembriste, bagă la înaintare politicienii puiandri. Cu caşul la gură, lupii tineri iau drept bun şi demn de urmat îndemnul : „…înhăitaţi-vă!”. Ce dacă îndemnul a fost poziţionat într-o frază curată, rostită de-un alt tânăr, doar că artist, nu politician!
Aşadar, înhăitaţi, lupii tineri se-apucă să caute „prada”. Şi nici nu trebuie s-o caute mult, şi nici nu e nevoie să vâneze chiar ei. Şi-asta, deoarece mici „rozătoare” care să li se alăture, pot fi uşor atrase, ba de mirajul scenei, ba de mirosul Puterii, al banilor, chiar! Secondaţi de „ordonanţe” astfel ademenite, lupii tineri încep a ataca, şi mai vârtos, după bunul plac. Sunt tineri şi-s flămânzi! Şi cei bătrâni nu le-au lăsat drept moştenire decât strategii şi metode! În ancestralul lor ADN politic „matriţa” e după chipul şi asemănarea cui i-a făcut…oameni politici! Sunt tineri, sunt flămânzi şi, mai ales, ştiu că oamenilor le e frică de lupi! Lupilor nu le e frică de oameni! Le este, un pic, frică de foc! Şi, câteodată, de jurnalişti. Adică, de câini. De „câinii de pază ai democraţiei”, aşa cum le place unora să zică, de la un timp, în derâdere, nicidecum cu recunoştinţă faţă de truda de a le face cunoscute „urmele” lăsate în jungla politicii tipic româneşti.
V-aţi prins, desigur, că nu despre lupi e vorba în această fabulă făr’ de cine ştie ce morală! Sper că ştiţi şi că aş fi putut să-i asemăn cu hienele, de exemplu! Sau cu şacalii, nu? Dar, dacă aşa „s-a încetăţenit” a li se spune, atunci când e să se mimeze desconsideraţia lor, aşa le-am zis şi eu, aici, în acest editorial, în care vreau să le transmit lupilor tineri ai politicii, să se ferească a scoate din „câinele de pază” gena aceea de lup…
Nu de alta, dar mi-e că (r) evoluţia nu i-ar ajuta să facă faţă unor dulăi, iar gradul de rudenie dintre câine şi lup, politic vorbind, s-ar pierde-n istoria genomului…