Ialomiţenii, iarăşi au votat ca…şi-altădată!

Primul tur al alegerilor prezidenţiale desfăşurat(e) în ziua de 02 noiembrie 2014 au fost precedate de o campanie electorală, cu mult mai anostă decât toate celelalte de până acum, începând cu « duminica orbului », zi în care au avut loc primele alegeri libere, de după evenimentele din decembrie 1989.
Măscărici, penibili, făţarnici, dar la fel de găunoşi în etalarea viziunii lor asupra situaţiei jalnice în care a ajuns mare parte a populaţiei, toţi cei 14 candidaţi înscrişi în cursa pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al României s-au ferit a participa la confruntările televizate pe care şi le-ar fi dorit, nu numai jurnaliştii, ci toţi cei care consideră că, în anul 2014, nu mai pot merge la vot doar ca să aleagă „răul cel mai mic”, în încercarea de a stăvili apăsarea resimţită sub greutatea Puterii celor de până acum. Pentru ca şi această campanie electorală să poată rămâne în memoria colectivă, consemnăm faptul că pe listele electorale au fost înscrise numele actualului premier Victor Ponta, cel al fostului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, cel al primarului Sibiului, Klaus Iohannis, precum şi numele foştilor miniştri Elena Udrea, Monica Macovei şi Kelemen Hunor. Alături de aceştia s-au mai iţit şi fostul secretar de stat Mirel Mircea Amariţei, şi fostul şef al SIE Teodor Meleşcanu, dar şi foştii parlamentari William Brînză şi Szilagyi Zsolt. Printre aceştia s-a strecurat şi un necunoscut, cel ce se recomandă a fi preşedintele Partidului Alianţa Socialistă, domnul Constantin Rotaru. Ca de fiecare dată, n-am scăpat de prezenţa pe liste a lui Corneliu Vadim Tudor şi a lui Gheorghe Funar. De parcă nu era de-ajuns că-i (re)vedeam pe aceştia, în liste a mai apărut şi Dan Diaconescu, cel care, ca jurnalist, a imbecilizat mare parte din populaţie, prin OTV-izarea României. Timpul alocat acestor candidaţi spre a-şi face campanie electorală s-a scurs şi, în data mai sus menţionată, mulţi dintre românii s-au prezentat, iarăşi, în secţiile de votare, cu gândul de a pune ştampila pe unul dintre cei enumeraţi. Din păcate, şi în această cea de-a şaptea rundă de alegeri prezidenţiale, românii au decis din nou să voteze „răul cel mai mic”, nicidecum convinşi fiind că vreunul dintre candidaţi chiar le merită votul. În Ialomiţa, din totalul de 237.420 de cetăţeni cu drept de vot, s-au prezentat la urne fix 113.405 cetăţeni, cei mai mulţi votându-l pe Victor Ponta, PSD-istul care, în Ialomiţa, a obţinut fix 59.270 de voturi (54 %), Klaus Iohannis obţinând doar 19% , mai exact 21.001 voturi. Prin urmare, judeţul Ialomiţa rămâne şi pe mai departe un judeţ condus de PSD, aşa cum se întâmplă de 25 de ani. Cum de-au ajuns ialomiţenii să nu se sature de aceiaşi „iubiţi conducători” şi, mai ales, cum de nu conştientizează concetăţenii mei că sunt prea mulţi anii de când le acordă girul aceluiaşi partid şi, în mare parte, cam aceloraşi politicieni? „Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt”, cum a zis Florian Pittiş în nişte versuri puse pe-o melodie… Uneori mă întreb dacă a meritat să tot încerc a-i convinge pe cei mulţi că în cei 25 de ani câţi s-au scurs de la aşa-zisa Revoluţie, nivelul de dezvoltare a localităţilor a rămas „la piciorul broaştei”, din cauză că politicienii „şi-au tras spuza pe turta lor”, poporului aruncându-i, ca la câini, aşa-numitele „ajutoare sociale” tocmai pentru a şi-i aservi pe cei mulţi, întru folosirea calităţii de votant? Alteori am impresia că mi-am stresat degeaba neuronii, tot emiţând în eter informaţii care, după umila mea părere, ar trebuit să-i determine pe concetăţenii mei să-şi dorească o schimbare, fie şi numai de dragul schimbării, cum se spune. De la un timp, însă, am convingerea că mulţi dintre ialomiţeni nici nu-s atât de săraci precum le place să se tot vaite. Şi-apoi, cum mulţi nici nu plătesc cine ştie ce impozite (din cauză că, deşi au venituri, acestea nu li se impozitează, evaziunea fiscală la care se dedau românii „pă persoană fizică” nefiind apanajul Fiscului din România), nici nu cred că ar merita să trăiască în localităţi, cu mult mai dezvoltate decât sunt acum. Da, sunt cinică! Însă sunt cinică din cauza lor, a celor care, din interese meschine, machiavelice, par a nu avea cine ştie ce interes să schimbe „jupânul”, boierul de tip postdecembrist fiind unul care din ceea ce fură, o mică parte o împarte, făţarnic, la cei ajunşi săraci şi din cauza boierilor care, repet, au tot interesul să-i ştie pe cei mulţi, şi proşti, nu numai săraci! Şi dacă ei, cei ce se pretind săraci, au mers duminică 02 noiembrie 2014 şi au pus ca…şi-altădată ştampila pe candidatul PSD, în condiţiile în care aici, în Ialomiţa, PSD conduce de aproape 25 de ani aproape toate primăriile şi, desigur, aşa-numita „Judeţeană” de partid şi de stat, cum oare să-mi mai fie mie milă de săracii concetăţeni, cel puţin încă patru ani de-acum înainte? Mai ales când, cu fiecare scrutin care trece, constat şi eu că, într-adevăr, partea de Vest a României este mai mereu de o altă orientare politică, una care nu pare să fi rămas încremenită în spaţiu şi-n timp, fapt confirmat şi de nivelul de dezvoltare al judeţelor de la graniţa dinspre partea occidentală Europei. Şi când toate statisticile demonstrează că de fiecare dată, în fapt, PSD-iştii au câştigat şi au condus în cele mai sărace judeţe ale ţării, în timp ce în judeţele vizibil mai avansate din punct de vedere economico-social, dar mai ales cultural, contracandidaţii lor au ieşit învingători, sigur că tragi concluzia că problema e a lor, a alegătorilor creduli care se comportă ca o turmă de dobitoace mânate spre urne, de nişte (b)oieri, taman după pohta ce-a pohtit Ponta, de-această dată. Nu, nu îndrăznesc a spune că partidele imediat următoare înscrise în cursa pentru prezidenţiale au oameni mai destoinici care trebuiau votaţi! Spun doar că după 25 de ani de PSD, aici, în Ialomiţa, chiar se simţea nevoia să mai schimbăm macazul, fie şi numai din cauză că prea sunt multe şi prea-s încărcate vagoanele acelui închipuit tren al vieţii condus de locomotiva PSD, tren în care s-au urcat, încă de la prima staţie, numai descendenţi de-ai lui Ion Iliescu, Adrian Năstase şi, desigur, ai acelor „grei” încă roşii la carnetul de partid şi, pentru contrast, prea negrii în cerul gurii…!