Sătui să tot vadă cum, de câteva ori pe an, străzile multora dintre localităţile din România se umplu de credincioşi care se ţin după câte un sobor de preoţi şi, împreună, însoţesc nişte MOAŞTE, pe site-ul www.timesnewroman.ro s-a putut citi zilele trecute o glumă care ar trebui să-i pună pe gânduri pe mai-marii BOR…
Iată poz(n)a , iată şi textul…
„La insistențele Patriarhului Daniel, racla cu moaștele Sfântului Iepuraș de Paști a fost adusă pentru prima dată în România. Începând de vineri, toţi credincioșii ortodocși care au drum pe la Patriarhie se vor putea închina la moaștele Sf. Iepuraș de Paști, protectorul ouălor colorate ascunse în iarbă. Aducerea moaștelor Sf. Iepuraș de Paști în România este rezultatul a trei luni de negocieri între Patriarhia Română și călugării de la Muntele Athos, însă Patriarhul Daniel este de părere că a meritat efortul: „Iepurașul de Paști aduce speranța în sufletele tuturor oamenilor care cred în El. Credincioșii uită foarte ușor care este adevărata semnificație a Paștelui. Fără sacrificiul Iepurașului Sfânt, sărbătoarea Paștelui așa cum o știm noi astăzi nu ar fi existat deloc. Sau ar fi existat, dar n-ar mai fi avut niciun farmec, lipsindu-i ouăle colorate.” Viaţa Sfântului Iepuraş de Paşti a fost una scurtă, care s-a terminat prost. El a fost tare prigonit de către romani, care îl necăjeau mereu făcând aluzii la aspectul său ridicol. Ulterior, el a fost prins, jupuit şi aruncat în groapa cu lei flâmânzi. Evident, moaştele au fost adunate mai târziu. Patriarhul Daniel promite că va continua să aducă relicve sfinte în ţară şi în anii care urmează: „Le promit credincioșilor că, dacă se vor călca în picioare şi la anul pe Dealul Mitropoliei, vor avea o surpriză foarte plăcută. Suntem deja în negocieri cu Vaticanul şi încercăm să aducem în ţară o altă relicvă importantă a creştinismului, Blana de la Torino, despre care se spune că este chiar blana care a acoperit trupul iepuraşului înainte să fie aruncat la groapa cu lei.”
Ei, cred ca liber-cugetătorii isi aduc aminte că, la o singură școală construită după ’89, statul a alocat bani pentru construirea a cinci biserici. Acum, la rece vorbind, am văzut din procentele de promovare că școala îi poate ajuta mai puțin pe copii să treacă bacalaureatul. La cat de pregătiți sunt, speranța lor stă mai mult la Biserică. Deci lucrurile se leagă cumva…Altceva insa va rog să constatăm: Biserica cheltuiește mai eficient banii de la stat. Mult mai eficient decît statul usl-as. Studiu de caz: Catedrala Mîntuirii Neamului față-n față cu autostrăzile. Un proiect de 400 de milioane de euro (100-200 la roșu), cum e catedrala, a început în 2011 și trebuie să se termine în 2014. Și, după viteza mare cu care o văd avansînd în această perioadă de criză, cred că se vor ține de termen. Trei ani. Autostrăzile merg în cu totul alt ritm. La cîte zece-cinșpe ani de la începerea lucrărilor se mai inaugurează cîte un tronson de zece kilometri pe un singur sens. Știți cum gîndesc oamenii, și poate nu gîndesc cu totul nerealist: „Domnule, nu zic să nu fure și ei, că așa e peste tot. Să fure din comisioane cinci-zece la sută, dar să facă, naibii, și treaba, că poate nu ne-am supăra“. Contribuabilul vede însă că zăpăucii de la ministerele marilor proiecte au furat, în toți acești ani, nu cinci, nu zece, ci 90% și, mai grav, nu au lăsat nimic în urmă. Corporația CEO-ului Daniel a intrat perfect în ecuația capitalistă a bunului simț constructiv: și-or fi tras domnii care trebuiau să-și tragă 5-10%, dar p-ormă, gata cu furatul, hai la treabă! Și biserica se înalță mai abitir decît „citadelele săpate în beton, sticlă și voință de comuniști“ pe care le vedeam la telejurnale depășind planul cincinal.
Metroul din Drumul Taberei, o lucrare de 275 de milioane de euro, a început tot în 2011 cu promisiunea săpată cu litere de purpură pe gardurile șantierului: „În trei ani, de aici pînă în centru vei face cinci minute“. Tot 2011, tot trei ani. Ca și catedrala. Pariu că metroul va fi gata mult mai tîrziu decît aceasta? Nu mai spun că, din sutele de milioane, cît se estimează a fi costul casei Domnului, statul mi se pare că a dat pînă acum doar vreo zece milioane. Corporația Ortodoxă Română a reușit să atragă din credite de la bănci cea mai mare parte. Și să vă mai spun ceva. La licitația pentru construire, care a început de la un cost estimat de 180-200 de milioane de euro, lucrarea s-a încredințat unui constructor pentru un preț de o sută de milioane. Ce chestie! Prețul nu s-a umflat, ba dimpotrivă. Și ia mai ghiciți ceva: pînă acum, la jumătatea lucrărilor, costul la care s-a adjudecat inițial catedrala nu a mai fost modificat niciodată în sus prin contracte adiționale, cum se întamplă aproape mereu la autostrăzi sau la alte lucrări administrate de stat. Hooopaaa! Deci patriarhul e mai greu de prostit de licitatori. Mai e, cred, și altă motivație: Preafericitul știe că, dacă i-o da Dumnezeu zile cît lui Teoctist, mandatul lui va măsura 37 de ani. Nu este ca un ministru care are de furat repede, pentru el și partid, fiindcă cel mai probabil într-un an nu va mai fi pe aceeași funcție. Dar orișicat! E clar că barosanii din Mercedes-urile BOR semnează mult mai responsabil pe contractele de sute de milioane decît miniștrii pe hârtia cu Bechtel-ul.
Chiar, ce-ar fi fost să negocieze Daniel contractele cu Bechtel sau cu alți asfaltatori? Vă spun eu: apărea un preț cu 10% umflat la început, dar contractul ar fi fost beton de partea statului român, iar autostrada ajungea la Brașov mai repede decît ajung acum mașinile de la Comarnic la București la sfîrșitul săptămînii. (Update: costurile pentru infrastructura Catedralei, finalizată, au fost cu 20% mai mici decît cele estimate inițial, deci nu ca la autostrăzi unde de obicei sînt cu sute la sută mai mari ca cele estimate inițial; totalul taxelor plătite către stat cu ocazia lucrărilor de pînă acum la Catedrală este de 35 de milioane de lei, deci aproape de cei zece milioane de euro pe care i-a dat statul pentru proiect)