Mulţi cetăţeni ai acestei ţări îşi amintesc că atunci când premierul Emil Boc şi ministrul de M.Ap.N au hotărât să se reducă şi pensiile cadrelor militare „în rezervă şi-n retragere” a fost jale mare în tabăra adversă. Adversă unei atare măsuri ce, la o adică, a fost impusă guvernanţilor, nu de FMI ci, mai cu seamă, de criza financiară ce se-abătuse şi peste România. Mulţi dintre cetăţeni ştiu şi că, uimit de tupeul categoriilor socio-profesionale „cele mai favorizate” (la tupeul de-a se manifesta „plenar” împotriva diminuării pensiilor lor), preşedintele Traian Băsescu a simţit nevoia de a-i ruşina pe cei ce, de ani de zile, încasează pensii cu mult mai mari decât majoritatea pensionarilor României. Revoltat de-o atare atitudine Traian Băsescu nu s-a sfiit să le considere pensii „nesimţite”. Ce-a fost atunci la gura APV-iştilor şi ce de cuvinte „de dulce” au rostit răcnind în microfoane, nici n-aş fi vrut să-mi amintesc. Doar că zilele trecute iarăşi i-am văzut pe liderii sindicatelor făcând spume la gură. Şi iarăşi i-am auzit pe-aceştia susţinând că e ceva normal ca Armata Română să cuprindă în rândurile ei atât de mulţi pensionari „cu pensii speciale”. Cum de li se pare APV-iştilor (în rezervă şi-n retragere) că a fost ceva normal pensionarea lor la vârste încă fragede? Că doar e lucru ştiut că, atunci când s-a reorganizat Armata, dintre cei disponibilizaţi nu puţini au fost cei care abia trecuseră de 40 de ani. Cum de li se pare acestora a fi normal ca, deşi beneficiari ai unor pensii speciale, ei să mai aibă dreptul să lucreze oriunde în altă parte, în afară de Armată, astfel crescându-şi jenant de mult „nesimţirea” pensiilor? Cum de nu le crapă obrazul de ruşine să considere că poate deţine funcţie de colonel chiar şi-un contabil? Cum de au obrăznicia să considere că-i normal ca o muiere să fie General, doar pentru faptul că-i sportivă nicidecum pricepută într-ale milităriei? Şi-apoi, dacă e să despicăm firu-n patru, poate că a venit timpul ca să ne întrebăm de ce-ar trebui să (mai) aibă aceştia parte de-aşa numitele pensii speciale?! Sigur că pensii speciale nu merită nici magistraţii şi nici alte vreo câteva categorii favorizate-n plata de la bugetul la care, altfel, ei nu contribuie cu mai mult decât oricare alt cetăţean? Dar astăzi vorbim despre cadrele militare. Şi, dacă nu mă înşel, această categorie nici n-a vărsat cine ştie ce impozite pe salariile (şi-acelea destul de „nesimţite, să fie clar!) încasate pe vremea când erau în activitate şi nu în rezervă sau în retragere. Pe cale de consecinţă, pare că-i, mai degrabă, de-a dreptul anormal ca, după ce că n-au avut cine ştie ce contribuţie la visteria ţării, să mai aibă şi tupeul de-a considera că ei, militarii, merită pensii cu mult mai mari decât ale celor care produc. Că veni vorba, aş fi curioasă să aflu ce-ar putea spune cei aflaţi, în prezent, în câmpul muncii că produc pentru societate şi popor? Că după aşa-zisa Revoluţie nici măcar la depănuşat porumb n-au mai fost scoşi militarii conduşi, desigur, de ofiţerii „lu’ Peşte prăjit”. Şi-i rog să nu „umble cu cioara vopsită” şi să spună c-au participat la deszăpezire, la inundaţii, etc, că nu ţine, fie şi numai pentru faptul că implicaţi în „situaţiile de urgenţă” i-am văzut pe pompieri şi pe jandarmi. Da, ştiu! Ştiu că, ori de câte ori vine vorba despre apărarea integrităţii teritoriale şi, deopotrivă, a vieţii populaţiei civile, aşa-numita „ofiţerime” consideră că fără ei, populaţie ar fi înfrântă. De parcă sportivul devenit peste noapte ditamai „Generalul” ar şi avea „vână” şi, mai ales, pricepere militară să conducă vreo oaste. De parcă economistul ce stăpâneşte peste „activul” şi „pasivul” aparţinând Armatei Române, şi care a devenit, şi el, peste noapte măcar Colonel, ar şi putea să „mâne-n luptă” oştile de luptători pentru apărarea Patriei. Ca să nu mai zic că e destul de greu de presupus că România va mai intra în vreun conflict armat cu vecinii, oricare ar fi ei, fie ei şi unguri. Şi-atunci, pentru care motiv, de-atâta amar de ani, să lăsăm să se-ngroaşe obrazul ofiţerilor care, în ciuda noastră, a celorlalţi români, cer imperativ să fie beneficiari ai unor pensii speciale, revoltător de „nesimţite” ca ordin de mărime al sumelor încasate? Şi, pentru care motiv, tot admitem că unele categorii profesionale n-ar trebui să fie plătite pe principiul contributivităţii ci musai să li se calculeze pensia funcţie de salariile banane, multe dintre ele, crescute artificial nu cu mult înainte de data pensionării? Întreb şi eu, aşa, întru „răcorirea” celor care nutresc speranţa că va veni o vreme când popoarele nu vor mai avea nevoie de-atâţia militari înrolaţi, şi de-atâţia bugetari „înregimentaţi”…
Toate ,,poamele” astea, enumerate de Dvs. au votat si sustinut usl-asii (mincinosii, hotii, puturosii)- acum este momentul sa-si obtina rasplata.
pentru mike taierea pensiilor s-a facut pe timpul pdl-ului nu a usl-ului
iar de problemele armatei sa vb cine a trait-o nu cine a vazut-o la televizor si se da mare cunoscator a ei
eu zic ca ma’ta a avut o aventura cu finalizare cu militarii…!!!
gandirea dumneavoastra seamana mult cu cea comunista la care cred ca aderati. Cum puteti generaliza si cum puteti injosi la modul general militarii? Daca esti profesionista cucoana vino cu ceva concret si arata ca esti ziarist nu cu mizerii pe care le poate debita un absolvent de gimnaziala
Pentru cel care semnează cu cur….aj „ai creier?” zic: Stimabile, din cum te exprimi, îmi dau seama că nu ai creier nici cât o primată lipsită, din această cauză, de cine ştie ce judecată logică. Dar, fiindcă bag seamă că n-ai înţeles că frazele de le-ai citit alcătuiesc un editorial, şi nu un articol care trebuie însoţit de „dovada”, eu ţin să-ţi spun că nu mă simt deloc jignită că mi-ai pus eticheta de comunistă. Ba, dimpotrivă! Şi-apoi, tu care n-ai fost în stare să legi două-trei fraze astfel încât să-mi demonstrezi că e ceva de mintea ta, ai pretenţia ca eu să… ce? Să-mi schimb impresia foarte proastă pe care o am faţă de APV-iştii din ziua de azi? Argumentează tu întru susţinerea meritelor voastre, a militarilor de carieră, nu mai avea pretenţia ca eu să nu generalizez, coane! Şi-apoi, dacă editorialul meu este plin de „mizerii” postarea ta ce dracului înseamnă, altceva în afara faptului că dovedeşte lipsa vocabularului pe care, se vede, nu-l ai „la purtător”? Citeşte, încă o dată, editorialul, încearcă să pătrunzi „miezul”, apoi reciteşte-ţi şi postarea, şi vezi de nu cumva ai greşit când m-ai stârnit şi mai tare, fapt ce mă determină să revin pe-acest subiect, şi chiar să abordez şi alte subiecte legate de (in)activitatea Armatei Române. Mai ales a structurilor de la nivelul judeţului Ialomiţa…
Modificarea pensiilor rezervistilor s-a facut pe vremea unpr-ului lui oprea, traseistul fugit din psd si pe care acum il gasim aliat cu…usl! Nu este oprea-unpr, artizanul pensiilor fostelor cadre militare si al inaintarii in grad al unora si altora actualul viceprim-ministru al guvernului ponta? Mare pervers este vasile-usl!
Saracia inraieste Romania. Avem nevoie de profesionistii, in toate domeniile, armata, politie, medicina, justitie, etc. problema e ca din lipsa unei economii performante, profesionistii au…migrat iar in domeniile mai sus amintite s-au struns multe lepre ale societatii. Functionarimea nu e putreda in totalitate, dar creste, creste, ghini de tat.
Pe forumuri și nu numai, se remarcă și opinii în favoarea tezei că militarii au, într-adevăr, pensii nesimțite și, mai ales, nemeritate.
În contextul acestei discuții publice, vă propun o epistolă a unui militar român, adresată concetățeanului său, tot român, dar civil.
Dragă Civilule,
Știu că ai fi vrut să fii ca mine și, pentru că nu ai putut, acum, la pensie, vrei să fiu eu ca tine. Însă, nu se poate, pentru că noi am fost și suntem diferiți, așa cum doi frați sunt diferiți, chiar dacă au fost făcuți de aceiași mamă și din același tată și chiar dacă se iubesc unul pe altul, ca frații.
Când am ales să mă înscriu la liceul militar, știam că voi avea parte atât de casă și masă gratuite, cât și de școală de cea mai bună calitate posibilă. La fel, știai și tu același lucru. Faptul că nu ai venit să fii coleg cu mine de bancă înseamnă fie că nu ai vrut, în sensul că nu ți-au trebuit nici gratuitățile și nici învățătura oferite de Armată, fie că nu ai putut, în sensul că nu ai avut meritele necesare pentru admitere. În niciuna dintre aceste două situații, nu ai însă cum să te compari cu mine și să zici că am fost egali vreun moment. Dacă tu ai ales să mergi la un liceu mai bun și să te pregătești pentru o viață mai îndestulată decât îmi promitea mie milităria, cinste ție! Dacă ai rămas mai modest decât mine, asta este! Nu ai de ce să fii invidios. Nu ai putut mai mult.
Când am ales să merg la o școală militară, cum le zicea pe vremea aceea, știam că voi primi casă și masă gratuite, dar și o mică soldă, alături de instruirea necesară formării mele ca militar de carieră (Ofițer, Maistru Militar sau Subofițer).
Mai știam că, pentru a avea studii superioare, va trebui să muncesc mai mult de cinci ani ca locotenent și locotenent major, să cresc în ierarhia militară și să îndeplinesc anumite condiții profesionale care să mă califice opentru a studia în Academia Militară, cum îi zicea pe atunci instituției de învățământ superior militar. Și mai știam că prima mea soldă ca militar de carieră (Ofițer, Maistru Militar sau Subofițer) va fi mai mare decât salariul mediu pe economie. La fel știai și tu. Dacă ai ales să nu fii coleg cu mine de pluton în școala militară, să facem împreună instrucție de dimineața până seara iar, uneori, și noaptea, și să învățăm meseria armelor la clasă, fie nu ai vrut, fie nu ai putut. Dacă ai ales să te pregătești în facultate sau într-o școală civilă care să îți dea o meserie mai bună decât cea a armelor și mai bine plătită, atunci cinste ție! Dacă ai fi vrut să fii la fel de bine plătit ca mine dar nu ai îndeplinit condițiile de pregătire, pentru că nu ai putut, atunci asta este! Nu ai de ce să fii invidios pe mine că eu am vrut și am putut.
Când am ales să fiu militar de carieră (Ofițer, Maistru Militar sau Subofițer) știam că nu voi putea fi și soldat, în același timp. Am făcut și eu instrucția soldatului, la vremea mea, în școala militară, dar apoi am devenit comandant și nu mai puteam fi, totodată, și executant. La fel, știai și tu că, dacă nu vei vrea sau nu vei putea să te faci militar de carieră (Ofițer, Maistru Militar sau Subofițer), va trebui să faci armata ca soldat, fiindcă așa era pe vremea noastră. Deci, indiferent cât de grea sau de ușoară ți-a fost armata pe care ai făcut-o ca soldat, indiferent dacă ai învățat din serviciul militar ceva ce ți-a fost de folos în viață sau doar a fost o etapă urâtă și inutilă din existența ta, nu ai de ce să te compari cu mine, pentru că nu am fost egali. Eu eram comandantul iar tu subordonatul, pentru că așa a fost și este în armată. Iar tu știai asta dinainte de a ți se întâmpla.
Când am jurat să îmi apăr Țara chiar și cu prețul vieții, prin Țară înțelegându-te și pe tine, știam că bătea războiul la ușă, atât cel Rece, cât și cel cald din Mediterană sau din Orientul Apropiat. La fel știai și tu, dar nu ai venit lângă mine, să apărăm Țara împreună, cu prețul vieții. Ai rămas mai departe civil și ai contat pe mine să mă ocup de treaba asta. Atunci parcă era bine că nu suntem egali. Și, parcă, solda mea, ceva mai mare decât salariul mediu pe economie, nu era chiar atât de mare încât să plătească prețul vieții tale. Pentru că, dacă era, ai fi venit lângă mine. Tot așa, nu ai fi zis că am o soldă nesimțită atunci când am scos oameni de sub dărâmături, la cutremur, ori de sub ape, la inundații, cand zburam la 10.000 de metri in stratosfera, ziua si noaptea sau in largul Marii negre pe aprige furtuni, pe tanc sau pe afetul tunului …
De altfel, nu am auzit pe nimeni să zică despre militari că au solde nesimțite. Pentru că nimeni nu vrea să îi supere pe militari, atâta vreme cât este nevoie de ei în societate și ceea ce fac ei nu este la îndemâna oricui, fie că nu vor, fie că nu pot alții să facă ce fac ei, militarii.
Însă, dragă civilule, când eu, militarul de carieră (Ofițer, Maistru Militar sau Subofițer), nu îți mai sunt de folos, când am ieșit „la pensie”, se schimbă treaba!
De noi, ăștia, pensionarii, nu mai ai nevoie, nu-i așa?
Și, parcă, ne plătești prea degeaba o pensie nesimțită.
Și, în plus, ți se pare că trăim cam mult după ce am ieșit la pensie, la o vârstă mult prea fragedă.
Dacă ești cinstit cu tine însuți și dacă ți-a mai rămas un pic de rușine din aia ancestrală, din care este alcătuit mortarul construcției societale românești, atunci poate te oprești o clipă și asupra acestui adevăr, că noi doi nu am fost, nu suntem și nu vom putea fi niciodată egali, nici ca membri ai societății, nici ca pensionari.
Cu cele mai bune gânduri,
Militarul de carieră (Ofițer, Maistru Militar sau Subofițer) român în rezervă sau în retragere
P.S.: Slava eternă eroilor patriei care s-au jertfit in războaiele pentru apărarea fiintei nostre nationale … dar, si celor care au vegheat zi si noapte, iarna si vara, la fruntariile terestre, navale sau aeriene, chiar si fara sa fie razboi !
Sa nu-i uitati domnilor civili, caci fara ei nu mai erati astazi romani liberi !
Cu deosebit respect,
Va felicit pentru articol. Din pacate si din nefericire astia de se dau mari protectori si garanti ai uniunii statale efectiv nu au avut de-a face niciodata cu vreun conflict adevarat indreptat contra noastra. Dar fiind o masa inarmata si scolita sa ucida ( niciodata nu mi-am putut explica de ce statele platesc bani enormi pentru a invata niste descreierati sa omoare si in acelasi timp baga in puscarie pe cei ce ucid) Care e diferenta? omenirea ar fi fost mult mult mai avansata fara religii si fara armate… dar astea doua tagme fac ordinea .sa speram ca totusi se va face vreodata dreptate si-n domeniul acesta . adica mai pun o alta intrebare … un medic dupa ce-si termina scoala si e destul de lunga primeste de la bunul stat un salar de mizerie , iar un tablagiu de asta ( militar, jandarmu lu peste , sristul setesistul…ia cel putin dublu). e o logica normala ,nu? pentru ce asa zisele grade ies la pensie la 45 ani cu pensii de zeci de milioane, plus case date de-a moaca plus felurite alte compensatii ( pentru ce munca?)iar celelalte categorii sociale nici nu mai apuca varsta de pensionare de 67 ani. e moral nu?