Cu fiecare mandat care a statornicit conducerea de partid şi de stat, mi-am dat şi mai bine seama despre ce-i înainte şi ce rămâne după…După ce „îşi văd sacii în căruţă” toţi politicienii şi cohorta de „lipitori de afişe”, de ţuţeri care, cu trecerea anilor, ajung ei înşişi să fie şefuleţi în partid sau instituţii ale statului, mai apoi ditamai şefii, pentru ca, în final, unii chiar să-şi întreacă „profesorii” atât de pricepuţi la toate…Mai ales în pregătirea populaţiei pentru vot. Suntem la finalul altui mandat. Şi, iarăşi, am intrat în… „linie dreaptă” pe drumul ce duce către alegerea candidaţilor care peste nici 3 luni vor figura pe listele din secţiile de votare la care suntem aşteptaţi. De nenumărate ori, dar mai ales înainte de fiecare campanie electorală, tot aici în acest ziar, eu v-am spus că, deşi timp ce patru ani politicienii abia ne bagă-n seamă, atunci când se apropie alegerile, toţi îşi aduc aminte că există presă, că oamenii se informează din presă şi, nu în ultimul rând, că alegătorii încă mai ţin cont de ceea ce zic jurnaliştii despre unul, despre altul, despre toţi care, din păcate sunt … „o apă şi-un pământ”…Şi fiindcă politicienii ştiu „să-şi vadă interesul”, încep a da târcoale redacţiilor, unii intrând, alţii lăsând în cutia poştală (virtuală, desigur!) doar câte-o invitaţie, mai ales la conferinţele organizate „taman la pont” pentru a fi „momeală” de înghiţit, atât de către jurnalişti, dar mai ale de către cetăţenii pe care politicienii îi aşteaptă la vot, ca de fiecare dată sau ca pentru întâia oară…Căci, îngrijoraţi de imaginea proastă pe care o dă ridicol de scăzuta prezenţă la urne, fiecare politician vrea să-i convingă mai ales pe cei care n-au mai votat, că e în binele tuturor să se prezinte la secţii şi să pună ştampila pe buletinul de vot! Şi cum le este frică să mai meargă pe străzi, din poartă-n poartă sau din uşă-n uşă, marii strategi au „clocit” ideea de a vehicula hotărârea interdicţiei pe care o au partidele, de a mai umbla cu „efecte” (pixuri, brichete, găleţi şi sacoşe pline cu ulei, zahăr şi ce se mai găseşte prin depozitele firmelor prietenilor-sponsori) şi, pe cale de consecinţă, au dat „indicaţii preţioase” întru apelarea la ajutorul presei. Doar că, dornici şi să câştige un ban, nu numai să informeze publicul-consumator de presă, de data aceasta jurnaliştii au spus „pas” preluării tuturor „ieşirilor” (la rampă, se-nţelege!) pe care le produc politicienii, fie ei candidaţi sau susţinători ai acestora. Şi-asta, deoarece în perioada care ne mai desparte de ziua în care cetăţenii vor introduce voturile în urne, orice informaţie se poate constitui în publicitate, când e vorba despre politicieni. Şi cum politicienii au şi interese mercantile (să nu ne mai ferim de cuvinte, căci dăunează adevărului!) în a ocupa fel de fel de funcţii administrative, numai un jurnalist care are „datorii” la unul sau altul dintre partide, are de ce să publice mocca întru popularizarea „realizărilor măreţe” bifate de către candidaţi. Nu însă şi noi, cei care de 18 ani ne rugăm de cetăţeni să înţeleagă că tocmai pentru a nu avea „datorii” la politicieni ar fi bine ca patronii firmelor, dar şi oamenii simpli să ajute presa să existe, prin asta înţelegând să facă şi ei măcar efortul de a se abona la ziar, în cazul nostru! Căci, din ce bani vreţi dumneavoastră să edităm noi ziarul şi de ce am presta noi voluntar pentru informarea dumneavoastră, stimaţi concetăţeni? Şi dacă voi nu vreţi să cumpăraţi spaţiu pentru publicitate sau abonament, iar ei, politicienii, de-abia aşteaptă să ne poată „cumpăra” tăcerea sau „iertarea păcatelor lor”, noi ce să facem? Să alegem să ne lăsăm de meserie fiindcă nu putem nici măcar supravieţui din „firimiturile” pe care le „ciugulim” din palmele celor câţiva oameni de afaceri dispuşi a înţelege rolul şi importanţa presei sau, dimpotrivă, să recurgem la a încasa (i)legal bani de la politicienii care, repet, abia aşteaptă să colaborăm întru (re)alegerea lor în funcţiile dătătoare de Putere? Iată, aceasta-i repetabila mea întrebare şi, în acelaşi timp, repetabila povară resimţită pe conştiinţa mea de jurnalist, de om!
Dacă voi nu vreţi, ei de-abia aşteaptă!
Victor Moraru – om de bază la Secretariatul Guvernului – reclamat pentru tot felul de potlogării
Când moare câte-un un şef de Judeţeană de Partid şi/sau de instituţie a Statului
Ziua Presei a trecut, şi-n acest an, aproape neobservată
Referitor la MASCĂ, un student a petiţionat, iar CCR a „demascat” greşelile Guvernului
Magistral editorialul ! Ar trebui sa fie preluat de toate marile publicatii pe hartie si online. Poate asa se mai lumineaza unii oameni care au drept de vot ca iar urmeaza marea cersitorie dupa voturi si dupa aia uitare 4 ani ………..