După cum ne-am obişnuit, în cei 26 de ani trecuţi de la revoluţie, a început din ce în ce mai vertiginos să ia amploare mentalitatea de mahala. Originile acestei mentalităţi provin de la „bajeţii” care noaptea se camuflează perfect, precum un cameleon în mijlocul naturii. Acestă bucată a speciei umane care a ajuns să aibă, nu numai statut social, ci şi ideologie şi-un stil de viaţă (a)tipice, am denumit-o generic „Regheton”, în cazul bărbaţilor, şi „Pârţâpa”, în cazul femeilor.
Este de notorietate că, în dorinţa de a-i integra pe „minoritari”, Regheton şi Pârţâpa au căpîătat extraordinar de multe drepturi, atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Câţi nu conştientizează că, în România, minoritarii au chiar mai multe drepturi ca majoritarii? Desigur, înţelegând cu toţii faptul că fiecare cetăţean al acestei ţări are drepturi, nu putem să nu ne întrebăm cum rămâne cu cealaltă componentă, şi anume îndatoririle faţă de ţără şi oamenii care locuiesc în ea? Întrebarea a ajuns să fie una retorică, desigur! Potrivit acţiunilor statului român, se pare că anumite naţionalităţi conlocuitoare, nu trebuie să facă nimic în schimbul avantajelor care li se tot oferă… Exemplele sunt multe, iar dintre ele extragem, azi, pe cel privind pe Regheton şi Pârţâpa, rromi care au locuri asigurate în şcoli, rezervate special pentru ei, ceilalţi potenţiali elevi şi studenţi, neavând aceste avantaje. Regheton şi Pârţâpa nu dau examen de admitere la facultăţi, ei sunt admişi pe baza unui dosar, care pe lângă actele comune cu ceilalţi participanţi, conţin o declaraţie pe propria răspundere în care tot ei menţionează faptul că sunt minorităţi, şi… cam atât, chiar dacă românii sunt nevoiţi să ateste cantitatea şi calitatea cunoştinţelor dobândite în anii anteriori de studiu. Tot Regheton şi Pârţâpa beneficiază şi de diverse ajutoare în bani, sunt deseori incluşi în nenumăratele programe de pregătire pentru integrarea rromilor în societatea românească, programe care după cum a fost dovedit recent la nivel central (în cazul dosarului lui Mădălin Voicu şi al lui Nicolae Păun), nu o dată au fost derulate fictiv, mare parte a sumelor de bani fiind însuşite de organizatori, în mod ilegal, desigur. În judeţul Ialomiţa, Regheton şi Pârţâpa au palate nu numai în localităţi precum Ţăndărei, Bărbuleşti, ci în tot judeţul, Ialomiţa fiind împânzită de uriaşele locuinţe, făcute… „din nimic”. Spun asta pentru că acareturile par a fi fost făcute „din piatră seacă”, deoarece Regheton şi Pârţâpa nu par a face afaceri, din moment ce ei nu plătesc impozite şi taxe „de nici un fel, de nici o culoare”. Organele statului, cele care au atribuţiuni de control, instituţii care cam ignoră sustragerea acestor indivizi de la plata impozitelor şi taxelor către bugetul statului, nu fac decât să accentueze şi să solidifice acest tip de comportament. Cum se poate, ca persoanele responsabile din structurile judeţului Ialomiţa să nu se sesizeze, din oficiu, cu privire la averile acestor privilegiaţi? Să fie oare din cauza „atenţiei mărite” pe care aceştia o primesc din partea l-alde Regheton sau să fie această nepăsare datorată gradelor de rudenie dintre „şefu’ şi şau”? Despre contribuţiile acestor „băjeţi şi feate” nici nu se mai pune problema, Regheton şi Pârţâpa putând oricând, indiferent de cauze, să beneficieze de întregul pachet de servicii medicale, chiar dacă ei nu contribuie cu nici un şfanţ pentru asigurarea medicală, la fel cum fac „rumânii” care, mai ales pe holurile Unităţilor de Primiri Urgenţe, par că au drepturi şi libertăţi chiar mai puţine decât minorităţile din România. Că tot vorbirăm despre privilegii, primarii în funcţie, ce credeţi că păzesc? „Cum este posibil, domnule primar, să acorzi ajutoare materiale şi băneşti acestor indivizi care chefuiesc, cu ocazia finalizării palatului plin de cocoşei de aur, turnuleţe poleite şi interioare placate cu marmură vizibile şi din spaţiul cosmic, dar mai ales din parcarea auto împânzită cu autoturisme de sute de mii de euro?”. Este o întrebare pe care o tot citim pe forumuri… Să fie vorba de „compensări” băneşti în relaţia dintre Regheton şi Pârţâpa, cu primarii localităţilor menţionate în rândurile de mai sus? Să fie vorba despre faptul că primarul, oricare ar fi el, doreşte cu orice preţ să rămână în acea funcţie, şi pe cale de consecinţă trebuie să fie revoltător de supus alegătorilor săi dubioşi, imorali, evazionişti, hoţi, proxeneţi, criminali, etc. ? Din păcate asta a ajuns România după 26 de ani de capitalism (?!) împreună cu românii din ea; sluga lui Regheton şi Pârţâpa, pentru simplul motiv că ei sunt mai puţini şi foarte speciali, iar noi suntem mulţi şi foarte proşti, ignoranţi, toleranţi, şi… Şi (să) mulţumim acestor specimene pentru faptul că încă mai suntem toleraţi, nu? Da, stimaţi cititori, noi, majoritarii suntem toleraţi, puterea părând a fi mai degrabă în mâinile acestor „păsări de pradă”, Regheton şi Pârţâpa fiind chiar tare mândri că reuşesc să pună „gagii” să muncească pentru România, în timp ce ei, ca „jmecherii” doar primesc. Dacă vă întrebaţi de ce scriu – şi eu! – tocmai acum, în campanie despre conaţionali, am să vă (mai) spun doar atât: fiindcă, de 26 de ani, pe ei se bazează toţi candidaţii, lor dându-le, mai apoi, din banii noştri, ajutoare sociale „fără număr” !