Spitalul de Urgenţă Slobozia – precum mărul, precum gardul din proverbe!

* Numărul de pacienţi, din care spitalizaţi (chiar şi numai o zi), infecţiile nosocomiale, dar şi bolnavii trataţi în Spital, care mai apoi au luat drumul Capitalei, iată doar câteva dintre informaţiile pe care suntem siguri că vreţi să le aflaţi, ca să aveţi o idee despre nivelul calităţii actului medical la care se află această unitate spitalicească.  

 După nenumărate articole de presă scrisă, dar şi interviuri filmate, ne-am fi aşteptat ca alta să fie atitudinea managerului Mariana Iancu, în momentul în care vom „scormoni” mai adânc în „lada cu zestre” a unităţii spitaliceşti pe care o conduce. Contrariată de atitudinea pe care a avut-o atunci când i-am cerut amănunte legate de proiectele de investiţii ce urmează a se realiza cu finanţare de la UE via Consiliul Judeţean Ialomiţa, ca să evităm a scrie un articol cu păreri şi opinii despre care, la o adică, managerul şi echipa să poată spune că sunt „băgate din burtă”, am transmis, oficial, cu număr de înregistrare, câteva întrebări menite a ne lămuri despre starea asistenţei medicale oferită de către Spitalul de Urgenţă Slobozia în anul 2019. Deşi am putea, nu mai vrem să trecem peste încă un afront, aşa că precizăm încă de la început că 29 de zile (din cele max. 30 prevăzute de lege!) i-au fost necesare doamnei Iancu pentru răspunde unor întrebări care nouă ni s-au părut extrem de uşoare în ceea ce priveşte colectarea datelor pentru a formula răspunsurile! Ce ne spune nouă o atare tergiversare a răspunsului? Ne spune că doamna şi-a permis să „ne ţină la respect”, probabil considerând că merităm o pedeapsă pentru că şi noi ne-am, permis s-o deranjăm în „pacea ei sufletească” în care, se pare că se obişnuise după ce noi am fost atât de fraieri încât să vedem, mai întâi, partea bună a lucrurilor. Fiindcă răspunsul ne-a parvenit undeva către sfârşitul anului, iar sărbătorile, de regulă, îmbie la o atitudine ceva mai relaxată în rândul cetăţenilor, am amânat publicarea unui articol vizând un atare subiect.   

Înfiorător „tablou”

Cu precizarea că cifrele, datele, informaţiile vizează doar opt din cele 12 luni ale anului în curs, respectiv din 01 ianuarie – 31 octombrie 2018, intrăm abrupt în miezul problemei, titrând că în perioada mai-sus menţionată, Spitalul consemnează în documentele medicale şi financiar-contabile fix 25.162 de pacienţi. O fi mult, o fi puţin, nu ştim până ce nu întrebăm nişte specialişti şi, desigur, pe cetăţenii (beneficiari sau nu!) care îşi pot da cu părerea, desigur, numai după ce află ce au zis specialiştii. Mai ales că, dacă raportăm numărul total de pacienţi, la numărul de pacienţi internaţi numai pentru o singură zi, şi-anume: 8.960, poate că analiza ne conduce către o altă concluzie. Nu vrem azi să intrăm „cu bocancii” în „meandrele concretului”, astfel  reliefând bârfele privind interesele de tot felul ce par să se ascundă, de fapt, în spatele aşa-numitei „ spitalizare de-o zi”. Aşa că mergem mai departe şi „creionăm” tabloul. Şi ne înfiorăm pe parcursul informaţiilor pe care trebuie să le aşternem în faţa ochilor dvs. Şi cine nu s-ar înfiora aflănd că 330 de pacienţi au fost transferaţi din Spital, către alte spitale, din Bucureşti şi din Constanţa, în timp ce 1.077 de pacienţi au fost transferaţi din UPU. Precizăm că la UPU s-au prezentat 32.418 de cetăţeni.

Carevasăzică, în cele 8 luni, din Slobozia către alte spitale au fost transferaţi peste 1.400 de bolnavi. Dar, staţi că nu v-am spus tot! Căci, îngrijoraţi fiind şi noi, am întrebat câţi pacienţi au decedat anul trecut în acest Spital? Din răspunsul oficial ce poartă semnătura doamnei manager Mariana Iancu, aflăm că  „numărul pacienţilor decedaţi anul trecut a fost de 415”. Ce sentiment vă animă când aflaţi asta? Unul de îngrijorare, aşa-i? Sigur că managerul unităţii spitaliceşti dimpreună cu cei care o susţin identifică drept cauze pentru acest inforător de mare număr de oameni care mor anual în spital, nu culpe medico-sanitare, ci mai degrabă lipsa unei secţii de paleaţie şi/sau faptul că spitalul primeşte pacienţi în fază terminală de la toate spitalele orăşeneşti din judeţul Ialomiţa. Doar că ei, managerul plus echipa domniei-sale uită să explice şi ce s-a întâmplat cu AUTORIZAŢIA de Funcţionare nr. 1722 din 12.07.2015, hârtie care certifica potenţialul unităţii spitaliceşti în a practioca îngrijiri la domiciliu prin punctul de lucru cu sediul la Spital, prin personal medical angajat în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii privind această activitate? Potrivit documentelor în posesia cărora am intrat, Autorizaţia a primit viza şi în anul 2016, şi în anul 2017. De ce n-a mai fost reînoită după trei ani, aşa cum se specifica în documentul respectiv, numai managerul ar putea să răspundă. Dacă, desigur, ar întreba-o şi altcineva în afară de acea parte a presei care nu a încasat bani, atât din casieria Consiliului Judeţean Ialomiţa, cât şi din visteria Spitalului patronat de Consiliul Judeţean Ialomiţa. Să mai vorbim şi despre teama ce a pătruns în sufletele pacienţilor, mai ales la aflarea procentului de diagnostice eronate cu care se înregistrează Spitalul din Slobozia? Căci, 30% nu-i deloc un procent care să nu îngrijoreze, să fie clar! Sigur că imediat ce presa locală şi centrală au vuit despre acest aspect ce incumbă culpa medicală, directoarea spitalului s-a apucat şi a transmis către toate redacţiile un COMUNICAT de presă. Comunicat pe care noi nu l-am publicat, căci, în fapt, nu are altceva decât un aşa-numit „Drept la replică” dat unui jurnalist care a îndrăznit să vadă şi dincolo de „realizările măreţe” pe care le-a tot fluturat Marian Iancu prin presă, implicit în ziarul Ştirea! Totuşi, acum de-ar fi să facem referire la cele precizate în acel Comunicat, încă am putea să punem la îndoială adevărul ce s-a vrut a răzbate din „găselniţele” vizând şi alte motive pentru care au fost atât de mulţi bolnavi care au fost eronat diagnosticaţi de către medicii din această unitate spitalicească. Neîndoielnic că este o mizerabilă idee aceea că e şi vina pacienţilor care nu cer şi a doua opinie, nu merg şi la al doilea medic pentru a vedea dacă primul medic a fost priceput în a pune un diagnostic corect! Şi spunem asta cu gândul la banii pe care cei mai mulţi dintre pacienţi nu-i au ca să-i cheltuiască pe un alt consult, başca un drum la cabinetul medical particular, mai ales cu deplasare în Bucureşti.

Îi pretindem, nu o rugăm! 

Mariana Iancu a fost „unsă” directoare de către Victor Moraru – preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa. Care a şi premiat-o, chipurile pentru merite deosebite. Legea prevede că instituţiile statului trebuie să aibă la baza activităţii şi principiul TRANSPARENŢEI DECIZIONALE. Pe cale de consecinţă, pe site-ul Spitalului ar trebui să fie postate toate informaţiile privind toate cheltuielile, achiziţiile, statisticile medico-sanitare şi de personal, dar şi tot felul de alte informaţii menite a-i determina pe bolnavi să aleagă să devină pacienţi ai acestei unităţi spitaliceşti. Însă, câtă vreme, spitalul e precum mărul găunos sau gardul vopsit care ascunde o curte şi-o clădire mizerabile, sigur că oamenii vor „fugi mâncând pământul”! Faptul că Mariana Iancu dă dovadă de-o impertinenţă care a devenit de netolerat atâta amar de ani, ne determină să-i atragem încă o dată atenţia că spitalul nu-i aparţine, iar noi nu o rugăm să respecte legea, ci o somăm!

IONICA GHINEA