După ce fostul manager a fost debarcat (şi i s-a şi „agăţat o tinichea de coadă”, despre care vom vorbi la momentul finalizării controlului acela care, cică, a picat ca din senin, deşi mulţi se cam îndoiesc de asta!) locul lui a fost imediat ocupat de domnul Berbece, cel care a fost director economic în mandatul de tristă amintire al doctorului Olaru. Aşa că acum Berbece este managerul celui mai mare Spital din acest judeţ.
Toţi managerii de spital au fost obligaţi ca până pe data de 20 februarie a anului curent, să facă un plan de reorganizare. Proaspăt numit director interimar, domnul Berbece a scris pe hârtie un astfel de Plan, cu tot ce presupune el, de la prezentarea situaţiei actuale şi până la măsurile ce trebuie imediat adoptate, fireşte, dacă se doreşte ca starea de fapt a unităţii să se îmbunătăţească vizibil, nu în „raportările măreţe”…În Planul de reorganizare, noul director scrie negru pe alb că „ Situaţia delicată a unităţii, măsurile de management eronate luate anterior, au fost identificate şi de echipa de audit a Ministerului Sănătăţii prezentă în Spital în perioada 20-24 ianuarie 2014 (…) La sfârşitul anului 2013, unitatea sanitară avea datorii totala de 5.300.000 lei (…) am reuşit să achităm arieratele constituite la 31.12.2013, însă avem conturile blocate din cauza arieratelor constituite la 31. 01.2014, în valoare de 351.000 lei”. Noi, cunoscând faptul că anul trecut, bugetul alocat Spitalului a fost în sumă de 57.450.000 lei, sigur că ne întrebăm ce-a făcut fostul director cu banii, şi cum de n-a putut „rupe” din atâta bănet, suma reprezentând datoria care, după cum vedeţi, nici nu-i aşa de mare, luată prin comparaţie cu câţi bani a avut la dispoziţie fostul director.
Eficientizare locurilor de muncă
Ori de câte ori au făcut grevă, liderii de sindicat reprezentând salariaţii din sistemul de sănătate au pus pe tapet, de fiecare dată, nu numai salariile considerate de ei a fi „de mizerie”, ci şi numărul mare de pacienţi/paturi pe care îi au de îngrijit medicii, asistentele, infirmierele care, cică, nu respectă standardele europene…Este de notorietate faptul că liderii de sindicat au omis, de fiecare dată, să ia prin comparaţie şi „gradul de ocupare” al paturilor şi să vadă că salariaţii din unităţile spitaliceşti sunt, în realitate, deloc puţini în comparaţie cu numărul de internaţi pe fiecare Secţie. Mai puţin cunoscut este faptul că, în realitate, numărul internărilor a fost, de multe ori, cam „forţat”, poate tocmai din cauză că medicul-şef ştia că, altfel, Secţia riscă să rămână fără numărul „umflat” de personal. Nu, nu o spun eu, o spune chiar domnul Berbece, managerul care are curajul să recunoască faptul că din punct de vedere al eficientizării fiecărui loc de muncă, în anii ce-au trecut nu s-a făcut mare lucru. Referindu-se la gradul de ocupare a paturilor de pe fiecare Secţie, domnul Berbec a ţinut să ne ofere şi câteva exemple. Astfel, spunea domnia-sa, anul trecut „ Spitalul a avut 510 paturi, din care contractate cu Casa Judeţeană de Sănătate, 474 de paturi. Spitalul a avut un grad de ocupare a paturilor, pe anul 2013, de 57%. În condiţiile în care gradul acesta de ocupare trebuie să fie 80%, poate chiar mai mult. (…) Nu pot eu ca şi om, în condiţiile în care în Ialomiţa, media numărului de paturi la mia de locuitori, este pe locul doi în ţară, de 2,7 paturi la mia de locuitori, să vin şi să spun că trebuie să tai. Însă sunt anumite lucruri care pot să fie îndreptate! Vă dau un exemplu: Pe obstetrică-ginecologie, din cele 60 de paturi, au fost folosite doar 40%. Deci, asta a fost rata de ocupare a paturilor! În schimb, pe neurologie am avut o rată de ocupare a paturilor de 107% . Pe oncologie am avut o rată de ocupare a paturilor de 109%. (…) Nu e vina medicilor, desigur! Dar eu ca şi manager trebuie să iau de unde sunt 40% şi să duc acolo unde e nevoie, iar gradul de ocupare depăşeşte (…) Am invitat în Comitetul director al Spitalului medicii şefi de Secţii şi asistentele medicale cu răspundere organizatorică. Astfel, analizând două aspecte: numărul de paturi, prin prisma adresabilităţii, cât şi luând în considerare indicatorii de eficienţă (rata de ocupare a paturilor) au fost identificate, în prima fază, un număr de 80 de persoane a căror activitate putea fi susţinută de restul de personal, persoane încadrate sub forma unor Convenţii civile de prestări de servicii (…) Pentru cei care n-au auzit despre ilegalitatea săvârşită de fostul director, în ceea ce priveşte plata unor acoliţi ai lui, nu pe bază de Contract de muncă, ci pe bază de Convenţie civilă, facem precizarea că tocmai de aceea s-a efectuat un audit în Spital, pentru a putea stopa („la sursă”, de ce nu?!) cheltuielile oneroase pe fel de fel de servicii prestate pe bani nemeritat de mulţi, dar din care, cică, se şi decarta în puşculiţa de partid, cea de care se ocupa, personal, fostul director, doctorul Olaru fiind mâna dreaptă a preşedintelui PSD Ialomiţa.
Carevasăzică…
Anul 2014 va fi pentru Spitalul de Urgenţă Slobozia un an de redresare financiară, conducerea unităţii medicale fiind decisă să pună accent pe reducerea cheltuielilor de personal, nu prin renunţarea la salariaţi, ci prin eficientizarea fiecărui loc de muncă. Aşadar, salariaţii „de rând” ai Spitalului nu au a se teme că vor fi „lăsaţi pe drumuri”. Au a se teme, însă, cei acre au prestat servicii (?!) pe bază de Convenţie civilă. O altă categorie care trebuie să se teamă că-şi vor pierde privilegiile este cea a „jmecherilor” care au căpuşat bugetul Spitalului; mă refer aici la „băieţii deştepţi” ai licitaţiilor desfăşurate „prin încredinţare directă” şi nu prin licitaţie publică, aşa cum ar fi trebuit, desigur, dacă doctorul Olaru n-ar fi trebuit să permită unor „lipitori” să se îndestuleze, în mod repetat, din banii cheltuiţi cu generozitate pentru fel de fel de achiziţii…Au a se teme, spuneam, deoarece directorul interimar are de gând ca redresarea financiară să o realizeze şi „prin creşterea procentului achiziţiilor efectuate prin achiziţii publice în detrimentul achiziţiilor directe, prin limitarea cheltuielilor ce nu reprezintă urgenţe, cât şi prin mărirea veniturilor unităţii prin: extinderea activităţii Laboratorului de analize medicale, prin modificări legislative ce vor permite ca TOATE încasările să se înregistreze în contabilitatea Spitalului (…) nemaifiind obligaţi să interferăm cu Asociaţia „Ajutor pentru Sănătate Ialomiţa…” cum a ţinut să precizeze noul manager, ştiind câte mari semne de întrebare a născut funcţionarea ONG-ului condus – de facto, dacă nu de jure! – de fostul manager, doctorul Olaru. Atâta timp cât medicii şi personal auxiliar se declară încântaţi de „gestul sponsorilor generoşi” (graţie cărora Spitalul a primit aparatură medicală şi tot felul de alte echipamente medicale de ultimă generaţie), iar banii fi-vor cheltuiţi cu responsabilitate, nu neapărat cu parcimonie, directorul Berbece are convingerea că activitatea Spitalului va fi repusă în parametri normali! Ca unii care am acordat fiecărui „ordonator de credite” perioadă de tranziţie, deşi a fost „mâna dreaptă” a fostului directo , din raţiuni ce ţin de puterea de înţelegere a ierarhizării (ne)vinovăţiei, ne-am propus să mai aşteptăm olecuţă şi să-l lăsăm pe domnul Berbece să vedem ce poate!
IONICA GHINEA
E acolo un HAOS! Nu exista organizare, nu exista aparate, nu exista personal competent…Am avut ghinionul sa ajung la UPU cu fiica-mea, luni de dimineata, deoarece se simtea foarte rau si am considerat ca daca mergem la medicul de familie, tot acolo ne va trimite. La primire , pacientii care veneau pe picioarele lor stateau la o coada dezorganizata, in besteleala si tipetele asistentelor care se impiedicau de ei si deveneau subit isterice..asta e cuvantul…si singura cale de a face un triaj initial era sa tipe la acesti pacienti…cu effect, deoarece cei mai slabi de inger ieseau afara…si ,eventual se lipseau…resemnati. Asistenta care facea triajul , in momentul in care i-am atras atentia ca nu foloseste tonul adecvat si ca nu trebuie sa tipe la niste oameni afectati de boala, a racnit si la mine , spunandu-mi ca e racita si ca nu a dat pe nimeni afara( o daduse pe fiica-mea….crezand ca este apartinator, nu bolnav, fara sa verifice si fara s-o asculte)..nu s-a multumit cu atat..a continuat sa-si apostrofeze colegele, cand acestea au intervenit…dupa vreo 2 ore de stat la coada , a preluat-o si pe fata mea , a plasat-o intr-un pat, unde a mai stat vreo ore fara sa se ocupe nimeni de ea….intr-un final , I s-a facut internare pe Chirurgie (intre timp I se recolase sange pt analize…); de acolo , am fost trimisa sa cumpar niste medicamente( Algocalmin fiole, mai précis si Omeran ) deoarece fata se plangea de dureri abdominale puternice iar la spital nu existau aceste medicamente…Fata este si acum la spital, cu tratamentul cumparat de mine…ecografie mi s-a spus ca nu poate face pt. ca nu exista aparat sau medic…nu am inteles prea bine.Sta in pat si este tinta sigura a asistentelor, infirmierelor si a femeilor de serviciu care, fiecare cu superioritatea aferenta pozitiei sale , are cate ceva de spus….si nu-s vorbe de calmat bolnavii…E urat ce se intampla acolo…fiica-mea este salariata si plateste niste asigurari medicale ….toata lumea este blazata din cauza lefurilor mici..dar nu se intreaba nimeni cam ce lefuri/pensii au pacientii care ajung acolo….si ca acestia nu au alta vina decat ca au avut nesansa sa se imbolnaveasca…
Pun şi eu o întrebare:unde era d-l manager interimar în tot acest timp? Iată răspunsul: era Director economic ,mâna dreaptă a dr. Olaru,cel ce semna cu drag şi spor toate aranjamentele managerului, iar acum nici nu a auzit de ele.Păi cine facea plăţile, nu Berbece,căci nu mai semna nimeni nici o notă de plată.Spune că Asociaţia a fost ilegală.Atunci când se lăuda cu Asociaţia , al cărui Preşedinte era tocmai d-l Berbece nu era ilegală? Câtă perversitate şi demagogie!Îmi este lehamite, ca să nu spun altfel!
„Noul spital a avut un parcurs ascendent, de la 420 de paturi la inaugurare, ajungând în anul 1984 la 676 de paturi (peste 25.000 de bolnavi internati), în anul 1989 numarul paturilor ajungând la 707 (29.700 de bolnavi spitalizati).
In acest moment (martie 2014), Spitalul Judetean de Urgenta Slobozia este subordonat Consiliului Judetean Ialomita. Are in structura un numar de 510 paturi, iar numarul de salariati este de 850.”
Ar fi interesant sa aflam cat salariati erau in 1989 si cati bolnavi spitalizati in 2013…de dragul comparatiei,dar in mod firesc,cu aceeasi unitate de masura.
foarte „pertinenta” intrebarea ta : cati salariati aveam in ’89 cand erau 707 paturi si de ce sunt acum aproape 900 de salariati la 510 paturi? ei…domnule manager interimar , ne raspundeti?
cati???
de patru cincinale, curand cinci
fu revolutie, dar tot fara seringi!
procesu i lung si BURniteaza
dar la select tot angajatul de la stat, danseaza
si cica vrem REorganizare!
de fete mari sau de mosnegi bronzati la soare?
nenea manageru!
daca tai netu’ e foarte posibil sa obtii o restructurare autoindusa!
chiar si la colegiu!
si ai in continuare grija la chiul. BSZ
deocamdata -schema s-a redus cu 5 medici, 3 TESlA, 10 personal sanitar mediu, etc.
au ramas insa, Secera si Ciocanu!
sursa :
http://www.monitorizarecheltuieli.ms.ro
formularul 2
masura revolutionara:
domnul manager interimar si-a postat numarul de telefon pe toate usile de la UPU!
asta da masura de reorganizare!
banuiesc ca e o masura prevazuta in ISO 9001…
ar fi indicat sa fie mentionata si procedura respectiva!
sanctionati chiulul managerului de la colegiu
ruta : colegiu slobozia – slobozia noua – slobozia liceu arte – colegiu slobozia.
mai ceva ca masina de la dializati!
revenim cu foto de pe traseu.