Second-hand la „prima mână”…

Numărul mult prea mare al bugetarilor (mai ales al birocraţilor, căci sunt şi bugetari fără de care nu se poate!) sufocă mediul privat plătitor de biruri nejustificat de mari. Firmele fac din ce în ce mai greu faţă impozitării excesive, forţa de muncă este din ce în ce mai puţină, dar şi mai prost calificată, piaţa externă nu se prefigurează a fi una dornică să importe produsele româneşti, subvenţiile ajung în conturile şi-n acareturile boierilor de tip postdecembrist, ajutoarele sociale sunt date la schimb cu voturile de care au nevoie politicienii corupţi şi incompetenţi. În vremea asta, în judeţele patriei, instituţiile statului se înmulţesc, eficienţa activităţii lor fiind invers proporţională cu banii publici cheltuiţi pentru salarizarea birocraţilor „fără număr” şi, nu în ultimul rând, fără nici o calificare, ci doar având „la purtător” carnetul de partid.
Mulţi dintre cetăţenii acestui judeţ se întreabă – ne întreabă! – de ce fiecare instituţie a statului are în conducere 1 sau chiar 2 directori adjuncţi? De ce avem – sau aşa ar trebui, cică ! – doi subprefecţi? De ce chiar avem 2 vicepreşedinţi ai Consiliului Judeţean? De ce aproape fiecare primărie are pe lângă primar şi câte doi viceprimari? Ce rol au toţi aceşti secunzi, din moment ce în fiecare instituţie există mulţi alţi şefi – peste nenumăratele Servicii şi Birouri – şefi care, practic, nici nu au nevoie de aşa-zisa supervizare a directorilor adjuncţi, mai ales că mulţi dintre aceştia sunt numiţi pe criterii politice, nicidecum pe criterii profesionale, fapt pentru care adevăraţii specialişti nici nu au de ce să-i „consulte” în nici una dintre problemele care ar necesita o soluţie întru redresarea activităţii? Fiindcă au impresia că prea puţini jurnalişti îndrăznesc să-i întrebe pe subprefectul Costică, pe vicepreşedintele Muşoiu, pe vicepreşedintele Martin şi, nu în ultimul rând, pe directoraşii aşa-numitelor deconcentrate, ce anume tot „învârt” ei prin birourile alea revoltător de bine echipate, mai ales cu secretare, unii cetăţeni – cei mai mulţi, patroni de firme neaservite conducerii de partid şi de stat – chiar m-au îndemnat să am eu această (0)poziţie, ce-i drept, cam incomodă! Ca una care, în cei 17 ani de presă, am avut posibilitatea să urmăresc (in)activitatea multora dintre secunzii conducătorilor de primă mână, pot spune că aici, în plan judeţean, stimabilii nu au ceea ce se numeşte „vână”, ci par a avea rol politico-propagandistic şi – vorbeşte lumea! – rolul de a strânge „tainul” întru umplerea puşculiţei de partid, cea din care se alimentează campaniile electorale şi nu numai. Crede, oare, cineva că subprefectul Costică Marin, dar şi mai tânărul său coleg de partid, musiu Ştefan Muşoiu, dar şi celălalt vicepreşedinte, stimabilul Ioan Martin, pot spune cetăţenilor în ce constă, concret, partea lor de contribuţie la acţiunile administrativ-economico-social-culturale organizate şi desfăşurate sub directa îndrumare a preşedintelui Silvian Ciupercă? Sigur că în raportările frumos ticluite pentru a putea fi prezentate superiorilor săi de la Centru, Ciupercă – venerabilul preşedinte al CJI, dar şi Gigi Petre – onorabilul prefect al judeţului, trec în dreptul fiecăruia dintre adjuncţii lor că au făcut şi-au dres! Deşi, la o adică, nici despre cei doi nu se poate spune c-au avut cine ştie ce notabile reuşite în domeniul administraţiei publice, nivelul de dezvoltare a judeţului fiind abia „la piciorul broaştei”, cum se spune! Ce a avut ca „sarcină” vicepreşedintele ce se laudă a fi „mâna dreaptă” a preşedintelui Consiliului Judeţean Ialomiţa? Cumva drumurile judeţene? Şi cum arată fiecare DJ ? Sunt ele asfaltate astfel încât să justifice purcoiul de bani publici „topit” în aşa-zisele modernizări? Ce responsabilităţi a avut celălalt vicepreşedinte, cel ce acum – iarăşi – se poate plânge că este în Opoziţie? Cumva concesionările terenurilor aflate în administrarea CJI, şi care au tot fost obiectul permutărilor şi aranjamentelor pretins născătoare de afaceri public-private, mai ales în domeniul energetic, cel alimentat de eoliene şi-alte surse alternative? Şi când cetăţenii ştiu că mulţi dintre „iubiţii conducători” de mâna a doua au şi ei suficientă vechime în funcţiile pe care şi le-au câştigat, nicidecum în urma prezentării unui masterplan, ci în urma susţinerii candidaţilor care, în campanii electorale, au rostit promisiuni deşarte în faţa alegătorilor care i-au votat, iar şi iarăşi, în toţi cei 25 de ani postdecembrişti, sigur că se întreabă dacă nu cumva chiar e musai să se „opereze” mari reduceri de personal bugetofag, astfel încât să nu mai cheltuim mari sume de bani publici pentru a plăti salariile celor care sunt inutile second-hand la prima mână…