Proiectul „Fabricat în Ialomiţa”, prea scump „fabricat” în mintea lui Ciupercă

Distribuie articolul:

Nicolae Stanca este preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Ialomiţa, este preşedintele care s-a dorit a fi tartorul firmelor pre(a)dispuse a accesa fonduri, este mahărul care a vrut să aibă controlul asupra pregătirii profesionale a salariaţilor şi a altor categorii socio-profesionale. Cu ce se-aleg ialomiţenii de pe urma activităţii Camerei de Comerţ Ialomiţa, câţi bani publici toacă această struţo-cămilă (pe care nici instituţie publică n-o putem numi, dar nici ca o societate privată nu se comportă), ce impozite plăteşte în bugetul consolidat al statului, dar şi ce taxe plăteşte la Primăria municipiului Slobozia şi la Consiliul Judeţean Ialomiţa pentru ocuparea, zile de-a rândul, a suprafeţelor din domeniul public, pe cine credeţi că mai îndrăzneşte să se întrebe, câtă vreme, de ani de zile, graţie pilelor pe care preşedintele Stanca le are la preşedintele Ciupercă (cumnaţi, de!) pe „platoul” din Piaţa Revoluţiei mulţi dintre patroni îşi etalează produsele, multe dintre ele scoase chiar şi la vânzare (desigur, fără a elibera Bon fiscal, dar nu ne-ncurcăm noi, astăzi, de atâtica lucru!), în speranţa că presa va face şi publicitate tuturor şi, desigur, fără a încasa bani de la expozanţi, aşa cum, de altfel, face şi preşedintele Stanca. Şi, de ani de zile, cam aşa se şi întâmplă, evenimentele organizate în afara şi în incinta Centrului Cultural „Ionel Perlea” obligându-i pe deontologii din presă să dea de ştire despre toate cele expuse cu ocazia diferitelor manifestări expoziţionale. Numai că anul acesta, pe lângă toate aceste „cutume” cei doi preşedinţi au alipit şi-o prospătură, în materie de „găselniţe” prin care banii publici se scurg, Dumnezeu ştie în conturile cui. E vorba despre aşa-numita manifestare expoziţională desfăşurată în Piaţa Revoluţiei sub sloganul „FABRICAT ÎN IALOMIŢA”, manifestare pe numele căreia în bugetul rectificat al Consiliului Judeţean Ialomiţa apare alocată suma de 127.000 lei RON, ceea ce înseamnă aproape un miliard şi 300 de milioane de lei vechi. Uimită de ce văd (şi vedeţi şi dvs. în facsimilul alăturat articolului), m-am întrebat pe ce s-a fituit această sumă de bani? Faptul că acolo, după cum vedeţi, scrie „Transparenţă şi comunicare publică” şi, în continuare, se adaugă denumirea acestei manifestări nu-mi dă voie să înţeleg altceva decât că doar pentru această acţiune sunt cheltuiţi banii ăia, domnilor economişti şi experţi contabili ce (mai) sunteţi! Şi-apoi, transparenţă vizavi de ce, domnule Cioacă? Faţă de produsele fabricate în Ialomiţa? Comunicare, cu privire la ce, domnule Ciupercă? Privitor la produsele fabricate în Ialomiţa? Sigur că până să ajung să adresez aici, în scris, astfel de întrebări, am întrebat în dreapta şi-n stânga (politică, desigur!) până ce-am ajuns la domnul vicepreşedinte Ioan Martin, cel care a încercat să mă convingă că, de fapt, în suma asta enormă, numai 8.000 de lei s-au cheltuit strict pentru „Fabricat în Ialomiţa”, diferenţa de bani fiind repartizată celorlalte ONG-uri care, de ani de zile, căpuşează bugetul Consiliului Judeţean Ialomiţa (şi, tare-mi este că şi pe cele ale multora dintre primării), activităţile desfăşurate de acestea fiind imoral susţinute atât financiar cât şi din punct de vedere logistic. Ca să nu  mai vorbim de nefiresc de marea implicare a edililor în dislocarea birocraţilor şi a elevilor pentru a participa la fel de fel de anemice acţiuni…Spun asta deoarece, în ţările civilizate, ONG-urile nu căpuşează bugetul public, ci merg în mediul privat şi conving patronii să sponsorizeze, administraţia publică locală punând, cel mult, numai locaţiile (săli de spectacole, săli de conferinţe, parcuri, străzi, etc) la dispoziţia Fundaţiilor şi a Asociaţiilor. La noi, de ani de zile, PSD-iştii şi, recent, PNL-iştii – cu toţii îngemănaţi în această struţo-cămilă politico-ideologică denumită USL – au tot interesul să subvenţioneze nefiresc de mult nemumca unor categorii socio-profesionale şi, desigur, tot felul de ONG-uri. Urmare a acestei certitudini pe care o au din ce în ce mai mulţi contribuabili, îndrăznesc a spune că multora li se pare că-i de-a dreptul „cusută cu aţă albă” această penibil de „neagră” pagină din Istoria comerţului autohton. Că doar nu crede cineva că de-aia se vând („la capul gol”, prin asta însemnând că se vând adeseori fără Factură sau Bon fiscal) produsele fabricate-n Ialomiţa: fiindcă au „tocat” mari sume de bani publici toţi aceşti tartori ai consilierilor judeţeni şi ai primarilor? Şi-apoi, punem pariu că nici această iniţiativă tovărăşească nu va determina altceva decât o altă imorală scurgere de bani publici printre degetele „fabricanţilor” politicii şi administraţiei din Ialomiţa? Întrebarea e retorică, bre nea Cioacă, aşa că nu te mai ofusca la gândul că numai mie, iarăşi, nu-mi convine nimic…

IONICA GHINEA          


Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.