POSDRU şi cursurile…

Mulţi, dacă nu cumva chiar toţi oamenii cu judecată, patroni şi cetăţeni neînregimentaţi politic s-au întrebat de unde au atâţia bani politicienii, directorii şi adjuncţii instituţiilor statului, subordonaţii lor din „eşalonul doi”, într-un cuvânt, mare parte a bugetarilor ? Şi dacă ani de zile, mulţi au priceput că banii proveneau din portofelele doldora ale patronilor care decartau „la greu” ca să primească profitabilele lucră(tu)rilor de investiţii realizate cu bani publici, azi majoritatea patronilor şi a cetăţenilor neînregimentaţi politic pricepe că toate acele „foloase necuvenite” au şi o altă sursă şi-anume aceea a fondurilor nerambursabile acordate din bugetul Uniunii Europene, bani accesaţi prin binecunoscutul Program POSDRU. Celor ce m-au întrebat şi pe mine (fiindcă au considerat că sunt „mai la curent cu noutăţile”) cine sunt cei care de ani de zile „toacă” purcoiul de bani publici, cine-s beneficiarii cheltuirii banilor şi, nu în ultimul rând, cât de eficientă s-a dovedit implementarea proiectelor având, chipurile, ca obiectiv general „dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii, prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a muncii modernă, flexibilă şi inclusivă…” le-am răspuns în repetate rânduri, în scris, că în spatele aşa-numitelor CURSURI desfăşurate sub sloganul „Dezvoltarea resurselor umane” s-au produs şi continuă să se producă tot felul de „permutări şi aranjamente”, că nici celui mai bun matematician nu i-ar ieşi socoteala fără un rest… de plată. Şi când zic plată, am în vedere o altfel de plată, nu una financiară, ci de-a dreptul penală! Dar fiindcă văd că politicienii şi directorii secondaţi de birocraţi su(s)puşi par a nu fi înţeles că şi noi am priceput „ce-i mâna pe ei în luptă” am să tot repet. Şi-am să susţin că, în realitate, acele cursuri de pregătire şi/sau reconversie profesională se desfăşoară mai mult pe hârtie. În cazul în care, totuşi, se desfăşoară niscaiva anemice întâlniri în prezenţa pretinşilor instructori, ulterior, cursanţii dovedesc cu prisosinţă fie că n-au înţeles mare lucru din informaţiile expuse, fie că nu au cum să le aplice-n practică deoarece tehnica de care (nu) dispun la locul de muncă şi, nu în ultimul rând, mentalitatea conducerii instituţiei/firmei nu permite transpunerea în fapte a cunoştinţelor acumulate, chipurile, în cadru organizat, determinat de accesarea fondurilor UE. Expusă pe scurt, tărăşenia se petrece cam aşa: câţiva „băieţi deştepţi” ai accesării fondurilor POSDRU pun mâna pe purcoiul de bani, la preţuri supraevaluate confecţionează/tipăresc câteva mape în care vâră câteva pliante şi niscaiva hârtii pline cu fraze general-valabile copiate de pe „net” sau din aşa-numitele Metodologii, apoi cheamă într-o sală (pusă la dispoziţie de către o altă instituţie a statului intrată, şi ea, în cârdăşie) sau îi invită într-un salon de restaurant (pe care „Organul” îl închiriază „cu ora” sau promite patronului că nu-l va mai asalta cu nemernice controale), vreo câţiva salariaţi, nişte cunoştinţe, 3-4 jurnalişti dispuşi a pune botu’ lor de câini de pază…, şi, desigur, 2-3 „potenţaţi” ai structurilor politico-administrative. Şi-aşa adunaţi în jurul unor „mese rotunde” cei care se cred „jmecheri” se-apucă şi „bat monedă” ( şi „bat câmpii”, nu glumă!), chipurile, împărtăşindu-şi unii-altora, din experienţa acumulată, fie la locul de muncă, fie participând la aşa-zisele cursuri. În ecuaţia cu trei necunoscute (necunoscute pentru majoritatea cursanţilor şi a multora dintre contribuabili, desigur!) intră şi unii dintre patronii care şi-au arătat „ataşamentul faţă de cauza” partidului sub patronajul căruia se petrec toate aceste „hoţii legale” (termenul, folosit în alt context, desigur, aparţine premierului Victor Ponta) săvârşite mai mult întru alimentarea conturilor personale ale „barosanilor” de prin instituţiile statului, şi mai puţin pentru pregătirea profesională a cursanţilor care, de regulă, sunt bugetari, majoritatea birocraţi care ar putea foarte bine să dobândească, iar şi iarăşi (aşa cum fac medicii, de exemplu!), noile descoperiri, fiecare în domeniul lor de activitate, fără a participa la aşa-zisele cursuri…