Cei cu care mă mai conversez eu, vor să discutăm, pătimaș, despre demiterea lui Dragoș Soare, despre înlocuirea lui cu numitul Adrian Peiu, despre „prefacerile” politicianiste marca PNL.
Eu, ca una cu vechime în câmpul muncii, ca una care „i-a citit” pe politicienii de… ieri și de azi, vă spun sincer că, deși nu-l agreez deloc pe Peiu, consider că mai rău decât e, nu poate să-i fie PNL – Organizația Ialomița.
„Pentru că de ce?”, mă veți întreba, desigur!
Păi, pentru că Dragoș Soare a fost totalmente lipsit de „substanță” politică.
În anii în care el a fost Președinte al Organizației Județene, liberalii din Ialomița s-au împuținat covârșitor, iar în ceea ce privește „emulația” politică, aceasta s-a dovedit a nu fi fost decât cum bine zis-a Caragiale: „sublimă, dar lipsește cu desăvârșire”!
Las deoparte faptul că nici cât a fost primar al municipiului Slobozia, Dragoș Soare nu a excelat în ceea ce privește comunicarea prin intermediul mass-media. Faptul că, de la înălțimea funcției, Dragoș Soare a demonstrat, nu o dată, lipsă de respect pentru jurnaliști, pe mine nici nu m-a mâhnit, nici nu m-a jignit.
M-a sictirit, aș putea spune, dacă mi se permite un limbaj colocvial. Las deoparte și faptul că, în aroganța-i nemăsurată, Dragoș Soare a considerat că jurnaliștii presei locale, nu „se ridică” la nivelul celor din presa centrală, presă pe care latifundiarul devenit politician a tot băgat-o în seamă, cât a fost primar.
(A se înțelege că o și recompensa, financiar, din purcoiul de bani reprezentând dividende obținute din recolta miilor de hectare de pământ, pe care Dragoș Soare le-a dobândit, cel puțin discutabil!)
Dar, nu pot lăsa deoparte faptul că, nici în cel de-al treisprezecelea ceas, Dragoș Soare nu a simțit că are datoria, politică, de a comunica presei, ce are de gând să facă, în numele Organizației PNL Ialomița. Sigur c-am înțeles că el așteaptă, și este chiar dispus să răspundă întrebărilor jurnaliștilor!
Numai că, jurnaliștii presei locale au și ei pretențiile lor, absolut justificate, în ceea ce privește indisolubila colaborare dintre politicieni și reprezentanții mass-media.
Nu de alta, dar a devenit de-a dreptul enervantă ideea din mintea politicienilor, conform căreia „jurnaliștii trebuie să se comporte deontologic”. De parcă deontologia n-ar trebui să fie aplicabilă și în cazul altor bresle, în special al politicienilor! Iar Dragoș Soare, pur și simplu a sfidat jurnaliștii!
De aceea, azi, mai mult ca oricând, eu nu am de ce spune că Bolojan a greșit când l-a înlocuit! Destul că i s-a iertat pierderea funcției de primar!
Cum, oare, ar fi putut să i se ierte trădarea? Mai cu seamă când, s-a mai și pozat/postat alături de VEȘTEA, trădătorul mânat de dorința de a fi premierul României.
Faptul că Ilie Bolojan l-a acceptat pe unul ca Adrian Peiu, nu numai să intre în PNL, ci și să-i încredințeze o funcție atât de importantă, este, desigur, blamabil! Nu numai din cauză că omu’ a ajuns „prin alunecare” să fie parlamentar, din partea SOS condus de Diana Soșoacă, ci și pentru faptul că omu’ este un traseist politic care a sărit din partid în partid, lăsând impresia că este un oportunist sadea! Iar eu cu „curvele politice” nu stau de vorbă decât dacă mă roagă!
Și-asta, deoarece, de la începutul mandatului până-n ziua de azi, nici senatoru’ Peiu nu a băgat în seamă toți jurnaliștii, cel mai probabil așteptând „să i se solicite punctul de vedere”. La fel ca Dragoș Soare! Doar că eu, ni-cio-da-tă nu voi solicita un punct de vedere unui politician care, după ce că „nu-și vede lungul nasului”, nu-și vede nici „interesul”. Am zis!