* Breasla cultivatorilor de cereale şi Plante tehnice are o Asociaţie. Care, Asociaţie, are rolul ei în toate câte se fac (şi se „desfac”, zic unii mai cârcotaşi decât noi!) într-unul dintre cele mai prolifice şi mai profitabile sectoare ale economiei naţionale; agricultura, respecziv cultivarea şi comercializarea porumbului! Membrii acesteia cultivă aproximativ un sfert din suprafața agricolă a Ialomiței. 
Acum un an pe vremea asta, Laurențiu Baciu, cel care este Președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, l-a ameninţat pe Nicolae Sitaru care era vicepreședinte că în viitoarea ședință a Comitetului Director îl va pune „în discuția colectivului”, cu propunerea de excludere. Unul dintre motivele oficiale ale acestei manevre viza „susținerea imaginii și activității asociației conduse de dl. Perrein (n.red. latifundiarul francez din comuna Mihail Kogolniceanu) în detrimentul intereselor ș
i imaginii LAPAR, inclusiv prin încercarea repetată și insistentă de a permite acestei asociații să adere la LAPAR, fără a lua în considerare impactul negativ, cu efecte penale, pe care această aderare o poate avea asupra reprezentativității naționale a Ligii și asupra reprezentanților săi prin dublarea artificială a membrilor”. Urmare a disensiunilor dintre cei doi „grei” ai LAPAR, Nicolae Sitaru a ieşit din funcţia pe care o deţinea în structura asociativă, dar a rămas în funcţia pe care o avea într-o altă structură, şi-anume: Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa. A rămas în Asociaţia de talie judeţeană până mai zilele trecute 
când s-a retras cedând locul generaţiei tinere de fermieri, latifundiari în devenire.
„S-o fi săturat sau şi-a făcut plinul”
Nicolae Sitaru este unul dintre cei mai cunoscuţi latifundiari ai judeţului. El deţine opt silozuri şi exploatează peste 5.000 hectare în judeţul Ialomița (vreo 2.500 de hectare de teren au fost luate în arendă de la persoane fizice), astfel încasând milioane euro din producţia de cereale şi seminţe oleaginoase, tradingul cu cereale, servicii agricole şi comerţul cu piese pentru ultilaje agricole. Cu o cifră de zeci de MILIARDE lei vechi încasată an de an de la APIA Ialomiţa, nici nu e de mirare că firma domniei-sale înregistreaza cifre de afaceri de multe milioane de euro pe an! Faptul că proprietarilor terenurilor date-n arendă, Sitaru şi alţi latifundiari ai judeţului, le dau niscaiva bănuţi, în timp ce ei „iau caimacul” subvenţiilor APIA care tot cresc deoarece „băieţii deştepţi” fac tot felul de demersuri şi„forţând nota”, îi determină pe din ce în ce mai mulţi cetăţeni să nu îi mai considere pe agricultorii din ziua de azi, ca fiind foarte pricepuţi oameni de afaceri. Şi-asta, din cauză că, spun oamenii, atunci „când ai atâta bănet care-ţi pică pleaşcă, în fiecare an, şi prost să fii şi tot te umpli de bani…” Cine ştie şi înţelege dimensiunea ajutoarelor financiare pe care agricultorii, fermierii le primesc de la bugetul APIA drept subvenţii, nu poate avea aceeaşi imagine despre activitatea celor care lucrează pământul şi/sau cresc animale. Sunt ani de când cetăţenii-contribuabili la bugetul României şi, implicit, cel al Uniunii Europene se pronunţă asupra inconvenientelor pe care subvenţiile le produc la nivel economic, mai cu seamă pe segmentul forţei de muncă. Nu pritocim astăzi, iarăşi, pe sentimentul de „revoltă viscerală” pe care-o resimt toţi cei care analizează averea fermierilor, raportând-o nu numai la subvenţiile încasate, an de an, în zeci de ani postdecembrişti, ci şi la impozitele pe care latifundiarii se laudă că le-au plătit la buget. Nu mai vorbim despre nealimentarea pieţei interne cu produsele rezultate în acest domeniu de activitate, motiv pentru care nu numai bugetul Ţării suferă, ci şi sănătatea consumatorilor producţiei agro-alimentare care, din păcate, este „de bază” importată din Turcia, Spania, Italia, foarte anemică fiind producţia autohtonă! Azi doar consemnăm, inspirându-ne dintr-un comunicat de presă remis şi redacţiei ziarului Ştirea. Aşadar, să reţinem că în data de 06 martie 2019, A.C.C.P.T. judeţul Ialomiţa a organizat Adunarea Generală anuală. În cadrul acestei adunări, dupa o lungă activitate în fruntea Asociaţiei, domnul Nicolae Sitaru a decis să nu candideze pentru un nou mandat. Pentru funcţia respectivă, membrii au avut de ales între doi candidaţi. Cum Asociaţia are şi un aşa-numit Consiliul Director, vreo şapte candidaţi „s-au luptat” pentru cele patru locuri. Astfel că, la sfârşitul „întrecerii”, compozitia organelor de conducere, alese prin exprimarea a 72% din totalul numarului de voturi, este urmatoarea: Preşedinte – Dragos Costin Telehuz, Vicepreşedinte – Silviu Mihai, secretar – Ştefan Trandafir, membrii – Adrian Georgescu, Ştefan Moraru şi Alexandru Neagu (supleant). Nu ştim unde s-a organizat „masa şi dansul”, deoarece nu ne-a interesat acest aspect! Ştim, însă, că impresia cetăţenească despre astfel de structuri este una cât se poate de proastă, mai cu seamă pe segmentul necunoscutelor facilităţi şi al „permutărilor şi aranjamentelor” care se petrec pe tărâmul multora dintre ONG. Sigur că ne-ar plăcea să constatăm că noua conducere are curajul de a avea o altfel de abordare a transparenţei, fără a considera că presa nu are de ce „să-şi bage nasul” în treburile unei astfel de structuri. Nu de alta, dar noi, considerând că, tocmai fiindcă activitatea fermierilor este atât de mult susţinută financiar din bani publici, o doză ceva mai mare de transparenţă este imperios necesară, măcar cât să nu considerăm că APIA este o structură de o cu totul altă tipologie şi chiar „coloratură” public-privată!
IONICA GHINEA