În numele romilor se vorbeşte mult şi se cheltuieşte şi mai mult

Distribuie articolul:

 

* AJOFM Ialomiţa pare a fi una dintre cele mai implicate instituţii ale statului, în ceea ce priveşte acţiunile desfăşurate, chipurile, întru pregătirea mai ales a propriilor salariaţi în aşa-numita activitate de integrare a romilor, cum îşi spun, mai nou, ţiganii.

După ce de ani de zile scriu că AJOFM „toacă” banii publici pe tot felul de aşa-zise Cursuri de pregătire profesională care, în realitate, s-au dovedit a fi prea puţin eficienţe deoarece cursanţii nu prea au unde să facă, de-adevăratele, aşa-numita „practică la locul de muncă” iată că azi mă văd nevoită a aduce în atenţia cititorilor şi faptul că AJOFM Ialomiţa este preocupată chiar şi de „Comunicarea cu categorii de persoane defavorizate-persoane persoanele de etnie roma, pentru o specialiare activa a grupului tinta”. Nu, nu pierd astăzi vremea să explic directorilor şi birocraţilor din subordinea acestora, importanţa deosebită pe care o are, pentru păstrarea şi nealterarea Limbii Române, folosirea diacriticelor. Nu, azi nu am să mă refer nici măcar la neatenţia celui care a scris aceste rânduri.  Astăzi mă abţin şi îmi îndrept toată atenţia numai către popularizarea a ceea ce a fost acolo, la acest seminar prilejuit de implicarea nu a AJOFM Ialomiţa ci a AJOFM Tulcea, instituţia care, de altfel, a şi accesat proiectul cu finanţare de la Uniunea Europeană. Vreţi să aflaţi câţi bani „s-au pus la bătaie” pentru întreg proiectul sugestiv intitulat : Formarea continuă – premiza calităţii în SPO” (Serviciul Public de Ocupare) în care AJOFM Tulcea implică AJOFM Ialomiţa? Şi noi! Aşa că ne grăbim să vă spunem că din hârtiile puse la dispoziţia noastră reiese că în cadrul proiectului s-a desfăşurat (şi) acest „SEMINAR TEMATIC cu tema: comunicarea cu categorii de persoane defavorizate care provin din centrele de plasament”. Proiect care, cică, durează (de) 36 de luni, el începând a fi implementat încă din vara anului 2011, a avut asigurată o asistenţă financiară nerambursabilă în valoare de 9.852.989 lei, ceea ce înseamnă 98 de miliarde de lei vechi. Nu-i aşa că şi dumneavoastră vi se pare cam prea „nesimţită” suma de bani (publici, căci România cotizează la bugetul UE) fituită pe…prea multe vorbe, şi cam atât? Căci, asta s-a întâmplat acolo: s-au schimbat impresii despre calităţile şi, deopotrivă, defectele pe care le au ţiganii. Şi măcar dacă în urma unor atât de scumpe acţiuni s-ar dovedi că, în practică, se mai întâmplă oarece schimbări! Din păcate, purcoiul de bani se duc pe hârtii şi, mai ales, pe tot felul de prelegeri despre obârşia neamului ţigănesc, tradiţiile lor şi, desigur, apucăturile lor…Lectorii sunt, desigur, mai ales din rândul romilor, oameni care ştiu foarte bine să „te facă din vorbe”. Şi când audienţa este, preponderent bugetară şi, mai ales, cei prezenţi fac parte din acelaşi domeniu de activitate, sigur că succesul este garantat. Mai cu seamă că, după 2-3 ore de stat la taclale urmează ca, împreună, să mâncăm şi să bem…o cafea, desigur!

 „Gagiii” n-au nici o datorie la ţigani!

 Şi eu, fiindcă „mi s-a dat cuvântul” mi-am spus părerea, mai ales, cu privire la aşa-numita „discriminare pozitivă” care, în fapt, ar trebui să înceteze, tot aşa cum ar trebui să înceteze ţiganii şi să mai considere că „majoritarii” au o ancestrală datorie pentru că, în vremuri demult apuse, ei au fost înrobiţi. De parcă, atunci când ţiganii erau robi, nu era şi majoritatea românilor supusă boierilor, chiaburilor, domnitorilor. De parcă „majoritarii” de azi n-au fost şi ei, cândva, iobagi…Şi dacă au fost robi, n-au fost robii mei şi nici ai părinţilor-părinţilor mei! Aşa că de ce să plătesc eu „oalele sparte” ? Şi de ce să tot aibă atâtea şi-atâtea facilităţi ţiganii? Şi, mai ales, câţi ani o să mai dureze această discriminare pozitivă? Nu de alta, dar politicienii par a nu avea nici un interes („prietenii ştiu de ce!”) ca, la orizontul aşteptărilor noastre să se întrezărească ziua când ţiganii nu vor mai cere ci vor mai şi oferi societăţii ăsteia ceva! Cât priveşte faptul că ţiganii vor să ne impună să nu le mai zicem decât romi, zău dacă m-am putut abţine să nu le zic celor prezenţi la acest Seminar că aş putea să le zic romi, cu condiţia să nu-i mai aud cum îmi zic, la mişto,  gagică. Nu de alta, dar şi mie mi se cam pare a fi peiorativ acest apelativ…Acuma, să nu se înţeleagă, cumva, că discuţiile purtate în cadrul acestui Seminar n-au avut chiar nici un fel de importanţă, chiar nici un fel de relevanţă în contextul actual al existenţei socio-profesionale. Spun asta, deoarece, fie şi numai schimbul de impresii, şi tot are rostul lui. Numai să nu fie contra-cost pentru unii şi „moca” pentru alţii…Când spun asta, am în vedere faptul că, în timp ce toţi cei prezenţi fuseseră scoşi din timpul programului de muncă bugetară, noi, jurnaliştii, prestam pe timpul, pe nervii noştri şi, mai ales, pe banii noştri…De unde şi părerea că unii profită cam mult de pe urma banilor cheltuiţi mai mult în numele ţiganilor şi mai puţin pentru ei…        

IONICA GHINEA          

 

 


Distribuie articolul:
Citește și articolul:   RAJA opreşte temporar apa în Feteşti

2 thoughts on “În numele romilor se vorbeşte mult şi se cheltuieşte şi mai mult

  1. Invitat la reuniunea internaţională a romilor de la Sibiu, un fel de dârlai-bârlai ţigănesc nerecunoscut de nimeni înafara „familiei regale”, Corneliu Vadim Tudor a avut o intervenţie în stilu-i caracteristic: „Pe când cei ce vă spun romi, vă iau banii, eu vă spun ţigani şi vă ajut”. Jagardelele astea care au înfiinţat tot felul de fundaţii şi alte oengeuri de păpat bani, să facă dovada eficienţei lor. Tare aş fi curios să se spună câte familii nevoiaşe ale etniei pe care o „reprezintă” au beneficiat de sprijin necondiţionat.
    Referitor la limba română, dragă Ionica, pentru ţigani, cine nu e de-al lor, îl numesc „gagiu”. Forma de plural nearticulat – gagii. În cazul subtitlului tău, trebuia să scrii „Gagiii”, cu trei „i”, adică forma articulată a pluralului „gagii”. „Romanii au făcut viaducte, apeducte, şosele etc, gagiii nimic!” Ăsta ese un citat din regretatul Ion Dulică, lăutar din orchestra „Bărăganul”, cu ocazia plecării într-o „ieşire” în Italia. Ce vremuri! Comuniste, se’nţelege.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *