Despre România şi drumul spre democraţie

Deşi au trecut 27 de ani de la aşa-numita „revoluţie” împotriva regimului ceauşist, în opinia mea România abia acum păşeşte cu adevărat pe drumul democraţiei, fiind mai unită ca niciodată, cei din stradă având un ţel comun. Dacă în decembrie `89, gazetarii acelor vremuri au consemnat că mişcarea care avea să ducă spre căderea regimului comunist, a fost pornită de circa 5 mii de suflete, de această dată „startul” l-au dat aproape 100 de mii de români, la începutul lunii februarie, urmând ca în data de 11 februarie 2017 să se ajungă la aproximativ 300 de mii de protestatari în Bucureşti şi circa 200 de mii în restul oraşelor din România. Un nou record pro-democraţie a fost stabilit, şi totul se datorează acestor generaţii de oameni tineri, la care PSD nu poate ajunge mărind pensii sau oferind ajutoare sociale, ori prin majorarea artificială a salariului minim garantat. Această jumătate de milion de oameni, sunt tot cei care nu au dat doi bani pe partidele politice şi cărora social-democraţii cocoţaţi în fruntea ţării, încearcă să le pună etichete cum că ar fi iohnişti, sorosişti şi alte manipulări de acest fel, menite să liniştească apele în interiorul partidului-stat, al cărui conducător suprem este nimeni altul decât o copie nereuşită a lui Nicolae Ceauşescu. Şi dacă tot am vorbit despre partide politice, nu pot să nu observ cum liderul-interimar al PNL, tanti aia blondă care din 5 cuvinte rostite, 3 sunt lozinci tâmpite, încearcă (la fel ca acel grup de oameni violenţi) să deturneze aceste manifestări cerând demisia actualului Guvern şi alegeri anticipate. Doamna Turcan, vă ofer o informaţie gratis pentru că vă văd aşa, mai…blondă: chiar dacă organizaţi de zece ori alegeri anticipate în 2017, PNL tot aproximativ 20% va obţine, pentru că oricât de mult urăsc oamenii din stradă şi nu numai ei, ordonanţele lui Dragnea, la fel de mult urăsc incompetenţa şi impotenţa politică de care Partidul Naţional  Liberal dă dovadă în aceste vremuri.  Personal, nu doresc să se ajungă la alegeri anticipate din două motive clare. În primul rând pentru că PSD a câştigat alegerile în mod democratic, şi acei oameni care i-au votat în decembrie 2016, ar fi îndreptăţiţi să fie mânioşi şi dezamăgiţi de o astfel de răsturnare de situaţie. Mai ales că nu ar fi prima dată când asemenea lucru se întâmplă (ne vin în minte momentele de după tragedia din clubul Colectiv, atunci când premierul României de la acea vreme, Victor Ponta şi-a dat demisia). În al doilea rând, mie îmi va face plăcere să-i văd cum se vor chinui şi vor agoniza aleşii poporului, când o să trebuiască să livreze ceea ce au promis în campania electorală. Îmi doresc să vadă toată România grămada de „bullshit” pe care Dragnea şi aghiotanţii lui au cărat-o de la sediul PSD, din şoseaua Kiseleff direct în Palatul Victoria. Un alt subiect dezbătut în spaţiul public este şi motivul pentru care manifestanţii nu se opresc din a merge în continuare în stradă. „- Da` ce au frate ăştia? Au retras ăia ordonanţele, gata! Să mai stea dracu` lumea şi pe acasă !”, spun unii susţinători ai PSD. Păi este o întrebare cam stupidă, atâta timp cât România are în continuare o grămadă de probleme reale, în domenii „cheie” precum: Educaţie, Sănătate, birocraţia excesivă şi „putregaiul” din interiorul instituţiilor statului Român, licitaţii trucate, supraevaluate sau inexistente în domeniile enumerate anterior, contracte cu dedicaţie pentru firmele de partid, abuzurile aleşilor locali şi judeţeni, nerecuperarea prejudiciilor de către Ministerul de Finanţe, prin intermediul instituţiilor din teritoriu pentru că şefii acestora sunt numiţi politic, ş.a.m.d. Acestea fiind spuse, stimaţi cititori…altă întrebare ?