Bătrâni părăsiţi de propriii lor copii, care zac de singurătate prin Aziluri până ce, de Paşte şi de Crăciun sunt asaltaţi de către politicienii care-şi pregătesc terenul pentru ziua când le vor lua voturile, fapt pentru care se-ngrămădesc să ofere (în lumina camerelor de filmat şi a reportofoanelor mass-media, fireşte!) unor biete babe ştirbe şi unor amărâţi de moşnegi cocârjaţi câte ceva „de-ale gurii”. Copii părăsiţi de propriii lor părinţi, care-şi trăiesc copilăria în Orfelinate, sunt şi ei asaltaţi de către reprezentanţii unora dintre ONG-urile conduse, îndeobşte, de către acele femei care cred că-şi pot spăla din păcatele tinereţii dacă, de trei ori pe an (căci mai e şi Ziua Copilului, de!) oferă – din sponsorizările adunate de la alţii, desigur! – câte-o hăinuţă, câte-o jucărioară şi câte-un pacheţel cu ceva dulce. Femei aflate la vârsta a doua, când apucă drumul Bisericii, bat mătănii şi ţin post, doar-doar s-o îndura bunul Dumnezeu şi nu s-o „uita-n gura” nurorilor cărora li s-au strepezit dinţii de la atâta „poamă acră” aşa cum, în folclor, este poreclită soacra. Tinere femei-măritate care-şi urăsc atât de mult soacrele încât le doresc moartea ca să intre-n averea lor. Patroni care deşi tot anul îşi slugăresc angajaţii plătindu-le câte-o simbrie atâta cât „nici să nu moară dar nici să nu trăiască atât de bine încât să „prindă cheag” la bani şi să nu mai accepte să fie slugă calică la stăpânul „chitros” de Sărbători se-apucă şi-mpart câte 10 tichete de masă sau, şi mai rău, pe motiv că aşa are fiecare timp să-şi taie porcul – de pe lista de cumpărături, în cazul multora! – le dă angajaţilor zile libere, fireşte, în regim de „fără plată”. Salariaţi – la stat sau la patron, totuna-i! – care tot anul nu ştiu cum să facă să „tragă mâţa de coadă” şi să fure din patrimoniul aflat în administrarea şefilor lor, prind momentul prielnic şi urează bossului „Sărbători fericite” şi-alte asemenea „gânduri bune”. Profesori care-şi constrâng elevii să facă meditaţie, avocaţi care „joacă la două capete” fiind şi de partea clientului dar şi de partea „pârâtului”, notari care participă cu bună ştiinţă la deposedarea de bunuri a bătrânilor şi-a debililor mintali pe care cămătarii „i-au făcut din om, neom”, poliţişti care sunt „mână-n mână” cu infractorii, judecători care îi azvârle în puşcărie pe „găinari” în timp ce pe marii infractori nu-i consideră „pericol public” fapt pentru care îi judecă în libertate până ce-i pedepseşte „cu suspendare” , medici care-şi determină pacienţii să dea „o atenţie” – mai mică ori mai mare, după cât de gravă-i boala, oameni de afaceri îmbrăcaţi în sutană (preoţii) care „iau şi pielea de pe om” pentru a-i boteza copilul, pentru a-l cununa cu „jumătatea” lui şi chiar şi pentru a-i îngropa rudele, jurnalişti care „pun botul” la banii pe care politicienii îi fură din avuţia naţională sau îi pretind de la oamenii de afaceri cu care intră-n cârdăşie, iată mare parte din tabloul cu credincioşii care, cu ocazia Sărbătorilor creştin-ortodoxe sau a celor laice, ies în faţa prostimii şi, cu glas prefăcut a smerenie, îşi dau cu părerea că (şi) în această perioadă ar trebui „să fim mai darnici şi mai buni”, bla, bla, bla. Ca una care desfid ipocrizia, declar că prefer să fiu un om bun numai cu cei care muncesc (sau cu omul care-i beteag la trup şi/sau la minte, desigur!) şi, prin urmare, să dăruiesc doar dacă am cui dărui, fie şi măcar un sfat bun …
De sărbători să fim mai darnici şi mai buni”? Ipocriţilor!
Victor Moraru – om de bază la Secretariatul Guvernului – reclamat pentru tot felul de potlogării
Când moare câte-un un şef de Judeţeană de Partid şi/sau de instituţie a Statului
Ziua Presei a trecut, şi-n acest an, aproape neobservată
Referitor la MASCĂ, un student a petiţionat, iar CCR a „demascat” greşelile Guvernului
Ionica, dragă, amărâţii n-au nevoie de sfaturi, fie ele şi „bune”, ei au nevoie de ceva de pus pe masă şi, eventual, de ceva de îmbrăcat, chiar dacă numai de câteva ori pe an. Ei se bucură şi atunci, cu toate că, în tot restul anului, e vai de mama lor. Biserica (mamii lor) ar trebui să dea dovadă de mai multă atenţie oferită nevoiaşilor, nu să-i spolieze cu orice ocazie, aşa cum bine zici în articol. Adică de la naştere, până la moarte, inclusiv. Preoţii, trufaşi, nesimţiţi şi putred de bogaţi, nu dau doi bani pe suferinţa semenilor: lor să le fie bine. La fel ca şi medicii, în eventualitatea unor matrapazlâcuri, fiindcă la popi nu se pune problema malpraxisului, dimpotrivă, imediat aceştia din urmă sunt apăraţi de tot felul de sinoduri, care mai de care mai „dumnezeieşti”. Bine’nţeles că-mi voi atrage oprobriul preacurviţilor prelaţi pedofili şi homosexuali dovediţi, dar, daţi-mi voie, preoţi fără de Dumnezeu, să-mi exprim proasta părere pe care o am despre „preasfinţiile” voastre hrăpăreţe. Vă urez să paşteţi fericiţi!!!
Preotul Tanase Nicolae din Valea Plopului(PH)a infiat peste 400 de copii orfani,incepand cu 1990. El spune:”copiii abandonati sau orfani, mame tinere in situatii limita, cei saraci sau fara casa, indiferent de varsta, formeaza impreuna cu noi, familia de care au nevoie ca sa ajunga sau sa revina pe drumul lor. Rolul nostru este sa le oferim sprijin, o casa si mai ales sentimentul de familie pentru ca acasa e cel mai important loc. Au lucrat alaturi de noi, 30 de persoane din sat: asistenti sociali, ingrijitori, bucatareasa, tamplar, contabil, director asezaminte, asistent medical.
De asemenea, un mare ajutor il primim din munca voluntara cu caracter permanent a 50 de persoane credincioase, din toate domeniile sociale din Ploiesti si Bucuresti: ingineri, arhitecti, medici, profesori, asistente medicale, asistenti sociali, artisti, functionari, studenti, preoti din alte parohii”.Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului, este un model al filantropiei creştine dusă până la jertfa de sine.Matei(5,7)”Fericiti cei milostivi,caci aceia se vor milui”.
Ca şi în cazul medicilor, nu neg, sunt şi excepţii. Cu toate acestea, repulsia pe care o simt faţă de alde Scaraoţchi în sutană nu poate fi ostoită de rarele excepţii.
De şapte ani, preotul Mihail Negrea şi-a dedicat în întregime viaţa copiilor orfani. În prezent, preotul îngrijeşte 42 de copii, dintre care 15 stau chiar în lăcaşul în care slujeşte părintele, Mănăstirea Podu Coşnei, din comuna Poiana Stampei.
Restul de 27 de copii primesc săptămânal pachete cu alimente, haine, rechizite şi sunt sprijiniţi să aibă rezultate cât mai bune la şcoală.
Însă, dincolo de viitorul acestor copii, părintele Negrea s-a ocupat şi de alte suflete inocente. Visul său s-a împlinit zilele trecute, când a fost inaugurat centrul social pentru copii săraci din Vatra Dornei.
Centrul a fost deschis în incinta Casei Vladimir, fost sediu al societăţii de minerit din zonă, clădire lăsată însă în paragină de aproape zece ani, arată Monitorul de Suceava.
„Vorbim de 30 de copii care vor locui permanent şi alţi 50 de copii care vor servi o masă caldă la prânz, în fiecare zi, inclusiv duminica, nu numai în zilele în care merg la şcoală”, a spus preotul Negrea pentru publicaţia citată.
Casa parohială din Bihor care a devenit cămin pentru copii orfani sau părăsiţi.
Un preot din Bihor a transformat casa parohială într-un cămin primitor, unde, de-a lungul timpului, a crescut şi a educat zeci de copii lipsiţi de dragostea părintească. Acum are în grijă 14 copii. Au un pat şi mâncare caldă, sunt duşi la şcoală şi ajutaţi să-şi facă temele. Toate astea, în ciuda greutăţilor financiare.Inspectorii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului Bihor au verificat periodic centrul de la Belfir, dar nu au găsit niciodată nereguli.
Pe oricine întrebi în Buzău de părintele Mihail Milea te îndrumă spre marea catedrală aflată chiar în centrul oraşului. După cît se vede, oamenii îl iubesc nespus, semn că preotul a intrat definitiv în sufletele lor, prin fapte. Despre părintele prof. dr. Milea ştiu pînă şi copiii de grădiniţă. El este un nonconformist care vrea să-şi ajute semenii, uitînd de sine. E în stare să muncească de dimineaţa pînă noaptea, fără să mănînce sau să mai doarmă. E cel care a adus în curtea azilului de tineri şi bătrîni avioane casate de la Bobocu ca să-i înveselească pe asistaţi, a repopulat cu orfani o comună părăsită, are grijă de bătrînii abandonaţi sau de femeile agresate şi alungate de soţi. El a înfiinţat “Savaliada”, o Fundaţie pentru copiii orfani. Numele vine de la Sf. Sava, patronul spiritual al Buzăului şi al Catedralei Municipale aflată în centrul oraşului, pe Drumul European E 85.
Sunt oameni care se gândesc şi la semenii lor, la copiii care trăiesc în condiții insalubre sau la bătrânii neputincioși. Preotul Paul Stănescu este un exemplu de om cu suflet mare. Din anul 2003 părinte al bisericii din satul Catanele, sat al comunei argeșene Căteasca, îi ajută pe cei în nevoie din localitate și din vecinătatea acesteia.
„Atunci când dai, nu sărăceşti, ci te îmbogăţeşti!”, ne spune părintele Paul Stănescu, cel care pentru materializarea scopurilor sale nobile a înfiinţat Asociaţia Filantropică-Socială Sfântul Apostol Ştefan. Familii numeroase, cu mulți copii, care trăiesc într-o singură cameră, și bătrâni care nu au bani nici de-o pâine, cu toţii sunt ajutaţi de părintele Stănescu. Din fonduri proprii şi sprijinit, câteodată, de alţi oameni cu suflet mare, părintele reuşeşte să le asigure acestora un trai decent.
din ciclul NU UITA, CHIAR DACA TARA TE VREA PROST !
ce bine ar fi daca DNA-ul s-ar interesa cu adevarat (ca pana acum au facut-o doar asa de ochii lumii) de rambursarile ilegale de TVA din ultimii 10 ani platite de la finante Ialomita, adica cam de cand Radulescu e seful controlului in judetul nostru.
Nu de alta dar dupa O rambursare fabuloasa (ilegala) catre VLASE acest Radulescu si-a cumparat si el un apartament in Bucuresti, iar din frecventele rambursari (ilegale) mai mici ca valoare fata de bomba de la Vlase, a mai cumparat si el un siloz, cateva magazii, ceva autovehicule, cate un hectar-doua (pe an) de pamant pe numele sotiei, socrilor, nasilor sau finilor.
Cat despre concediile si vacantele in strainatate (locatii exotice si foarte scumpe) sunt cate 4-5 pe an.
In rest fraierii muncesc sa isi plateasca birurile la stat, ca de nu sunt executati silit, iar baietii destepti (a se citi si CHEMGAZ) ne rad in nas si nu platesc deloc bani la buget ca au pe cine trebuie la finante care ii acopera.
La final invit pe cat mai multi din finante Ialomita, cu curaj, sa ne mai spuna si noua ce se mai intampla pe la ei cu evazionistii, cu favorizatii si mai ales abuzurile si faradelegile care se tot fac in acea institutie platita din banii nostri.
cred ca cei mai vinovati de situatiile in care ajung acesti batrani sunt copiii lor-atunci cand ii au,iar legea ii ajuta numai sa-si mosteneasca parintii,dar nu le impune nicio obligatie fata de acesti batrani care au muncit o viata pentru ei.in romania,problema mostenirilor e strigatoare la cer-sunt situatii absurde,concrete,de parinti executati siliti de propriii copii dupa moartea unuia dintre soti si legea nu face nimic,le da dreptul acesta animalic de a-si recupera partea parintelui decedat fara insa a-i obliga sa aiba grija de parintele ramas in viata..unde ajungem,fratilor?//? muncesti o viata ca sa te execute silit propria fiica pentru ca sotul ei-politist de renume in orasul acesta doreste compensatie de la socrii lui??? normal cred ca ar fi sa poti dispune dupa cum vrei de bunurile obtinute in viata,nu sa fii sclavul copiilor tai pentru care ti ai sacrificat totul!! mai bine s-ar pune aceasta problema pentru ca genereaza drame teribile in viata unor oameni neputinciosi,culmea,pe munca lor!!