De-acum, iarăşi, PNL Ialomiţa aude, vede, vrea…!

Cei 18 ani de presă îmi sunt de-ajuns pentru a concluziona că partidele se succed la Putere, parcă pentru ca, vreme de trei ani politicienii să poată sta degeaba, pe banii publici, fără să facă măcar… „gură”. Este lucru ştiut că, la fiecare patru ani, în România se desfăşoară alegeri electorale. Pentru membrii partidelor aflate în Opoziţie, cei trei ani de dinaintea anului în care au loc alegerile electorale sunt ca o lungă vacanţă. Din păcate, vacanţa este suportată din bani publici, iar cei care beneficiază de atare privilegiu sunt mulţi. Şi nu mă refer doar la parlamentarii Opoziţiei. Mă refer şi la hoardele de politicieni aflaţi în „teritoriu”. Adică prin judeţele patriei. Adică şi în Ialomiţa, judeţ care stă de 25 de ani sub bocancii PSD, Opoziţia fiind, tot de-atâţia ani, în vacanţă.
Opoziţia este reprezentată de PNL. Cum, azi, nici măcar nu îmi propun să prezint „arborele genealogic” al acestui partid, voi intra direct în succinta prezentare a (in)activităţii acestuia. Şi nici măcar nu mă voi referi la toţi cei 25 de ani, ci numai la activitatea desfăşurată de la alegerile precedente şi până în prezent.
Mulţi ştiţi că PNL Ialomiţa este condus de către Ioan Martin şi liberalii aflaţi, fie în funcţii politico-administrative, fie bine „înrădăcinaţi” în mediul de afaceri. Că, multora dintre membrii marca(n)ţi, mediul le-a devenit propice pentru afaceri tocmai datorită faptului că au intrat „în rândurile” partidului, nu cred că mai este cazul să vă spun şi eu. În privinţa unora, au spus-o chiar procurorii DNA şi cei ai ANI, atunci când vrând să stabilească raportul venituri-cheltuieli şi, mai ales, să stabilească sursa alimentării „puşculiţei de partid”, s-au apucat şi au tras linie, au socotit şi…, din păcate pentru politicieni, le-a cam dat cu rest de plată!
Dar, să revenim la subiectul editorialului de azi, adică la spectaculoasa revenire a PNL în prim-planul vieţii politico-administrativ-sociale (şi, implicit, a mass-media de talie pipernicit-locală) şi să vă spun cum au gândit liberalii de-au ajuns la concluzia că presa trebuie să fie – iarăşi – „capacitată” întru folosirea ei ca vector ce poate catapulta dezideratele politice, fix „în rândul maselor largi populare” care trebuie convinse – iarăşi – să voteze. Căci, ce credeţi c-au făcut „strategii” PNL Ialomiţa? Au început a desfăşura conferinţe de presă, în care „au luat atitudine” faţă de toate câte… DEJA au făcut subiectul multora dintre articole prezentate în unele dintre ziarele locale, cele rămase „necumpărate” de cei aflaţi la Putere.
Ca o consecinţă a unui asemenea tupeu, sigur că viscerele mele se revoltă mai abitir ca în toţi cei trei ani ai actualului mandat! Şi-asta, deoarece numai eu ştiu câte ocări ( insulte şi, nu în ultimul rând, ameninţarea cu trimiterea mea în judecată pentru calomnie) mi-am atras atunci când tot scriam despre investiţiile oneroase pe care primarii, mână-n mână cu directori ai instituţiilor statului, dar şi cu patronii firmelor „abonate” la lucră(tu)rile publice. Spre exemplu, vă reamintesc că ani de zile am tot scris despre apa „puturoasă” din Slobozia, despre Piaţa Revoluţiei care, iată, s-a transformat în groapa din faţa primăriei Slobozia, despre Parcul de afaceri în care foarte greu vor fi atraşi investitorii, fapt ce demolează ideea de oportunitate şi necesitate, despre terenurile agricole introduse în intravilanul localităţii pentru ca nişte „băieţi deştepţi” să câştige atât de bine, încât să aibă de unde „decarta” la partid(e), despre DADP, Urban şi alte asemenea „ supape” prin care se pot scoate banii publici din visteria Primăriei. Păstrând proporţiile, cam la fel am scris despre multe dintre Primăriile de pe raza judeţului. Şi-acum ce vor reprezentanţii liberalilor? Ce vrea madam Pocora? Ce vrea domnul Martin? Ce vrea domnul Cezar Zamfir? Vor, cumva, să le propag eu discursurile găunoase, în care ei par a lua atitudine faţă de fărădelegile comise de către PSD-iştii aflaţi la conducerea judeţului? Dar în momentul în care eu, în acest ziar, scriam despre faptele PSD-iştilor, ce făceau „cei din linia întâi”? Ce făceau liberalii „din spatele frontului”, adică de-alde Mihai Emilian, Gogu Petre, doctorul Didiţă şi alţi asemenea …„veterani”? Ce făceau „fruntaşii în lupta” de transformare a PDL-iştilor în PNL-işti? Ce făceau hoardele de consilieri locali şi judeţeni? Făceau, cumva, tot felul de „permutări şi aranjamente” chiar cu cei de la Putere? Sper că n-or avea neobrăzarea să-mi spună că o asemenea nemernică espectativă poate avea vreo justificare. Mai ales în condiţiile în care ceea ce s-a realizat cheltuind purcoi de bani publici se vedea de la o poştă că e măcar imoral, dacă nu penal!