CJI, ogoarele şi boierii…

Gata! Consiliului Judeţean Ialomiţa a concesionat, pe o perioadă de 6 ani, fix 495 de hectare de teren pretabil cultivării orezului, dar şi pentru alte culturi…Bunul ce face obiectul contractului de concesiune îl constituie terenul agricol în suprafaţă de 495,6583 ha identificat potrivit datelor înscrise în cartea funciară nr.21463 şi are număr cadastral 255.  Preţul concesiunii este de 1.650 lei hectarul pe an. Înmulţit cu numărul de hectare, suma care urmează să intre în conturile bugetului CJI pare a fi una spectaculoasă. Durata concesiunii este de 30 ani cu posibilitatea de prelungire prin acordul părţilor cu jumătate din durata iniţială . Din documentelor oficiale reiese că în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, prin Hotărârea de Guvern nr. 1063/25.09.2002, suprafaţa de 8.697,62 ha terenuri agricole productive şi neproductive, situate în extravilanul comunelor Giurgeni şi Vlădeni a trecut din domeniul privat al statului în domeniul  public al Judeţului Ialomiţa şi în administrarea Consiliului Judeţean Ialomiţa. Repatizarea în teritoriu a terenurilor transmise în proprietatea publică a Judeţului Ialomiţa se prezintă astfel:

 – 6.080,62 ha pe teritoriul administrativ al comunei Giurgeni provenit de la

fosta S.C. Orizicola S.A. Giurgeni;

– 2.617,00 ha pe teritoriul administrativ al comunei Vlădeni provenit de la S.C. Agroindustriala S.A. Vlădeni.

Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Judeţean Ialomiţa nr. 28/26.03.2003 adoptată în temeiul art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (în forma de la acea dată) terenul în cauză a trecut din domeniul public al Judeţului Ialomiţa în domeniul privat al judeţului şi în administrarea Consiliului Judeţean Ialomiţa. Mai târziu, în urma unui schimb de teren cu comuna Giurgeni dar şi urmare a reorganizării administrativ-teritoriale în zonă prin reînfiinţarea comunei Gura Ialomiţei, desprinsă din comuna Mihail Kogălniceanu împărţirea terenurilor proprietate privată a judeţului pe unităţi administrativ-teritoriale se prezintă astfel:

– 4.201,62 ha pe teritoriul administrativ al comunei Giurgeni provenit de la fosta S.C. Orizicola S.A. Giurgeni;

– 1.879,00 ha pe teritoriul administrativ al comunei Gura Ialomiţei provenit de la fosta S.C. Orizicola S.A. Giurgeni;

– 2.617,00 ha pe teritoriul administrativ al comunei Vlădeni provenit de la S.C. Agroindustriala S.A. Vlădeni.

           Subvenţia bate redevenţa !

 Prin hotărâri succesive adoptate de Consiliul Judeţean Ialomiţa terenurile proprietate privată a Judeţului Ialomiţa au fost concesionate pentru exploataţii agricole cât şi pentru folosirea lor pentru înfiinţarea unor parcuri eoliene şi/sau fotovoltaice în scopul producerii de energie electrică din surse regenerabile. Ce s-a ales de pe urma concesionării întinselor suprafeţe de teren? Răspuns corect: mai nimic! Asta, dacă e să comparăm cât a câştigat bugetul CJI şi cât câştigă, mai ales din subvenţii, onor concesionarii. Şi dacă luăm în considerare că, pe lângă subvenţii, mai sunt venituri şi din marfa vândută şi încasată (unii zic că „la negru”, dar noi nu credem până ce nu auzim că „Organele” s-au sesizat, au controlat şi au stabilit faptele şi, desigur, prejudiciul!), mai-mai că nu ţi se pare că „ne-a pus Dumnezeu mâna în cap”. Pe surse, şi noi am aflat că fericitul câştigător al licitaţiei este societatea comercială Green Harvest, o firmă care desfăşoară activităţi similare şi în zona Chirana – Gura Ialomiţei – Giurgeni. Cum ne-amintim că în scriptele APIA Ialomiţa şi această firmă figurează că ar fi încasat, drept subvenţii, sume impresionante de bani publici, sigur că nu ne rămâne decât să concluzionăm că mai degrabă iese în câştig firma respectivă, nu CJI. Sigur că onor conducerea Consiliului Judeţean se bucură că a scăpat de-această suprafaţă din acel teren (ne)productiv. Dar asta nu înseamnă că trebuie să le mulţumim celor care, în fapt, s-au ales cu un teren de pe urma căruia fac profit fără a fi creat cine ştie ce locuri de muncă, fără a plăti cine ştie ce impozite şi, nu în ultimul rând, fără a avea cine ştie ce aport la dezvoltarea economico-socială a localităţii, zonei, judeţului!

(I.G.)

 

Distribuie dacă ți-a plăcut:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *