Atâţia elevi sunt proşti fiindcă toţi profesorii sunt deştepţi?

Încă un an şcolar s-a încheiat. Cu rezultate la fel de proaste. Şi, ca în atâţia alţi ani, anatema, vina, nu se aşează nici pe frunţile înalte ale profesorilor, nici pe frunţile late ale miniştrilor care s-au perindat pe la cârma Învăţământului, ci anatema este trântită – în mod zgomotos, prin intermediul mass-media, desigur! – doar pe capetele plecate a supuşenie ale elevilor şi pe cele ale părinţilor lor care… i-au făcut! Deşi, în ceea ce priveşte nivelul de pregătire, de ani de zile se constată că dăscălimea română nu mai are „vârfuri” demne de toată lauda, când vine vorba despre reorganizarea sistemului de învăţământ, arareori pleacă discuţiile de la inadaptabilitatea dascălilor, mai ales în ceea ce priveşte accesarea a tot ceea ce înseamnă IT. Faptul că doar din când în când, şi-atunci penibil de anemic, se discută despre slaba pregătire a profesorilor, despre notele ruşinos de mici pe care foarte mulţi, din ce în ce mai mulţi, le primesc la aşa-numitele „examene de titularizare”, spune multe despre dezinteresul conducerii de partid şi de stat, în ceea ce priveşte reorganizarea – prin „curăţire”, în primul rând! – a sistemului de învăţământ. Şi-această „curăţirea” trebuie să se (de)săvârşească, în primul rând, prin scoaterea în afara sistemului a tuturor acelora care au intrat în sistem doar fiindcă n-au găsit sau nici n-au căutat în altă parte, mediul privat nefiind unul care să ofere locuri de muncă atât de „călduţe”, în care cineva să muncească doar 4 ore pe zi, să aibă atâtea vacanţe şi „mici atenţii” ocazionate, ba de începutul/sfârşitul anului şcolar, ba de Mărţişor şi de 8 Martie, ba de ziua de naştere a „doamnei” , cu ocazia încheierii mediilor şi, desigur, ocazionate de susţinerea examenele care, în România, au ajuns să îi devasteze psihic şi fizic pe elevi şi pe părinţii acestora. În fiecare an, statisticile stau mărturie a scăderii importanţei examenelor susţinute de către elevii români. Că sistemul de învăţământ diferă fatalmente de alte sisteme, din alte ţări, au aflat toţi cei care au fost interesaţi de acest aspect. Doar că, deşi toţi ştiu că trebuie musai şi urgent să fie regândit întregul sistem de învăţământ, din motive dintre cele mai meschine, cei ce trebuie să „rupă pisica în două” şi să aleagă să conducă acest sistem” ori la Bal, ori la Spital”, din păcate , aceştia se limitează la a „arunca pisica moartă”, de la unul la altul, până ce vina se disipează şi nimeni nu mai răspunde, nici măcar moral, darămite penal. Când citeşti informaţii din care afli că „anul acesta doar 25.000 din cei 340.000 de absolvenţi de liceu din promoţiile anterioare care nu au luat bacalaureatul s-au înscris la examen în sesiunea iunie-iulie 2015” nici nu ai cum să nu înţelegi că, în practică, se pune din ce în ce mai puţin accentul pe bucata de hârtie numită Diplomă. Şi-asta, deoarece mulţi au înţeles că, în fapt, atât notele, cât şi Diplomele, se cumpără. Se cumpără cu bani „grei”, bani nefiscalizaţi, bani din care se fac toate câte le vedem cu toţii pe lângă casa omului bugetar ce se laudă că de gospodar ce este, cică, se descurcă dintr-un aşa „salariu de mizerie”. Se cumpără, deci, ţidula în baza căreia, peste ani, tot nişte „băieţi deştepţi” ajung să ocupe funcţii în Guvern, în Ministerul Învăţământului şi în alte structuri politico-organizatorice de nivel central şi local. Cine-i ajută pe elevii proşti să fie, totuşi, posesori de Diplome? Domnii profesori, desigur! Crede cineva că nota de trecere nu-i cu atât mai mare, cu cât şi elevii au „atenţia mărită”, graţie eforturilor depuse de ai lor părinţi? Şi când tot arsenalul folosit în lupta pentru note şi diplome, poartă un singur nume, şi-anume MITĂ, oare cine ar putea să mai creadă că, peste ani, chiar mai are cine să-i înveţe carte pe copiii copiilor noştri?