Nu e mineriadă, nu-i reacţiune, Bibicule!

La doar o lună de la „înscăunarea” premierului „uns” de mahării PSD în fruntea Guvernului, tânărul Grindeanu a încercat să strecoare pe Ordinea de zi a şedinţei cu miniştrii subordonaţi lui şi partidului, un proiect ce viza aministia şi graţierea unora dintre puşcăriaşii Neamului. Pe motiv că la CEDO se pierd pe bandă rulantă procese intentate de către deţinuţii nemulţumiţi de condiţiile din Penitenciare, dar şi că U.E. ne amendează pentru că închisorile nu respectă standardele impuse de nivelul de civilizaţie atins de alte ţări, PSD-iştii ce-l au în fruntea lor pe Liviu Dragnea s-au avântat în lupta contra politicienilor care au îndrăznit să cârtească în faţa unui asemenea aranjament în favoarea membrilor marca(n)ţi ai PSD, cercetaţi penal şi condamnaţi. Şi, în nemernicia lor, iniţiatorii unei asemenea legi proteguitoare a făptuitorilor unor odioase abuzuri săvârşite în timpul îndeplinirii funcţiilor politico-administrative, au vizat chiar şi condamnările „cu suspendare”, chit că ele nu puteau fi cauza penalităţilor Uniunii Europene, în materie de (ne)respectare a drepturilor omului-deţinut. Dându-şi seama că dacă nu face „o mutare” magistrală în ceea ce priveşte implicarea în vâltoarea „treburilor murdare” puse la cale de tandemul Dragnea – Grindeanu, preşedintele Klaus Iohannis s-a deplasat, în mod de-a dreptul inopinat, la Guvern şi s-a (im)pus în faţa celor ce-aveau de gând să voteze, chipurile, pentru aministie şi graţiere ca…semn al clemenţei şi-al bunăvoinţei, nicidecum al intereselor de grup politic. Prins în „mrejele” discursului preşedintelui, premierul Grindeanu „a făcut feţe-feţe” , dar …degeaba, fiindcă n-a mai fost în stare să introducă, forţat, proiectul pe ordinea de zi. Cum preşedintele PSD, musiu Liviu Dragnea îşi plătise cu 1 milion de dolari prezenţa la învestirea în funcţie a lui Donald Trump care a devenit astfel cel de-al 45 –lea preşedinte al S.U.A, iar în ţară Grindeanu n-a putut „să-i ţină piept” preşedintelui României, când a revenit în ţară, cel ce-avea să fie printre primii beneficiari ai legii amnistieri şi graţierii, s-a confruntat cu proteste, atât în Bucureşti, cât şi-n multe alte mari oraşe ale României. Căci, când l-au auzit pe preşedintele ţării că declară public că este inadmisibil ca asemenea iertări de păcate să fie apanajul PSD întru scoaterea din puşcării a celor ce-au furat prejudiciind statul cu multe milioane de lei, euro, dolari, bineînţeles că românii au ieşit în stradă scandând şi folosind vorbe „grele” şi „de dulce” la adresa conducerii de partid şi de stat instituită după data de 11 decembrie, data la care PSD a câştigat alegerile, astfel având majoritatea în Parlament şi, pe cale de consecinţă având şi dreptul de a forma Guvernul. Când a văzut mulţimea impresionantă, nu numai din punct de vedere numeric, ci şi al calităţii umane, în micimea putinţei lui oratorice, Dragnea n-a fost în stare decât să catalogheze protestul ca fiind asemenea mineriadelor! Dragnea a uitat, se pare, de vremea când, tot în Bucureşti şi-n marile oraşe aveau loc ample manifestări de stradă împotriva lui Boc, pe-atunci premier al PD-L), iar manifestanţii erau de/din partea USL, acea struţo-cămilă născută contra-Naturii între liberali şi social-democraţi. Aşa că, acum, Dragnea şi lacheii lui, după ce i-au categorisit pe cetăţenii-participanţi, ba că sunt PNL-işti, ba că sunt cetăţeni „cumpăraţi”, au găsit „nod în papură” protestului, considerându-l ilegal desfăşurat. În mintea lor de găgăuţe penibile, n-a mai contat nici ce scrie la Constituţie, şi-anume că „Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme”, nici ce scrie şi-n alte legi, ca „de par examplu” Legea adunărilor publice nr.60/1991, republicată în 2004, în care se precizează, cât se poate de clar, că manifestările publice nu se autorizează, ele nu trebuie declarate în prealabil. Ştim cu toţii că, din păcate, în cei 26 de ani, câţi au trecut de la aşa-numita Revoluţie, românii nu au deprins, în toată plenitudinea lui, exerciţiul protestului. Dar, la fel de bine ştim foarte mulţi dintre noi, şi că guvernanţilor, parlamentarilor, conducerii de partid şi de stat, politicienilor trebuie să le intre bine-n cap că e mai bine să reacţionăm astfel, ca să nu se-adune aşa de mult amarul, de să se transforme în venin, riscând să fim nevoiţi să facem încă o Revoluţie! Pricepuşi „cum devine chestia” , măi…Dragneo, Bibicule, ori trebuie să-ţi desenez?