Ce blestem s-o fi abătut peste Spitalul ăsta, nu ştiu. Tot ce ştiu este că, de ani de zile, directorii perindaţi la conducerea unităţii spitaliceşti au determinat curgerea cernelei tipografice, întru publicarea articolelor de presă, ai căror protagonişti au fost ei şi cheltuielile lor. Nu merg cu aducerea aminte mai departe de domnia directorului Panţuru, cel care provenea din rândul medicilor. Chirurg de meserie, directorul a fost răsplătit cu o funcţie parlamentară, pentru strădania de a conduce Spitalul, aşa încât să fie mulţumită conducerea de partid şi de stat. Membru marcant al PD(L), domnul Panţuru n-a strălucit (nici) ca parlamentar. Presa nu l-a „încondeiat” decât arareori, din varii motive…
E drept că, imediat după „avansare”, nici nu s-au „sifonat” multe dintre permutările şi aranjamentele financiar-contabile. Apoi, domn’ doctor a suferit ca tot omul care-şi pierde consoarta, iar jurnaliştii l-au „trecut în rezervă”. Chit că în Ialomiţa, PSD a condus întotdeauna Consiliul Judeţean, deoarece Spitalul n-a fost dintotdeauna în subordinea CJI, PSD n-a putut numi mereu directorii. Aşa se face că în locul medicului Panţuru a venit alt membru, al altui partid. Şi el „uns”, dar de către PSD şi – în plus! – „uns cu toate alifiile”. Aţi ghicit, desigur, că e vorba despre Olaru Vasile – medic şi el – care, aflat în graţiile lui Ciupercă – Vasile şi el, doar că-i plăcea să i se zică Silvian ! – a intrat, pe cât de repede în „pâine”, pe-atât de repede şi în … „gura presei”. Nereuşind să-şi aservească toţi jurnaliştii, ci doar pe cei pe care i-a plătit chiar (şi) din bugetul Spitalului, directorul Olaru a picat „decât” în penibil, nu şi în penal. Şi n-a picat în penal, deoarece „partidul e în toate” structurile. Deşi mulţi erau convinşi că, braţ la braţ cu juristul Zamfir – Vasile şi el, dacă vă vine să credeţi! – musiu Olaru va sta măcar 30 de zile la „Beciul domnesc” (da, bre, nea Vasile, aşa i se mai spune Arestului Poliţiei!), graţie „mişcărilor de trupe” strategic gândite în „laboratoarele” PSD, un alt medic a fost numit în funcţia de manager al spitalului judeţean. Medicul Violeta Şapira a preluat, aşadar, şi „pasivul şi activul” (in)activităţilor desfăşurate de predecesorul ei, directorul Olaru. De reţinut că, între demiterea lui Olaru şi numirea doctoriţei Şapira, un economist a deţinut funcţia de director, Adrian Berbece nefiind decât interimar. Din atare cauză, deşi a fost interesantă şi-această perioadă, din motive de D.N.A, ne limităm la a face un salt peste puţinul timp în care Berbece a fost manager (la insistenţele lui Ciupercă, reţineţi!) şi vorbim despre managementul practicat de medicul Violeta Şapira. Vorbim doar în treacăt, deoarece noi, cei de la ziarul Ştirea, am fost printre puţinii care am tot vorbit, pe parcursul derulării acţiunilor financiar-gospodăreşti care, din păcate, nici sub semnătura domniei-sale nu s-au dovedit a fi fost propice pentru a scoate la liman activitatea unităţii medicale care „zace a boală” din cauză că a fost „pângărită” în ograda Consiliului Judeţean Ialomiţa. Şi-aşa vorbind doar în treacăt, despre managementul marca Şapira nu mai putem spune decât că a fost unul suspect de favorabil conducerii de partid şi de stat. Când zic că mi se pare că managementul prestat de doamna Şapira a fost suspect de favorabil unora, multora, am în vedere predarea/ primirea gestiunii aparţinând Spitalului, dar şi faptul că nu i s-a părut nimic demn de pritocit şi de adus la cunoştiinţa jurnaliştilor, din toate câte presa dezvăluise despre cei trei Vasile; Ciupercă, Olaru şi Zamfir, despre Asociaţia aia ilegală, başca tot felul de intersectări public-private, intersectări atât de samavolnic săvârşite pe „domeniile” aparţinând spitalului, judeţului, şi de care PSD-iştii s-au pre(a)ocupat până ce chiar şi DNA a aflat şi …Şi, de-atunci, tot aşteptăm să-i întrebe cineva de Sănătate şi pe „cei din linia întâi” în lupta lor cu „traumele” suferite de „pidosnicele” cheltuieli ce, negreşit, c-or fi fost „puse la păstrare”, taman ca într-o ladă de zestre. Sigur că din această ladă ar putea oricând să iasă toate „alea, alea”, ca din Cutia Pandorei! Însă până ce s-o petrece acea „minune”, spitalul nu rămâne decât o ladă de zestre, una ponosită şi mirosind a boală de-aia tratată – de multe ori – cu … sentimentul de fericire ce poartă ştampila unei deplasări către spitalele din Bucureşti. Iar dacă trimiterea pacienţilor către Bucureşti, nu este din cauza nepriceperii profesionale a medicilor, ci este din cauza precarităţii echipamentelor medicale şi a confortului de cazare, atunci nu e clar că managementul este, el însuşi, unul „suferind”, tocmai fiindcă e lipsit de priceperea, abnegaţia, chiar şi de talentul de care este musai nevoie pentru a fi un bun gospodar? Aşadar, Violeta Şapira nu mai este managerul spitalului. Aţi şi aflat, desigur! Deşi am aflat înaintea multora dintre dvs., cititorii, motive (ce ţin de viscere, ce incumbă şi frica de a nu ajunge pe mâinile doamnei doctor Şapira care este neurolog!) întemeiate m-au reţinut din a scrie despre viitorul manager. Fiţi însă „pe fază”, fiindcă urmează…!
Cinste ei, ca si-a dat demisia! O veti regreta! La ultimul cand puneti umarul sa-l ,,clatinati”? Credeti ca fara bani se va putea face ceva?
N-am pus noi umărul, stimate domnule Iulian (Petrescu), ci noi doar am întrebat şi am avut atitudinea pe care mulţi dintre dumneavoastră, cetăţenii, nu o aveţi decât atunci când v-ajunge „cuţitul la os”…Am şi spus în repetate rânduri că este posibil să nu fi fost bani îndeajuns. Dar, chiar şi-aşa, tot managerul este vinovat că „n-a suflat” în faţa şefilor CJI, şi n-a spus presei cu ce probleme se confruntă! Nu mai daţi vina pe presă, fiindcă într-o bună zi şi noi o să ne săturăm şi-o să punem la spate furtişagurile lor, ca să ne facem şi noi plinul”. Că dacă nu-i bine aşa…