După 8 ani de proces ex-prefectul Marinică poate şade fără frică… .

Marinica Cazacu a fost trimis în judecată în data de 10 iunie 2008, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, determinarea la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în scopul ascunderii activităţii infracţionale şi realizării obţinerii de avantaje patrimoniale pentru alte persoane, respectiv uz de fals.

Arhiva ziarului Ştirea stă mărturie a faptului că eu am tot scris despre dosarul PENAL ce, în presă, a purtat denumirea: dosarul „Trafic cu terenuri”, dosar deschis pe numele lui Cazacu Marinică. Şi-am scris în 2008, pe când ex-prefectul care era el, Marinică Cazacu (preferatul Mariei Petre, cea considerată „doamna de fier” a PD Ialomiţa), a intrat în conflict cu şeful DNA, Dumitru Cristudor, cel care, ulterior, a fost – şi el – „prins cu ocaua mică” şi trimis, niţel, după gratii. Şi-am mai scris că, potrivit rechizitoriului, prefectul Marinică Cazacu şi Elena Brăilă – directoarea Oficiului Cadastru ar fi mătrăşit vreo 225 de hectare de teren. Şi-am scris că dosarul a zăcut în mapele unor judecători care, după ani şi ani, au catadicsit să enunţe o sentinţă care, în primă fază, în „Luna cadourilor” a anului 2014, cei doi au primit condamnare „cu executare” pentru că, potrivit celor care au „instrumentat” cazul, fostul prefect Marinică Cazacu ar fi determinat punerea în posesie a unor terenuri aflate în patrimoniul ADS Ialomiţa, nişte „apropiaţi” de-ai lui fiind favorizaţi, în detrimentul celor îndreptăţiţi să intre în posesia terenurilor situate „strategic” mai la margine de Drum Naţional, prin dreptul localităţiLOR Manasia – Urziceni. Cum era de aşteptat, la aşa mare valoare, dosarul a scandalizat. După care, fiecare şi-a văzut de treaba, de interesul lui, cum se spune. Şi interesul condamnaţilor a fost să „atace” la Curtea de Apel Ploieşti acea condamnare „cu executare”. Astfel, anii de puşcărie pe care i-ar fi avut de executat s-au transformat în nimic. Căci, nimic este condamnarea „cu suspendare”, cea cu care l-a gratulat onor justiţia pe onorabilul Marinică Cazacu, să fie clar!  Faptul că, după 8 ani (timp în care, de la bugetul statului, nişte judecători şi-au încasat salariile „nesimţite” pentru a judeca, chipurile, această speţă soldată, iată, cu asemenea pedeapsă), nu poate fi considerată decât „o bătaie de batjocură” şi nimic altceva! De ce? Simplu, cât să priceapă şi intelighenţia din magistratură. Pentru că aici vorbim despre 225 de hectare de teren care a intrat în mâinile altora, şi nu a celor îndreptăţiţi a fi beneficiarii retrocedărilor, măi…dragă! Şi pentru că, tot voi, justiţiarii „lu’ peşte prăjit” scriaţi în rechizitoriul că „Urmare acestei activitati infracţionale, un numar de 53 persoane fizice ce erau îndreptăţite să primească în posesie terenuri pe raza celor două localităţi au fost puse în posesie pe terenuri totalizând 50 ha, mai puţin productive, care nu prezentau interes din punct de vedere al unei eventuale valorificari imobiliare, pe raza comunei Armaşeşti (în zona Bărbuleşti), judeţul Ialomiţa”. Ca să nu mai vorbim că aţi mai şi stabilit că prejudiciul cauzat ADS şi celor 53 persoane fizice sunt în cuantum de 6.019.229 euro şi respectiv 1.069.846 euro. Or, ăştia-s bani, nu glumă, stimabililor! Şi pentru mult mai puţin, şi tot ar ar fi trebuit să răspundă cineva, chiar mult mai devreme, nu după 8 ani!  Şi când, după neruşinata tergiversare a soluţionării cauzei penale, cetăţenii află că Marinică, iată, poate şade fără nici o frică, deoarece pedeapsa-i se… „ridică”,  iar în urmă-i rămâne „decât” o dâră de penibilitate lăsată de justiţiarii cărora le-a fost necesară un revoltător de mare număr de ani pentru ca să dea, mai întâi o sentinţă „cu executare”, şi-apoi una „cu suspendare”, sigur că e mai greu de crezut că s-a făcut dreptate! Faptul că Marinică asta ar vrea să creadă, mai ales cei care l-au arătat cu degetul ca pe-un infractor, nu mă interesează! Şi nu mă interesează, deoarece eu nu cred în nevinovăţia lui şi nici a celor care i-au fost alături în greaua încercare de a … „rezolva” punerea în posesie a terenurilor ălora. Faptul că în data de 14 iulie 2016, Curtea de Apel Ploieşti l-a scutit de pedeapsă pe unul ca Marinică Cazacu, pedeapsa cu cei 6 (şase) ani de puşcărie fiind înlocuită „cu suspendare” , mă face să cred că există o intolerabilă incompetenţă în rândul magistraţilor. Că nu pot spune că avem de-a face cu încă un caz de corupţie, la care se pretează magistraţii…