- Bazarul s-a ivit pe platforma cunoscută sub denumirea de „la ruşi”, imediat după aşa-zisa Revoluţie, pe când unităţile economice dispăreau, una câte una, iar salariaţii acestora erau, rând pe rând, disponibilizaţi ce se bucurau că primeau “salarii compensatorii” , mai apoi devenind şomeri şi /sau cetăţeni aflaţi “ în căutarea unui loc de muncă.
Un timp, această „oază” de linişte fiscală a fost raiul pe pământ pentru comercianţii care erau deprinşi mai mult cu bişniţa, decât cu bisniss-ul. 
Vânzarea a tot felul de produse, de la „piese şi scule” pentru orice, la „ţoale” pentru oricine, a fost facilitată de către conducerea de partid şi de stat din cadrul primăriei. După nişte ani, timp în care comercianţii au fost folosiţi de către „băieţii deştepţi” din politică, administraţie şi, nu în ultimul rând, din instituţiile reprezentând aşa-numitele „Organe” cu atribuţiuni de control, atât în domeniul fiscal, cât şi al protecţiei consumatorilor şi, prin umare al sănătăţii publice, din motive mai mult sau mai puţin cunoscute tuturor cetăţenilor, conducerea politico-administativă a municipiului a considerat necesară înfiinţarea unei Societăţii Comerciale al cărei acţionariat să cuprindă instituţia statului. Aşa a apărut S.C. SERVICII PUBLICE S.R.L, o firmă al cărei acţionariat este format din reprezentanţi ai Consiliului Local ai municipiului Slobozia, dar şi reprezenatnţi ai Consiliului Judeţean, CJI deţinând 5%, nu ştim de ce. Stim doar că S.C. SERVICII PUBLICE este o firmă care încearcă să se autofinanţeze prin închirierea bunurilor aflate în patrimoniul municipiului Slobozia. Din păcate, nu reuşeşte, astfel că întinde mâna către bugetul Consiliului Local care este acţionarul principal. Aşa că în fiecare an firma statului primeşte bani, ba pentru investiţii, ba pentru tot felul de alte cheltuieli…Este ştiut faptul că ani de-a rândul, pe motiv că le pasă de producătorii-comercianţii şi, deopotrivă, de cumpărătorii-votanţi (în realitate fiind mai mult vorba despre „front de lucru” asigurat celor câteva firme „abonate” la lucrările publice!) consilierii locali au tot girat modernizarea Pieţelor şi a Bazarului, dar şi închirierea vremelnică a unor spaţii destinate diferitelor evenimente periodic desfăşurate pe raza municipiului Slobozia. Prezentăm drept exemplu veniturile realizate anul trecut şi le comparăm cu cheltuielile efectuate tocmai pentru ca să fie îndeplinite condiţii cât mai optime de desfăşurare a activităţii de comerţ. Aşadar, venituri în valoare de 696.900 lei (vreo 7 miliarde de lei vechi), iar cheltuielile efectuate întru binele comercianţilor şi-al cumpărătorilor, în valoare de 500.412 lei, adică vreo 5 miliarde de lei. Carevasăzică, activitatea firmei, pe acest amplasament, este pe profit! În Bazar, căci despre el este vorba azi, condiţiile s-au îmbunătăţit vizibil, cu banii din bugetul Consiliului Local. Buget, la care comercianţii participă cu (doar) 3,5 milioane de lei vechi pe lună. Atâta (doar) înseamnă chiria pentru spaţiul ocupat. Şi, cum spuneam, spaţiile sunt utilate cu tot ce trebuie. Iar plata aşa-numitelor „utilităţi” (apă, energie electrică, gaze, încălzire – iarna! – şi ventilaţie – vara!) „pică în sarcina” Primăriei, nicidecum a comercianţilor care ne vând nouă de toate, mai mult sau mai puţin impozitate, după cum are şi Fiscul interes(e) să vadă şi dincolo de aparenţe…
Comercianţii (nu) vor să plătească… 
În deschiderea şedinţei Consiliului Local, desfăşurată la sfârşitul lunii martie, comercianţii din Bazar au fost prezenţi în sala de şedinţe din incinta Primăriei municipiului Slobozia, în încercarea de a le impune consilierilor locali facturarea aceloraşi sume de bani prevăzute în Contractele încheiate cu firma aparţinând Primăriei, firmă care, între timp, a crescut sumele, pe motiv că în urma unui control al Curţii de Conturi, s-a stabilit că altele erau sumele ce trebuiau încasate. Că, cică, acele calcule trebuiau făcute şi pe număr de zile efectiv lucrate de către comercianţi, nu – numai ! – pe suprafaţa ocupată de către fiecare comerciant „pe Persoană Fizică”! Cel puţin aşa ne-a declarat domnul Ştefan Costea – directorul SC SERVICII PUBLICE S.R.L „ (…) În perioada ianuarie – februarie 2016 am avut un audit din partea Camerei de Conturi Ialomiţa, în urma căruia auditorii au constatat că s-a produs o eroare la calcule (…) Contractele au fost încheiate pe cinci ani. (…) Menţionez că până la momentul constituirii societăţii şi încheierii acestor Contracte, chiriaşii plăteau din mână pentru mese, în funcţie de cum le ocupau. Pentru un mai bun control asupra activităţii de-acolo, am decis să încheiem contracte (…) La data aceea, tarifele stabilite li s-au părut mari 
faţă de cele pe care erau obişnuiţi să le plătească. (…) Aceste tarife crescuseră din cauza, în primul rând, a faptului că a trebuit să plătim TVA 24% (lucru pe care nu-l plăteam pe când nu era societatea aceasta, ci activitatea se desfăşura sub coordonarea unui Serviciu în cadrul Primăriei), dar şi a investiţiilor care s-au făcut şi trebuiau amortizate (…) S-a ajuns la un preţ de 18,5 lei pe metrul pătrat, preţ calculat la un număr mediu de 20 de zile pe lună. Comercianţii au fost în audienţă la domnul primar, şi a rămas ca modalitatea de calcul să fie 3,5 lei x 20 de zile x suprafaţa ocupată şi prevăzută în fiecare contract. Curtea de conturi însă a cerut să fie calculate pentru 25 de zile pe lună, deoarece atâtea zile se lucrează, în fapt. La momentul în care am încheiat Contractele, dar şi, ulterior, când am facturat şi încasat, pe lângă faptul că am calculat doar pe 20 de zile, s-a scăzut şi luna de concediu pe care fiecare dintre comercianţii o are. Curtea de conturi nu a acceptat asta şi de-aicea diferenţa aceea de zile…”