Întru abaterea atenţiei, ca de fiecare dată!

În cei 24 de ani câţi au trecut de când România a avut voie să aibă mai multe partide, pe scena politică s-au tot petrecut „căsătorii din interes” şi, mai apoi, divorţuri scandaloase. De-a lungul anilor de când se tot unesc „în cuget şi-n simţiri” cei din dreapta scenei politice, cu cei din partea stângă a aceleiaşi scene, când a fost să prezinte poporului motivele pentru care se încalcă principii şi doctrine politice, băgând la înaintare interesul public, partidele au mimat interesul cetăţenesc, chit că populaţia a simţit şi simte pe propria-i piele că structurile bicefale nu au avut decât interese de partid, interese de grup politic şi, desigur, interese „pă persoană fizică”, adică ale fiecăruia dintre politicienii mai mari sau mai mici. Cei ce-au fost martori ai Alianţei „Dreptate şi Adevăr” (alianţă ce i-a avut drept „fraţi de cruce” pe cei din PNL şi pe cei din PD) şi care, mai apoi, au fost şi martori la înfiinţarea Uniunii Social Democrate, nici n-aveau cum să nu conştientizeze cât de repede are loc „schimbarea macazului”, atunci când interesele o cer…La timpul – trecut! – când A.D.A a rămas fără „aripa” liberală, iar PD s-a transformat în PD-L (că-i mai rămăsese o „aripă” şi ADA încă mai putea trage speranţe că poate zbura către înaltul Guvernului), mulţi cetăţeni s-au convins de găoşenia declaraţiilor politicianiste, dar şi de oportunismul multora dintre cei predispuşi a sări dintr-o barcă într-alta. Traseişti şi lipsiţi de scrupule, unii din PNL şi, deopotrivă, unii din PD şi-au găsit alinare în sânul PSD. Un scârbavnic ménage à trois care, într-un mod de-a dreptul pervers, a fost tolerat şi chiar aplaudat de populaţia „ambetată” de promisiuni sociale meşteşugit formulate ca fiind posibile „având la bază” măsuri liberale. La timpul – prezent! – când USL a rămas, şi ea, fără „aripa” liberală (PNL-ului fâlfâindu-i-se!), mulţi cetăţeni sunt ferm convinşi de găoşenia declaraţiilor, de oportunismul lui Ponta şi Antonescu, dar – mai ales! – sunt de-a dreptul scârbiţi de atitudinea imorală prin care se încearcă abaterea atenţiei populaţiei nevolnice, de la nerealizările marca USL. La trei ani de la nefireasca „unirea-n cuget şi-n simţiri”, simţind că Poporul nu mai are răbdare (mulţi dintre români vrând să afle când vor simţi beneficiile prosperităţii dobândite în urma implementării măsurilor politico-economice ale guvernării USL), Ponta şi Antonescu par a se fi lăsat pe mâna strategilor proveniţi din rândul consilierilor personali, dar şi din rândul „băieţilor cu ochi albaştri”. Din raţiuni pe care noi, cârcotaşii, doar putem să le bănuim, celor doi „conducători iubiţi” le-a fost sugerată ca temă pentru acasă, ideea divorţului. Ştiind şi ei că mai lesne pot scăpa fără a fi scuipaţi în ochi, dacă atenţia prostimii este abătută de la „jonglerii” către „clovnerii”, Victor Ponta şi Crin Antonescu (şi fiecare cu ai lui) au îmbrăcat armura cusută cu principii şi, cu neruşinare, au pătruns în arena – plină cu lei sau, după caz, doar cu lătrăi  – aparţinând mass-media (a)servite, şi au început să se maimuţărească şi să se scuipe, spre marea dezamăgire a celor care au investit în ei încredere şi, mai ales, bani. Mulţi bani! Că doar n-are cineva impresia că puşculiţa de partid este îndestulătoare doar din banii publici alocaţi „pentru susţinerea partidelor”, nu? Şi-apoi, cum ar putea să nu fie sponsorii (unii, proveniţi chiar din rândul  baronilor locali) dezamăgiţi şi chiar revoltaţi, din moment ce s-ar putea ca, după ruperea USL, nici Antonescu să nu mai ajungă preşedintele României, nici Ponta să nu mai rămână premier, de va fi să ajungă altcineva („nu spui cine, persoană importantă…”) la Cotroceni? Căci, astfel de soartă ar trebui să le fie grabnic sorocită ăstora doi, acolo, în culisele scenei politice, locul unde la „masa verde” împart „cărţile” cei ce sunt cu-adevărat „greii” partidelor! Aşa că, în prag de aniversare a 3 (trei) anişori de viaţă, ce-a făcut USL? S-a frânt în două, spre „bucuria nebunilor” care nu văd şi dincolo de aparenţe? Ei bine, DA! Dreptatea şi Adevărul, par a nu-şi mai găsi locul în aceeaşi „teacă” politică, liberalii par a se fi plictisit de măsurile socialiste ale PSD, iar social-democraţii fac ceea ce au făcut în toţi cei 24 de ani: deţin majoritatea primăriilor şi Consiliilor Judeţene, astfel controlând majoritatea instituţiilor statului. Şi dacă din când în când mai şi guvernează, PSD n-are a se teme de Opoziţie, cu sau fără PNL.