SEMROM, UNISEM ce sămânţă oferă fermierilor pentru ca roadele să fie „ca odinioară”?

* Parafrazând, am putea spune: „…dacă sâmânţă nu e, nimic nu e!” Uniunea Europeană şi/sau Guvernul României, prin Ministerul Agriculturii, respectiv prin APIA, alocă în fiecare an, inimaginabil de mari sume de bani publici pentru fermierii care cultivă terenurile aflate în proprietate şi/sau în arendă. Teoretic, toate alocaţiile bugetare au ca obiectiv/scop să-i ajute pe cei ce lucrează ogoarele să obţină, nu numai producţii mari la hectar, ci şi producţii cât mai apropiate de standardele de calitate impuse de Uniunea Europeană.    

Din vremuri ancestrale, poporul român a demonstrat că îi place să mânânce bine, să bea bine, să benchetuiască şi să umple casa de copii, fie ca să aibă cu ce lucra ogarele, câmpurile mănoase, fie – mai nou! – ca să aibă sursa de venituri din aşa-numitele „ajutoare sociale”. Cu un nivel al obezităţii aflat în continuă creştere (unul din opt copii prezintă acest risc!), cu un nivel al îmbolnăvirilor crescut deja şi devenit chiar îngrijorător, fireşte că unii au început să se întrebe care este cauza degradării fizice şi ce-ar trebui făcut pentru ca să încetinim, măcar, creşterea numărului celor care apelează la operaţii de micşorare a stomacului sau la fel de fel de diete care, la rândul lor, comportă riscuri majore de îmbolnăvire. Printre cei care se gândesc la sănătatea populaţiei şi, mai ales, a generaţiilor care vor trăi pe-aceste meleaguri după ce noi ne vom întoarce în ţărână, se numără şi cei care, zilele trecute, mi-au transmis informaţii şi păreri despre SĂMÂNŢA pe care ei o consideră ca fiind vinovată pentru calitatea precară, slabă a roadelor obţinute de către fermierii care însămânţează pământul acestei ţări ce-a devenit din mare exportator, un importator de care au ajuns să-şi bată joc angrosiştii ce „bombardează” Pieţele agro-alimentare cu fel de fel de produse pline de nitraţi, nitriţi, dar şi MULTE „chimicale” pe care, din motive dintre cele mai mercantile, instituţiile statului, precum DSVSA şi OPC nici nu le controlează „cum scrie la carte”. Şi pentru că, în timp ce titrăm aceste păreri pe care le ştim a fi împărtăşite de consumatorii-concetăţeni de-ai noştri, bănuim că unii ne vor întreba de ce „ne plimbă grija” taman de cele două entităţi organizatorice, ne grăbim să răspundem spunându-le că „ne mână în luptă”, nu numai profilul activităţii firmelor respective, şi-aume: producerea, depozitarea, tratarea şi comercializarea SEMINŢELOR de…tot felul de plante, ci şi „obârşia” patrimoniului celor două renumite firme! Contrar aşteptărilor, azi nu reiterăm golăneasca activitate de management marca tandemului Marian HOINARU – Ilie SIMA! De ce? Din raţionamente ce ţin de eviscerarea „Organului” care nu (se) controlează la parandărăt…!

    UNISEM – o structură…

Prima structură organizată privitor la producerea şi valorificarea seminţelor s-a realizat în anul 1949, odată cu înfiinţarea Întreprinderii de Stat pentru Asigurarea şi Producerea Seminţelor, cu Întreprinderi regionale de contractări şi achiziţii, denumite „Recolta”. Întreaga structură era în subordinea Ministerului Industriei, Bunurilor de Consum.
Ca structură specializată, în subordinea Ministerului Agriculturii, s-a organizat la 5 martie 1958 Trustul pentru Producerea şi Valorificarea Seminţelor „AGROSEM”, reorganizat în anul 1962 în Centrala Trustului AGROSEM.
Din anul 1971 producerea şi valorificarea seminţelor şi materialului săditor horticol se desprinde din AGROSEM ca Oficiu pentru producerea şi Valorificarea Seminţelor de Legume şi Material Săditor, reorganizat în Întreprinderea de Valorificarea Seminţelor de Legume şi Material Săditor (I.V.S.L.M.S.), cu Complexe de seminţe judeţene fără personalitate juridică.
Din 1990 I.V.S.L.M.S. a fost reorganizată în societate pe acţiuni sub denumirea de SC UNISEM SA. Societatea desfăşoară activităţi în domeniile: producţie agricolă, comerţ şi servicii pentru agricultură, fiind specializată în producerea, preluarea şi comercializarea en-gros şi en-detail a seminţelor de legume, leguminoase alimentare, flori, plante furajere şi cartof. Obiectul principal de activitate este „comerţ cu ridicata a cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului” . Ce face UNISEM S.A în zilele noastre, după ce s-a cocoţat pe „activul şi pasivul” aparţinând unei Întreprinderi de Stat care, la rândul ei, era considerată ca „bumn al întregului popor”, comunist, desigur? Ce să facă? Face PROFIT pe care-l şi repartizează. Cui? Acţionarilor care sunt ei, cei ce au pis mâna pe (ne)ştiutele foarte valoroase acareturi…! Şi dacă atunci când vine vorba despre UNISEM, ştim mai multe despre ce nemernice „permutări şi aranjamente” de natură fianciar-contabile (şi de natură penală, dar…!) au făcut de-ai lui Hoinaru şi gaşca PDL-iştilor, şi mai puţin despre impactul calităţii semânţelor asupra calităţii produselor obţinute din acele semniţe, despre SEMROM, dincolo de faptul că ne-amintim că a fost condusă de Ilie SIMA ca…fin al lui Marian HOINARU, ştim ceva mai multe, deoarece parte din acareturi sunt şi aici, în Ialomiţa cea plină de fermieri ce însămânţează, cultivă şi comercializează produsele alea…modificate!      

     SEMROM – altă structură…   

Comparativ cu UNISEM, aceasta funcţionează cu sediul administrativ în municipiul Slobozia şi îşi desfăşoară activitatea prin cele 3 staţii de seminţe, la parametrii calitativi ceruţi cu dotarea tehnico-materială pe care o deţine:
 1. Staţia de condiţionat seminţe Feteşti – cu o capacitate de prelucrare de cca 6.000 to cereale păioase;
  2. Depozitul de seminţe Slobozia – cu o capacitate de 1000 to cereale şi plante tehnice şi 50-60 to trifoliene rezultate din staţia de decuscutare;
  3. Depozitul de seminţe Ograda – deţine o staţie de condiţionat seminţe cu o capacitate de 3.000 to.

4. Complexul Agrosem Urziceni este una dintre cele mai importante şi moderne subunităţi ale SC Semrom Muntenia SA.

De parcă ne-ar face în ciuda îngrijorărilor noastre legate de calitatea fructelor, a legumelor, a cerealelor şi plantelor tehnice, SEMROM se laudă spunând potenţialilor cumpărători de bună-credinţă, că „ Modernizările efectuate în ultimii ani au făcut posibilă realizarea unor seminţe de calitate superioară, la parametrii impuşi de standardele naţionale şi europene, la preţuri accesibile pentru beneficiari. Complexul dispune atât de staţia de prelucrat cereale, plante tehnice cât şi de cea mai modernă staţie de uscare, condiţionare, calibrare porumb sămânţă din societate, putând prelucra anual 8.000 to de cereale şi plante tehnice şi peste 4.000 to sămânţă porumb. Pe lângă dotarea tehnică, Complexul Agrosem Urziceni dispune de un colectiv cu iniţiativă şi profesionalism care reuşeşte să satisfacă cerinţele beneficiarilor, asigurându-le seminţele la indici de calitate ceruţi de piaţa internă şi externă.”

Nu cred că mai e nevoie să vă spunem că din moment ce la orizontul aşteptărilor nu se întrevede o ostoire a cheltuielilor cu ajutoarele financiare acordate boierilor de tip postdecembrist, multora ni se pare că e musai ca Statul/Parlamentul/Guvernul cu nenumăratele lui instituţii ce au (in)activitate în domeniul agricol, să facă dovada că se preocupă în a face LEGI menite a-i obliga pe fermierii CARE PRIMESC SUBVENŢII DE LA APIA să nu mai exporte „la capul gol” decât dacă, la import, s-a acoperit necesarul de sămânţă autohtonă, certificată genetic, iar cantitatea de produse agro-industriale din Pieţe, Târguri, Oboare, magazine mari şi mici, poate să acopere necesarul consumatorilor din România. Cred însă că trebuie să revenim pe acest subiect! Nu de alta, dar ne-am cam săturat şi să „arătăm cu degetul” numai către Primării, primari…!

IONICA GHINEA