Cum spuneam şi în alte articole, după aşa-zisa Revoluţie, cei mai descurcăreţi dintre preşedinţii de CAP, ori directorii/inginerii SMA-urilor, sau cei ai IAS-urilor, şefii CUASC-urilor, ai CPADM-urilor, şi-ai altor “structuri 
organizatorice” constituite în domeniul agro-industrial, au făcut astfel încât să “hăcuiască” tot ceea ce, până în 1989, fusese “bun al îngtregulhui Popor”.
Aşa se face că “băieţii deştepţi” ai acelor vremuri tumultoase şi-au însuşit, “cu acte-n regulă”, mare parte din bunurile materiale acumulate în sistemul de Stat, mai exact, în cel cooperatist.
Apoi, cum agricultura a devenit o “vacă bună de muls” de către politicienii ce-aveau nevoie de sponsorizări la “puşculiţa de Partid”, în mod samavolnic, a fost indentificată posibilitatea SUBVENŢIONĂRII agriculturii.
Pe motiv că “aşa se face şi-n alte ţări europene”, iar românii intraseră în UE, Senatorii şi Deputaţii au făcut legi care au dat voie Guvernului să înfiinţeze APIA, şi să reorganizaze instituţia statului, cea denumită până atunci Direcţia Agricolă.
Şi-aşa, după cum bine ştiţi, ne-am trezit cu o panoplie de Direcţii, Centre, Oficii, Birouri Teritoriale, şi-alte asemenea denumiri, care mai de care mai potenţate ca misiune “în slujba fermierilor”. Care, fermieri, erau privatizaţi şi, prin urmare, Statul n-ar fi trebuit să cheltuiască bani pentru “întrajutorare”, mai cu seamă când rezultatul nu era reciproc-avantajos. Aşa se face că, de când suntem în UE, cei care deţin – în proprietate şi/sau în arendă – suprafeţe de
teren agricol/arabil, pruimesc, în fiecare an, subvenţua “pe suprafaţă”.
Final de Campanie depunere Cereri de plată 2024
Agenția de Plăți si Intervenție pentru Agricultură (APIA) aduce la cunoștința opiniei publice că la data de 12 iunie a.c. s-a încheiat Campania de primire a Cererilor de plată aferente anului 2024.
Astfel, în perioada 04 aprilie – 12 iunie 2024, au fost depuse 730.395 cereri de plată pentru o suprafață de 9.962.885 hectare.
În “Situația depunerii Cererilor de plată, structurată pe fiecare județ și suprafața solicitată la plată”, judeţul Ialomiţa se prezintă cu 8.143 de cereri, pentru 386.794 de hectare. În Tabelul alăturat acestui articol puteţi vedea cifrele evidenţiate la nivel naţional. După cum puteţi înţelege, Ialomiţa are ceva mai puţini fermieri, dar care împart o suprafaţă destul de mare, nu ca în 
alte judeţe unde numărul cererilor este mult mai mare, raportat la numărul suprafeţelor care-i mult mai mic.
IALOMIŢA, deci!
În fapt, cei (doar?) 8.143 de fermieri primesc bani drept subvenţii „pe suprafaţă” pentru cele 386.749 de hectare. Ceea ce ne face să credem că, mai ales aici, în Ialomiţa, fermierii deţin mari suprafeţe de teren, că sunt latifundiari, că – mai “bătrâneşte” fiind spus – sunt moşieri de tip postdecembrist.
Pentru cei care încă nu aţi aflat, trebuie reamintit ceea ce am scris într-un alt articol AICI .
Inutil să vă mai spunem că sumelor de bani încasaţi de la APIA, în mod vădit NEMERITAT, doar pentru faptul că au terenuri, li se adaugă tot felul de alte ajutoare financiare acordate pe-aşa numitele “Programe”, cum sunt cele pentru : tomate şi usturoi, spre exemplu!
Şi când ştim că, nici cine ştie ce forţă de muncă (de-aia cu Carte de Muncă, nu zilieri!), nu angajează, nici cine ştie ce marfă vândută şi încasată nu raportează pentru a le fi impozitată, sigur că înţelegi “meandrele concretului”, prin care agricultura, deşi este Raiul evaziunii fiscale, mai este şi ajutată prin subvenţii acordate, fără ca, mpăcar, fermierilor să li se pretindă a vinde, mai mult pe piaţa agro-industruială internă, produse de calitate.