Prefectu’ e neputincios, Prefectura-i inutilă…

Cine mai crede că instituţiile statului văd un jupân în persoana juridică a Instituţiei Prefectului, înseamnă că nu ştie cât ne neputincioasă a ajuns aceasta. Cine crede că acest aşa-zis Guvern de talie judeţeană mai face vreo brânză, măcar pe tărâmul organizării structural-administrative a muncii hoardelor de birocraţi de prin mult prea multele instituţii ale statului, înseamnă că nu a aflat că, în realitate, hoardele de birocraţi din Ialomiţa, nu mai dau doi bani nici pe prefect, nici pe subprefect, şi nici pe cei aproape 60 de salariaţi, câţi au în slujba domniilor lor, Gigi Petre şi Marin Constantin.

Cine crede că dinspre Prefectura Ialomiţa chiar răzbat, periodic, informaţii din care să afle toţi cetăţenii – mai ales contribuabilii la bugetul de stat! – că nu degeaba îşi încasează salariile birocraţii ce-şi au locul de muncă (?!) în încăperile destul de bine dotate ale Palatului Administrativ situat în Slobozia, fix în buricul târgului, înseamnă că n-a avut ocazia să intre şi să tragă cu ochiul atât cât să vadă cum se freacă mouse-ul calculatorului, nicidecum pentru ca funcţionarii să posteze pe site-ul instituţiei tot felul de informaţii de larg interes cetăţenesc, ci pentru a „naviga” şi a socializa pe facebook şi/sau pentru a se juca tot felul de jocuri… De mai bine de 10 ani, le tot spun prefecţilor că nu puţini sunt cei care ne întreabă de ce pe site-urile instituţiilor statului nu pot vizualiza informaţii din care să înţeleagă, concret, ce activitate desfăşoară, ce bani cheltuiesc, câţi sunt şi ce salarii încasează angajaţii, etc? Dincolo de faptul că fiecare dintre cei ce s-au perindat prin conducerea Instituţiei Prefectului, au ţinut să precizeze că se cam îndoiesc de faptul că există cetăţeni pe care să-i intereseze astfel de  informaţii, trebuie menţionat că fiecare a promis că, în ceea ce priveşte activitatea instituţiilor, va cere directorilor să actualizeze baza de date a site-urilor, astfel încât să mai ostoiască din curiozitatea jurnaliştilor, mai ales a celor cârcotaşi!  În dorinţa de a-i informa pe cititorii noştri, accesăm zilnic, rând pe rând, adresele site-urilor instituţiilor publice din Ialomiţa. Acolo unde găsim măcar firimituri de informaţie de interes public, pentru că mai mereu avem întrebări de adresat, tocmai pentru ca să ne lămurim aşa cum se cuvine, încercăm să obţinem „un punct de vedere oficial” exprimat de către directorul instituţiei. Din păcate, directori precum cel al Gărzii de Mediu, APIA, OPC, Garda Financiară, DGA, DNA, şi-altele asemenea, ne spun că nu ne pot lămuri asupra uneia sau alteia dintre informaţiile vizate, deoarece trebuie ca, mai întâi, să ceară voie de la „Centru” şi-abia apoi să ne răspundă. Şi, pentru ca nu cumva pe directori „să-i ia gura pe dinainte”, cum se zice, aceştia sunt obligaţi să ne ceară să nu le adresăm întrebările în mod verbal, ci în scris…Ceea ce înseamnă 30 de zile de întârziere a unui răspuns, uneori, la întrebări de genul celor pe care, dacă s-ar fi putut, i le-aş fi adresat directorului Casei Judeţene de Pensii, cel căruia, de curând, Justiţia i-a netezit obrazul care, chipurile, i-a fost pătat de-acele imagini difuzate de RTV, imagini în care musiul era beat mangă, chit că se afla în timpul orelor de program. Gigi Petre e (sub)prefect „cu state vechi”, cum se spune! Din păcate, nici el n-a  văzut cât de penibilă a ajuns să fie, în ochii multora, postarea cea de pe site-urile instituţiilor publice, adică postarea doar a unor informaţii „luate cu copy paste” din legi şi OUG. N-a văzut până ieri-alaltăieri, atunci când l-am rugat noi să ceară subalternilor să respecte legea transparenţei decizionale, iar domnul prefect a „percutat” lăudabil şi a desfăşurat o conferinţă de presă în timpul căreia ne-a anunţat că, începând chiar de azi, 6 noiembrie a anului de graţie 2013, activitatea funcţionarilor se va reflecta, taman ca într-o fidelă oglindă, chiar pe site-ul prefecturaialomita.ro Însoţit fiind de şefi ai departamentelor şi compartimentelor din cadrul Instituţiei Prefectului Ialomiţa, Gigi Petre a lăsat chiar să se înţeleagă că e convins că directorii din timpul domniei sale mizează pe faptul că el are puteri limitate în ceea ce priveşte sancţionarea şi, eventual, schimbarea din funcţie a vreunuia dintre „jmecherii” ce stăpânesc, ca nişte adevăraţi jupâni, peste instituţiile care, nu-i aşa, sunt („cam prea”, zic unii!) descentralizate…