„Nemernicia” din cadrul Muzeului Judeţean văzută chiar prin ochii salariatului

Distribuie articolul:

 

 

Zilele trecute, pe adresa de e-mail a redacţiei ziarului nostru a sosit o  SCRISOARE DESCHISĂ, prin care eram anunţaţi: AM DECLARAT RĂZBOI NEMERNICIEI”. Cu precizarea că, în urmă cu câţiva ani, tot doamna Emilia Corbu a fost cea care a procedat la o dare în vileag a fărădelegilor petrecute în incinta acestei instituţii, dar, mai apoi, din motive lesne de înţeles „s-a pus batista pe ţambal” , vă lăsăm să pătrundeţi în „meandrele concretului” din Muzeul condus de omu’ lu’ Ciupercă…     

Am considerat întotdeauna că lucrurile petrecute în muzeu trebuie să rămână aici. In ultimii 12 ani am trecut prin multe. In acest interval m-am adresat doar de două ori Consiliului Judeţean Ialomiţa, doar o singură dată în scris. Am greşit! Trebuia ca toate abuzurile şi prostiile actualei conduceri să fie făcute publice.De curând, am trimis un memoriu Consiliului Judeţean Ialomiţa şi Prefecturii Ialomiţa prin care ceream demiterea conducerii muzeului. Sunt momente când şi nervii cei mai tari se rup. Este prea devreme pentru un răspuns din partea celor două instituţii. Am răbdare, însă lucrurile petrecute astăzi m-au determinat să fac public memoriul meu. Am fost chemată la director. In birou, Dana Mihai de la Institutul Monumentelor Istorice şi directorul.  Sub pretextul unor modificări la o anexă a unui contract de finanţare mi se cerea să schimb sumele prevăzute. Dana Mihai mă asigura că vor fi aprobate. Am spus că nu pot face asta. In primul rând că sumele aprobate de Minister pe categorii de cheltuieli nu mai puteau fi modificate în acest moment. Riscam doar să zăpăcesc contabilitatea Ministerului şi să pierd contractul.  In al doilea rând, că nu puteam încasa diurnă de la două instituţii şi de la Muzeu şi de la Minister. Este ilegal!  Pentru că am refuzat, Dana Mihai m-a dat afară din birou. Buuun! Am plecat fără să modific nimic. Peste câteva ore, ajung în anticamera directorului unde păzeam telefonul. Printre atribuţiile mele de cercetător intră şi ghidajul în muzeu şi păzirea telefonului în timpul prânzului. Nu mereu, din când în când! Şi momentul a picat acum. Şi, stând eu acolo aud că în biroul directorului se discuta memoriul pe care eu îl trimisesem instituţiilor mai sus menţionate dar nu şi muzeului. Şi nu se discuta în sensul asumării unor responsabilităţi, ci se căutau soluţii pentru căsăpirea mea. Aşa lucrează Dumnezeu, de-a dreptul! Cum ucigăl-toaca nu a mai suportat atâta transparenţă, la un moment dat a sunat telefonul. Ca un angajat cinstit am făcut legătura în biroul directorului. Puteam să spun că e în concediu de odihnă, cum era de fapt în condică, şi să ascult mai departe. Dând legătura, şedinţălăii au aflat că sunt la un metru de ei, dincolo de uşă. Aşa că au ieşit cu toţii din birou să-şi mute locul de şedinţă. Nici unul nu a avut curajul să se uite în ochii mei, deşi eu m-am uitat la fiecare lung şi cu interes, că doar îi cunosc de-o viaţă. Se deplasau grav şi umflat de parcă aveau (iertată să îmi fie expresia neacademică) un băţ în fund. Aşa că le transmit ca înainte de a mă judeca pe mine să nu uite cine sunt ei. Dana Mihai ar trebui să nu uite nici în somn că a ajuns temporar la şefia şantierului Oraşul de Floci în urma unui concurs de împrejurări şi nu, aşa cum ar fi trebuit, în urma unui concurs naţional de proiecte. Dar aşa e ea, mereu unde nu trebuie! Elena Renţea, fostă directoare adjunctă a muzeului, actuală pensioană ar trebui să explice cum a stat ani de zile directoare fără să susţină nici un concurs şi de ce a avut ideea în anul 2001 să ridice o statuie la Oraşul de Floci, statuie care pe atunci a costat enorm, enorm şi a fost finanţată din bietul buget local. Şi acum, parcă văd scrisul ei de mână lungit pe tot felul de memorii. Nu ştia să scrie la calculator. Şi, cred că nici acum nu ştie. Dar aceste memorii au făcut-o directoare fără concurs şi i-au pus la dispoziţie o echipă care a ajutat-o să-şi susţină şi să publice teza de doctorat cu un text de vreo 40 de pagini la bătrâneţe, la câţiva  ani după vârsta pensionării. Ţaporea Tudoriţa, contabila-şefă a muzeului e un caz mai special. Prezenţa ei pe acel scaun este greşeala mea. Dar, e momentul acum să o îndrept. Despre director nu mai spun nimic. Veţi citi mai jos!

                                         MEMORIU

Prin prezentul memoriu, solicităm demiterea întregii conduceri a  Muzeului Judeţean Ialomiţa.  Măsura se impune atât  pentru stoparea abuzurilor domnului Florin Vlad, director în ultimii 12 ani, cât şi pentru asigurarea viitorului acestei instituţii. Acuzele pe care le aducem actualei conduceri sunt:

I.  DEPROFESIONALIZAREA MUZEULUI.

Acest lucru s-a făcut prin:

1)      măsuri abuzive  care au afectat corpul de profesionişi ai muzeului. Florin Vlad a preluat conducerea unui  muzeu renovat, în care se aflau  în activitate 30 de oameni. Cinci şi-au dat demisia, alţii s-au pensionat. In prezent, mai  sunt 20 de angajaţi din care doar şase sunt specialişti (deci, mai puţin de o treime). Aceştia trebuie să asigure partea de cercetare, publicaţii, valorificarea  ştiinţifică  şi expoziţională a patrimoniului mobil, pe cinci paliere: arheologie, istorie, etnografie, artă, restaurare-conservare la un patrimoniu de aproape 20.000 piese, cinci şantiere arheologice la care se adaugă şi săpături de salvare. Mai mult chiar, din cei şase specialişti, unul a fost trimis de trei ani de zile să facă ghidaje şi să tundă iarba la Oraşul de Floci. Oare nu putea fi trimis acolo altcineva?

2) Trafic de influenţă manifestat prin angajări rare şi cu pile. Deşi în timpul mandatului său, au devenit vacante 10 posturi, directorul a  făcut în 12 ani doar  trei angajări, doi muzeografi şi un contabil cu studii medii. Nu s-a organizat niciodată un concurs cinstit. Incepând din acest an, posturile vacante vor fi desfiinţate. Aceasta în timp ce majoritatea tinerilor absolvenţi ai Facultăţii de Istorie cu toate specializările pendinte sunt şomeri. Presa centrală chiar semnala rata scăzută de angajare a tinerilor absolvenţi ai facultăţilor de ştiinţe sociale, printre care şi Istoria.

3) Angajarea pe posturi de specialişti a unor angajaţi cu studii medii. De pildă,  luna aceasta,  în 15 iulie 2013, a avut loc un concurs anunţat doar la avizierul muzeului prin care un operator PC şi un supraveghetor au fost promovaţi pe posturi de referent şi  conservator. Menţionăm că profesia de conservator se studiază în cadrul Secţiilor  de Restaurare-Conservare de la Facultatea de Istorie, Universitatea de Arte, etc. Nu există specialişti cu studii medii şi nici studii medii de specialitate. In timpul comunismului, când numărul de specialişti era redus, se admiteau şi angajaţi cu studii medii care lucrau sub coordonarea unui specialist. Erau trimişi la cursuri de trei săptămâni. Dar acele cursuri nu calificau oameni la locul de muncă. Problema este că  muzeul nu are nici  măcar un conservator cu studii superioare. Doi  conservatori au fost şi şi-au dat demisia în timpul mandatului domnului Vlad. Prin urmare nu are cine să îl coordoneze pe noul conservator care la aproape 40 de ani a reuşit să termine  un liceu  la seral. Nu-i nimic! Domnul Vlad îl va trimite  pe banii statului la… perfecţionare la Ministerul Culturii. Am auzit că acele cursuri costă aproape 2000 RON.  Nu era legal, cinstit şi eficient  să  fie angajat un tânăr specialist deja format?

4) Nerespectarea condiţiilor de conservare în depozite. Specialiştii nu sunt de dorit pentru că actuala conducerea a mai făcut o prostie în materie de conservare, fapt ce  explică lipsa ani la rând a unui  conservator. In urmă cu câţiva ani, a fost înlocuit acoperişului de ţiglă al  muzeului cu unul din tablă. Se ştie că tabla nu are calităţile termoizolante pe care le are ţigla şi prin urmare microclimatul din depozitele aflate exact în pod a fost modificat dramatic. În Bărăgan sunt veri când temperatura urcă până la 45 grade C şi ierni când termometrul coboară sub 20 grade C. In depozite temperatura trebuie să fie constant menţinută la 22 grade C. Prin urmare acest lucru a devenit imposibil. Căldura insuportabilă transmisă de  acoperişul de tablă coboară până la etajul I unde se află alte depozite şi sală de expoziţii. Se utilizează ventilatoare  din când în când şi un aparat de aclimatizare dar fără nici un rezultat, decât eventual, creşterea consumului de energie. Cea mai afectată este colecţia de icoane pe lemn şi de etnografie. Printre atribuţiile conservatorului se află şi întocmirea proiectelor de organizare a depozitelor, asigurarea şi monitorizarea condiţiilor de microclimat, etc. In consecinţă concursul menţionat mai sus trebuie anulat pentru că nu răspunde nevoilor reale ale muzeului şi nici nu are acoperire legală. Pregătirea profesională nu corespunde cu funcţia.

5) O altă consecinţă cu efecte pe termen lung a lipsei specialiştilor este aceea că şantierele arheologice din judeţ, adică baza cercetării muzeale, sunt conduse de arheologi  de la alte instituţii din ţară, care devin astfel titularii drepturilor de autor. Doar unul singur, este vorba de Vlădeni-Popina Blagodeasca este asigurat doar de Muzeul Judeţean Ialomiţa. Mai nou, directorul se introduce în aproape toate colectivele de şantier deşi în majoritatea cazurilor  nu are specializarea necesară şi nici timpul de a participa la săpături. Măsura nu ajută cu nimic muzeul, contează doar la CV-ul  personal.

II. ERORI ADMINISTRATIVE

1) Lipsa de transparenţă în conducerea instituţiei. Directorul ţine o şedinţă pe an, de regulă la început, anunţată cu cinci minute înainte de a începe. Muzeul a ajuns condus de o clică. Niciodată nu ştim detaliile activităţilor în care instituţia este implicată şi nici fondurile financiare de care instituţia dispune. Deviza este: nu sunt bani! Ulterior aflăm că au fost.

2) Muzeul este implicat în două procese privind dreptul de proprietate asupra  colecţiei de artă  Nicolae Tuzlaru şi  colecţiei de artă religioasă Maia Catargi. La rădăcina ambelor procese stau deficienţe administrative speculate de partea adversă dar şi faptul că muzeul nu are nici un  muzeograf specialist în istoria artei, capabil să valorifice ştiinţific şi expoziţional colecţia de artă sau să fie la curent cu inovaţiile şi modificările legislative din domeniu. Din ce fonduri sunt plătiţi avocaţii în ambele cazuri? Cred că  tot din fondurile publice.

3) Direcţionarea fondurilor spre construcţii  în dauna asigurării resurselor umane şi materiale necesare bunei funcţionări a muzeului.  Deşi noi am cerut de mai multe ori conducerii muzeului să angajeze specialişti, de fiecare dată ni s-a spus fie că nu sunt bani, fie că angajările sunt blocate. Motivele financiare invocate de conducerea muzeului nu sunt valabile deoarece  doar în ultimii ani muzeul a cheltuit  din fonduri publice o jumătate de milion de euro (circa 20 miliarde lei vechi) într-o bază de şantier la Oraşul de Floci, un acoperiş de tablă  la muzeu şi un martor de monument. Nici cel de-al doilea motiv nu este valabil. In plină criză economică, muzeul a angajat în urmă cu doi ani contabil cu studii medii. Aşa s-a ajuns că aproape patru persoane sunt implicate în ţinerea contabilităţii la un muzeu cu 20 de angajaţi.

III. CONSECINŢE GRAVE PRIVIND VIITORUL INSTITUŢIEI

1.  Muzeul nu este acreditat în conformitate cu Legea  muzeelor şi colecţiilor publice nr. 311/ 2003  şi Ordinul Ministrului culturii nr. 2057/2007 privind aprobarea criteriilor şi normelor de acreditare a muzeelor. Iar unele criterii de acreditare, cum ar fi  condiţiile de conservare şi restaurare a patrimoniului mobil se pare că nici nu mai pot fi îndeplinite. Nici la criteriul cercetării nu stăm mai bine dacă ţinem cont că în ultimii 10 ani a fost publicat doar un număr din ,,Ialomiţa,, revista muzeului care trebuia să apară anual.  Bani  pentru publicaţii au fost (dovadă că au fost publicate  cărţi semnate de specialişti de la alte instituţii) dar nu şi pentru specialiştii muzeului. Eu, personal am publicat cartea ,,Sudul României în Evul Mediu-Timpuriu (secolele VIII-XI). Repere Arheologice,, cu bani din salariul meu de muzeograf. Am făcut acest efort pentru că respectiva teză de doctorat, susţinută în cadrul Universităţii Bucureşti în anul 2003, era singura monografie arheologică pe sudul României. Cartea nu mi-a fost acceptată nici la biblioteca muzeului la schimb cu alte publicaţii ale muzeului şi nici la standul de publicaţii. Motivul era că nu pot emite factură.

2. Laboratorul de restaurare-conservare nu este acreditat în conformitate cu HG 216/2004 privind autorizarea laboratoarelor şi atelierelor de conservare.  Deja patrimoniul de artă religioasă nu mai poate fi expus (cf. HG 1546/18 dec.2003 pentru aprobarea normelor de conservare şi restaurare) deoarece nu este restaurat (în ultimii 12 ani nu s-a restaurat nici măcar o singură icoană).  Bani de restaurare au fost de vreme ce doar într-un martor de monument de la Oraşul de Floci s-au investit trei milioane RON.

Deşi directorul este omul minciunii şi al vicleniei,  Consiliul Judeţean Ialomiţa are o părere foarte bună despre actuala conducere. Vlad Florin a stat cinci ani pe funcţia de director fără nici un concurs şi de şapte ani i se măsluieşte concursul sau evaluarea. Toate plângerile scrise sau verbale ale angajaţilor muzeului au fost mediate pe un ton împăciutor. De acelaşi sprijin nemeritat se bucură şi din partea Direcţiei pentru Cultură Ialomiţa la conducerea căreia se află de aproape 16 ani (din care 12 ani neîntrerupţi), Păcală Elena.Cine răspunde însă de situaţia actuală a unui muzeu neacreditat, fără specialişti, în care se fac angajări abuzive? Mâine-poimâine oamenii politici care sunt azi  în fruntea judeţului  se vor întoarce la afacerile lor. Noi rămânem cu un muzeu nemodernizat, fără specialişti, fără acreditări, cu procese pe rol. Cine răspunde? Un prim pas spre rezolvarea situaţiei este analiza obiectivă a situaţiei muzeului Semnat, Dr. Emilia Corbu, Cercetător ştiinţific

 

 

 


Distribuie articolul:

16 thoughts on “„Nemernicia” din cadrul Muzeului Judeţean văzută chiar prin ochii salariatului

    1. Doamna Angeka, da „publicăm sub anonimat”, dar numai cu condiţia să oferiţi şi oarece DOVEZI, nu numai încriminări la adresa cuiva!

  1. Cum adica s-au investit intr-un martor de monument 3 milioane RON ? Adica 30 de miliarde lei vechi?Nu e o greseala?

  2. M-am uitat pe blog-ul dumneaei „Viata fantastica”.Interesante lucruri spune.Si e foarte credincioasa.Asta te impiedica in mare masura sa minti si probabil e singurul ajutor pe care o sa-l primeasca in lupta contra „caracatitei nemerniciei” care si-a intins tentaculele la toate nivelele.

  3. Doamna Emilia Corbu face parte dintre acele persoane care pe orice floare ar pune mana o ofileste. Are in cap ceva stiinta, dar poseda un caracter absolut mizerabil. Dovada sta si aceasta delatiune de cea mai joasa speta. Daca va intrebati ce o mana pe ea in lupta, va spun eu: vrea sa ajunga din nou director al institutiei, functie in care s-a mai aflat si din care era gata sa lichideze complet acest muzeu. Este atat de incapabila sa conduca ceva, incat ar trebui sa fie izolata de orice atingere cu postura de sef.
    Ca director al muzeului a facut incomensurabile prostii organizatorice si stiintifice. Eu stiu ca la acest muzeu sunt ceva probleme si ca Fl. Vlad mai are de corectat cate ceva, dar nu Emilia Corbu este persoana care poate corecta. Asa ca,vorba cantecului, „Emilio, lasa-ne… lasa-ne…”

  4. Muzeu mic,amarit de provincie pe masura orasului pe care il reprezinta.Citi dintre oamenii care muncesc aici isi fac meseria cu daruire?Emilia Corbu pare ca o face.

  5. Sorine,tu esti?Poate ca d-na Corbu are un caracter mai dificil,poate ca nu are calitati manageriale innascute dar nu ma indoiesc de buna ei credinta. Si-apoi Florin Vlad a avut la dispozitie 12 ani sa faca ceva vizibil ceea ce nu s-ar zice ca s-a intimplat.

  6. Cam asa stau lucrurile intr-un muzeu mic,amarit de provincie:angajati umiliti,batjocoriti,amenintati,marginalizati,terorizati daca indraznesc sa nu pupe fundul directorului;fosta directoare adjuncta actualmente pensionara eminenta cenusie-informatoare care inca mai dirijeaza din umbra destinul unitatii;contabila-sefa suprasolicitata de lucrarile particulare de contabilitate pe care le executa in timpul programului pentru alte firme particulare fapt ce a necesitat angajarea de personal contabil suplimentar care sa se ocupe de sarcinile care ii revin (personaj important pentru ca prin miinile ei trec sume mari de bani destinate bunastarii muzeului si care intrebarea este unde ajung?)si nu in ultimul rind tartorul,tiranul,acest Caligula de provincie-paranoic,labil,egoist,ipocrit,mincinos,ahtiat dupa putere,scaun,privilegii(masina si metresa la scara) intr-un cuvint ABJECT,sustinut in faradelegile lui de superiorii de la CJI carora le-a facut campanie electorala cind a trebuit si la a caror pusculita de partid probabil ca a cotizat nu din buzunarul propriu.Si toate astea intr-un muzeu mic,amarit de provincie.

  7. Nu se va intampla nimic extraordinar cu toata tarasenia asta. Daca se facea o plangere pe la Politie soldata cu investigatii si audieri, poate ca ceva s-ar fi intamplat. Dar Memoriul a ajuns la fosila de Ciuperca. De aici ….adio consecinte. Cum sa le-o traga Ciuperca la acolitii lui care il mentin in functie si care il sustin in incompetenta si prostie? Alta ar fi trebuit sa fie cale catre rezolvare.

  8. Nu se va lua nicio atitudine, dar incepe sa se miste parca ceva. Reprezentantii nostri sunt putrezi si au ca singura preocupare interesul material personal sau al grupurilor lor de interese. Se inconjoara de persoane reduse, dar vorace si cu un vocabular murdar care constituie scutul lor fata de cea mai mica observatie si sesizare. Persoane care nu au principii, ci doar vaneaza mici sau presupuse greseli asta e rolul lor, pentru a-si apara stapanii. Cum ia cineva o atitudine, sefii se folosesc de institutii prin intermediul acestora. Culmea tot sefii isi calmeaza slugile, isi calca pe inima si lege, spun ei, pentru a-l salva pe bietul cetatean sau functionar persecutat din mainile acestora. Dar lumea s-a desteptat, nu mai are chef sa fie prostita. Apa, felul promovarii in institutii, considerarea cetatenilor ca simpla masa de realizare a intereselor particulare, ipocrizia si falsitatea (este concludenta aici situatia in care a fost pus parintele Leontie de la catedrala de episcop, un fel de presedinte CJI, cu comportament de minoritar http://emiliacorbu.ro/2013/07/tulburare-mare-printre-credinciosi/) incep sa clocoteasca. Nu va fi nicio revolutie, dar lipsa de respect a oamenilor din institutii fata de conducatorii din Ialomita e notorie. Nu doar memoriile care se pierd in arhive, nici articolele jurnalistilor mai mult sau mai putin interesati, ci popularizarea si ausmare opiniilor este o solutie. Metoda blogurilor este una inspirata si necondamnabila pt a se arata adevarata fata a lucrurilor. Cred ca va fi raspandita. De aceea o admir pe doamna Emilia Corbu.

  9. Dna. Corbu multumeste redactiei pentru postarea memoriului si celor care o sustin. Dansa este pe teren acum si nu are acces la internet asadar nu poate participa la conversatii. Toate cele bune

  10. Mă bucur că sunt confundat cu persoane care postează corect, cel puţin din punct de vedere gramatical. Cel care m-a confundat cu „GICA CONTRA”, dacă ar fi avut un spirit de observaţie mai dezvoltat, ar fi observat că eu folosesc diacriticele, pe când celălalt nu. Acuma, dragii mei, să nu-mi atribuiţi toate trăznăile pe care le citiţi, chiar de sunteţi de acord cu ele. Niciodată n-am postat ceva sub altă semnătură, iar comentariile mele cred că sunt de bun simţ, cu excepţia răspunsurilor pe care le „datorez” unor analfabeţi care, după ce că nu ştiu a scrie româneşte, mă mai şi fac cu ou şi oţet, de parcă ei ar fi cine ştie ce „specialişti”. E bine să ne păstrăm şi spiritul de glumă, pentru cei care „gustă împunsăturile”, altfel
    am deveni mult prea rigizi şi neinteresanţi. „gabi” sper să nu se supere dar, în contextul folosit în postare, pluralul corect este NIVELURILE.

  11. @SORIN Mi-am dat seama mai tirziu de greseala mea dar speram ca intre timp ai devenit mai ingaduitor si o sa treci cu vederea.Adevarul este ca nu prea am antrenament dar sper sa remediez pe parcurs asa ca „iarta-ne,Maria Ta”.In privinta diacriticelor putea sa fie o perdea de fum doar asa,ca sa-ti acoperi urmele.Remarc ca in timp ce asupra altor subiecte esti foarte vocal,in privinta celui de mai sus nu te-ai pronuntat desi nu ma indoiesc ca ai avea multe de spus.Sau te-ai pronuntat?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.