Am scris un editorial. Fiindcă am acest drept, în editorial mi-am spus părerea despre implicarea Bisericii în toate campaniile electorale de după aşa-zisa Revoluţie. Implicarea, desigur, nu este recunoscută de către mai-marii BOR, nici să-i pici cu ceara scursă de la lumânări. Dar asta nu înseamnă că oamenii – creştini sau de altă orientare religioasă, ori chiar atei sau liber cugetători – nu văd, nu aud, nu citesc şi nu-şi dau seama de ceea ce face „tata popa”. Mai cu seamă că, de la un timp încoace, mulţi dintre jurnaliştii acestei ţări au prins curaj şi, zi de zi, umplu emisiunile (televizate, ca să îi vedem în toată splendoarea lor pe cei declaraţi preafericiţi într-o ţară cuprinzând din ce în ce mai mulţi nefericiţi!) cu ştiri, de se crucesc mai abitir bieţii credincioşi.
Cum spuneam, am scris un editorial. Un editorial care pare a nu se fi ridicat la nivelul aşteptărilor pe care, chipurile, preotul de la Biroul de presă (presa creştină, desigur!) le are în ceea ce-i priveşte pe jurnalişti. De ce are preotul de la Biroul de presă oarece pretenţii de la mine, Dumnezeu ştie! Căci, acelaşi preot nu m-a felicitat atunci când eu am postat pe site-ul ziarului Ştirea un film întins pe câteva zeci de minute, în care Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor se lăuda că a făcut şi-a dres, că va face şi va drege! Considerând că dacă-şi începe postarea online, prin a mă jigni, pe el o să-l ierte Dumnezeu pentru acest păcat, preotul de la aşa-zisul Biroul de presă se ia la trântă cu internetul, cel de pe care preia cu copy paste informaţii pe care le prezintă, doar-doar mă va convinge că eu greşit-am atunci când am scris editorialul. Doar că, în editorial, ce să vezi, eu am publicat o cifră, cea reprezentând numărul de biserici construite după ’89 care „bate” cu cifra pe care preotul ( ce ţi-aş mai zice popă, dar ai noroc că azi n-am chef de şagă, măi…dragă domnule reprezentant al Episcopiei!) o precizează în aşa-zisul lui drept (?!) la replică! Cum toate frazele de dinainte şi de după informaţia că în România postdecembristă s-au construit 2.000 de biserici, erau, repet, puncte de vedere liber exprimate tocmai fiindcă scriam un editorial, nu văd ce documentare ar fi vrut „tata popa” de la Biroul de presă să mai fac?! Faptul că din aşa-zisul drept la replică reiese cât se poate de clar cu câtă înverşunare face preotul aprecieri la adresa potenţialului meu în a mă face înţeleasă de către cei ce citesc editorialul incriminat, nu demonstrează altceva decât micimea putirinţei lui, dacă nu-i prea pleonastică această (des)considerare. Sigur că dacă aş face o „analiză pe text” aş avea „material” pentru încă două-trei articole de presă! Sigur că aş fi putut să nu vă prezint azi acest aşa-zis drept la replică. Mai ales că sunt ferm convinsă că prea puţini cetăţeni accesează site-ul Episcopiei, eu însămi fiind atenţionată chiar de către un preot că popa de la Biroul de presă a făcut păcatul de-a încerca să cosmetizeze „faţa bisericească”, cea care, mai ales în campaniile electorale, prea face „ochi dulci” în faţa politicienilor. Totuşi, din raţiuni de ordin deontologic, public integral aceste fraze pline de „raportări măreţe”, fraze pe care eu, de-aş proceda la o căutare (search) pe Google, mi-e că le-aş găsi scrise şi rescrise de alţi şi alţi preoţi care, altfel, nu-şi mai încap în piele de „citiţi” ce se pretind a fi. Doar că şi noi, cei pe care ne citesc alţii, de multă vreme i-am „citit” pe cei mai mulţi dintre preoţi, aşa cum ei nici nu-şi pot imagina…În concluzie, citiţi ce zice popa, dar nu faceţi ce-a făcut el! Şi-asta, doar pentru că „…prietenii ştiu de ce!”. Mai înainte, însă, intraţi pe Google, tastaţi cuvinte de căutare de genul: BOR, Dragnea, Patriarh, decoraţie şi citiţi ce-au scris şi alţi jurnalişti despre recenta faptă de…toată jena Patriarhului, aceea de a-l fi decorat pe politicianul Liviu Dragnea.
„ Aroganţă şi lipsă de documentare
În Ziarul Ştirea, nr. 1023/octombrie 2014, într-un stil greoi, cu fraze lungi şi alambicate, doamna Ionica Ghinea publică editorialul intitulat Păcatul preoţilor să fie! Ca şi în alte editoriale, jurnalistul Ziarului Ştirea exprimă public opiniile personale, care sunt tendenţioase la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi jignitoare pentru credinţa majorităţii poporului român, probabil expresia propriilor convingeri şi frustrări. Ca răspuns la opiniile doamnei Ionica Ghinea, pentru informarea corectă a opiniei publice, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor reaminteşte:
1. În România, după anul 1990, mai ales în marile oraşe, au fost construite aproximativ 2000 de biserici, toate la iniţiativa comunităţilor de credincioşi, deoarece în perioada regimului comunist nu s-au putut construi locaşuri de cult în marile cartiere din Bucureşti şi alte oraşe din ţară. Credincioşii, principalii beneficiari ai acestora, sunt şi cei care au susţinut cel mai mult cu fonduri pentru construirea lor. Potrivit statisticilor oficiale, aproximativ 80% din fondurile necesare pentru construirea acestor locaşuri de cult provin din partea comunităţilor de credincioşi, iar restul de 20% de la bugetul de stat şi de la cele locale. Sprijinul financiar de la bugetul de stat este o obligaţie asumată de Statul Român după secularizarea proprietăţilor bisericeşti de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863) şi după confiscarea celorlalte imobile bisericeşti de către regimul comunist după anul 1948. Pe de altă parte, aşa cum se întâmplă în toate statele europene, autorităţile sprijină financiar activitatea cultelor religioase pentru rolul lor spiritual, social, educaţional şi cultural în societate, inclusiv pentru construirea şi restaurarea locaşurilor de cult. Probabil că doamna Ionica Ghinea habar nu are de această realitate şi, ca atare, îi recomandăm broşura Finanţarea cultelor în Statele Uniunii Europene, publicată de Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene de la Bruxelles şi Strasbourg. Broşura este rezultatul documentării temeinice asupra situaţiei relaţiei stat-culte în toate ţările Uniunii Europene şi a fost publicată în limba română tocmai pentru a-i ajuta în activitate pe acei jurnalişti care nu pot ieşi din propriul univers meschin şi autosuficient.
2. Biserica Ortodoxă Română cooperează cu autorităţile de stat centrale şi locale pentru împlinirea binelui comun în societate şi are relaţii civilizate cu toate partidele politice, dar rămâne neutră din punct de vedere politic în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod fundamentate pe canoanele Ortodoxiei universale. Indiferent de doctrina politică, originea etnică, credinţa sau convingerile religioase ale candidaţilor în alegeri, clerului ortodox român îi este interzis să desfăşoare activităţi cu caracter partinic în comunităţile de credincioşi pe care le păstoreşte. Orice activitate partinică a clerului ortodox este contrară hotărârilor Sfântului Sinod şi dezaprobată de credincioşi.
Sprijinul primit de la bugetul de stat central şi de la cele locale este acordat nu doar Bisericii Ortodoxe Române, ci şi celorlalte 17 culte recunoscute în România. Banii nu intră în buzunarele preoţilor, ci sunt folosiţi pentru construirea, consolidarea, restaurarea locaşurilor de cult (parohiale şi mănăstireşti), care reprezintă 80% din patrimoniul cultural naţional şi a altor imobile bisericeşti în care Biserica Ortodoxă Română desfăşoară o important operă socială, educaţională şi cultural în beneficiul cetăţenilor României. De menţionat faptul că la nivelul Patriarhiei Române funcţionează în acest moment aproape 800 de instituţii şi servicii sociale pentru toate categoriile defavorizate, de care beneficiază aproape un milion de români aflaţi în dificultate. Anul trecut, în 2013, Biserica Ortodoxă Română a cheltuit cu opera socială peste 80 000 000 lei din fonduri proprii şi donaţiile credincioşilor. În concluzie, este evident faptul că doamna Ionica Ghinea a scris acest editorial fără să încerce măcar o minimă documentare aşa impune deontologia gazetărească asupra activităţii Bisericii Ortodoxe Române în societate şi a relaţiei dintre stat şi culte în România şi în celelalte state ale Uniunii Europene. În acelaşi timp este regretabil faptul că jurnalistul publicaţiei Ziarul Ştirea îşi permite cu aroganţă să jignească credinţa şi valorile religioase ale semenilor săi, ceea ce denotă o lipsă elementară de bun simţ. Un principiu fundamental al oricărei societăţi libere şi democratice este de a respecta valorile semenilor noştri, chiar dacă nu le împărtăşim.”