DIICOT a descins ieri la Ţăndărei, acasă la unii interlopi implicaţi şi în celebrul dosar…

* Marţi, 18 februarie 2020, clanurile de rromi implicaţi în dosarul vizând TRAFICUL de persoane, clanuri ce-şi fac veacul în oraşul Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, au fost „luate cu asalt” de către DIICOT, poliţiştii români fiind ajutaţi de poliţiştii britanici. Motivul, de această dată, nu a mai fost traficul de persoane, ci spargerile urmate de furturile din magazine cu bijuterii de lux,  ceasuri de marcă şi „ce-o mai fi fost”. Cel puţin 4 case aparţinând presupuşilor făptuitori au fost răscolite, din curţile acestora ridicându-se maşini „bengoase, ultimul răgnet”.  Deşi ne-am fi aşteptat ca IPJ Ialomiţa să emită un Comunicat de presă, din care să aflăm şi noi ce-a fost acolo, din păcare nu ne-am ales, până la această oră, decât cu impresia că poliţiştii ialomiţeni nu-şi permit „să mişte-n front” până ce de-acolo, de la Bucureşti, nu primesc „undă verde” spre a transparentiza acţiunea desfăşurată „în forţă”.     

Cine dintre români nu ştie că în România a devenit ceva la ordinea zilei să vezi cerşetori pe străzi, femei scoase „la produs”, iar toţi aceşti oameni sunt exploataţi de aşa-numitele clanuri de intrerlopi? Cine dintre români nu ştie că aşa-numiţii „peşti” şi/sau interlopi colaborează cu ştabii din Poliţie, Procuratură, Justiţie? Cine dintre români nu ştie că acestei ecuaţii cu trei (ne)cunoscute, i se alătură şi politicienii de ieri şi de azi, iar „mahării” de prin Parlament sau Guvern „fac jocul” astfel încât „la masa verde” să câştige interlopii, ca să aibă din ce „decarta” întru îndestularea puşculiţei de partid, dar şi a aconturilor deschise „pe persoană fizică” pe numele unuia sau altuia dintre cei care au pe mână „cheia şi lăcata, pâinea şi cuţitul”?

„Făcătură” de dosar

Pe la începutul anului 2010, un caz „cutremurător” aducea în prim planul emisiunilor de ştiri fenomenul TRAFICULUI DE PERSOANE. Investigat de către poliţiştii români şi cei englezi, dosarul viza 181 de copii romi aflaţi în Marea Britanie, acolo unde erau folosiţi la cerşetorie şi fel de fel de furturi.

În iulie 2010, procurorii DIICOT au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a 26 de inculpaţi, dintre care 18 în stare de arest preventiv. Printre acuzațiile înregistrate la dosarul cauzei figurează trafic de minori, spălare de bani, constituire grup infracţional organizat şi deţinerea fără drept de arme de foc. Cum era de aşteptat „reţelele” au intrat „pe circuit”, iar cei ce trebuiau să înfăptuiască actul de justiţie, au intrat în angrenajul folosit la „spălarea” faptelor inculpaţilor, până ce n-a mai rămas nici urmă de infracţiune. Şi-aşa cum se întâmplă în majoritatea dosarelor „grele”, n-a trecut mult şi pe dosar s-a aşternut praful şi-odată cu el uitarea! Apoi, cum era de aşteptat, presa a întors pe toate feţele faptele celor ce urmau să devină învinuiţi şi, ulterior, condamnaţi.
După 9 ani de procese, judecătorii din România i-au scutit de orice pedeapsă pe toți cei 26 de interlopi inculpați în dosarul TRAFICULUI DE PERSOANE. Judecătorii Tribunalului Harghita „ i-au făcut scăpaţi” pe făptuitori, în timp ce Justiția britanică i-a condamnat pe toţi cei 120 de inculpați în acelaşi dosar! „Această reţea ar fi avut două filiere, respectiv una în Anglia, reţea care ar fi fost descoperită de autorităţile britanice şi o alta în România, respectiv o reţea care îşi avea fieful în oraşul Ţăndărei, jud. Ialomiţa. (…) Racolarea minorilor se realiza din mediul comunităţilor rome sărace, membrii grupării ocupându-se de cazarea şi transportul acestora, procurarea documentelor de călătorie şi a banilor necesari, precum şi de organizarea şi supravegherea activităţii infracţionale din Marea Britanie şi gestionarea sumelor de bani obţinute din exploatarea victimelor (…) Este greu de înţeles cum anchetatori aparţinând structurii DIICOT – Structura Centrală nu au reuşit să adune informaţii pertinente, utile şi care să dovedească în concret şi fără echivoc cum au ajuns acei minori identificaţi de autorităţile britanice în Anglia, care au fost circumstanţele plecării lor din România, care a fost rolul şi scopul inculpaţilor din acest dosar în drumul copiilor către Anglia, dacă părinţii acestor copii şi-au făcut obligaţii faţă de inculpaţi, în virtutea cărora s-au angajat să-şi trimită copiii în străinătate pentru a fi exploataţi pentru a-şi putea onora acele obligaţii (…) De asemenea, deşi s-a arătat că inculpaţii ar fi traficat un număr impresionant de minori şi i-ar fi transportat pe aceştia în străinătate în calitate de însoţitor sau şofer, instanţa de apel constată că marea majoritate a minorilor au călătorit în străinatate (sau au revenit din străinatate) însoţiţi de părinţii acestora (sau de cel putin unul dintre părinţi) sau de către o persoană care avea calitatea de însoţitor conform declaraţiilor autentificate în mod legal, aspect care a fost omis de către organele de urmărire penală (…) Organele de urmărire penală s-au limitat la a prelua datele minorilor identificaţi de autorităţile britanice ca fiind autorii unor infracţiuni de cerşetorie, furt sau fraudă şi la a identifica persoanele cu care aceşti minori au ieşit din ţară, fără a mai administra prea multe probe care să ateste cu adevărat existenţa infracţiunilor sau vinovăţia inculpatilor. (…) Apreciem în esenţă că asemenea infracţiuni de o gravitate deosebită, precum cele reţinute în prezenta cauză, nu pot fi tratate cu superficialitate sau sub imperiul presiunii mediatice, organele de urmărire penală având obligaţia de a strânge probele necesare din care să reiasă fără vreo urmă de îndoială vinovăţia inculpaţilor sau existenţa infracţiunilor (…) ” Cam asta spun judecătorii Curţii de Apel Târgu Mureş, cu referire mai mult la (in)activitatea procurorilor şi, în extenso, chiar a poliţiştilor care au instrumentat dosarul!  Ce înţelegem noi din aceste fraze? Înţelegem că poliţiştii şi procurorii de caz
„au dat rasol” la întocmirea dosarului înaintat instanţei de judecată! Şi când judecătorii au „operat” pe dosarul cauzei, cauza a fost pierdută!