Consiliul Local Căzăneşti, prin H.C.L. nr. 36 din 27 mai 2014, a aprobat organizarea, în data de 29 iunie 2014, a referendumului local în vederea consultării populaţiei cu privire la trecerea acestui oraş în categoria comunelor.
Prin 2002-2003 a început transformarea – scriptică, nu faptică! – unor comune astfel încât ele să fie percepute ca oraşe. Printre iniţiatorii proiectului de lege privind trecerea la statutul de oraş al comunei Căzăneşti s-a numărat şi Silvian Ciupercă. De reţinut că demersul celor care-şi doreau preschimbarea statutului a fost susţinut şi de Maria Petre – doamna senator care, la acea vreme, susţinea că „ este o comună bine amplasată şi cu potenţial economic…” care trebuie să devină oraş, „dincolo de punctul de vedere negativ al guvernului…” . Pentru a putea izbândi în demersul lor, parlamentarii au „umflat” – artificial, cum altfel?! – cifrele, susţinând că 5.000 de persoane îşi au domiciliul stabil în localitate, deşi la recensământul din 2002, numărul înregistrat a fost de vreo 3.600 de persoane. Celelalte dotări şi utilităţi publice de care trebuia să dispună o localitate pentru a deţine rangul de oraş au fost şi ele măsluite, presa locală consemnând chiar şi despre un dosar penal peste care s-a aşezat o rezoluţie „dupe” chipul şi asemănarea PSD – partidul care-şi apără membri indiferent cât de nemernice le sunt faptele. După ce-a văzut că de pe urma statutului de oraş nu se-alege decât cu impozite şi taxe mai mari plătite către stat, un cetăţean – pe numele lui Anatol Ghilea – s-a luat la trântă cu Primăria şi Prefectura cerând conducerii acestora să întreprindă toate demersurile pentru ca localitatea Căzăneşti să revină la statutul de comună, statutul de oraş fiind o tichie prea mare pentru capetele locuitorilor săi. A urmat strângerea de semnături întru declanşarea unui Referendum, desfăşurarea propriu-zisă a acestuia, petiţii peste petiţii, toate culminând, pe de-o parte, cu un proces împotriva Consiliului local Căzăneşti prin care solicită anularea hotărârii legislativului local prin care au fost stabilite taxele şi impozitele locale pentru anul 2012 (Petentul este de părere că valoarea acestora este mult mai mare comparativ cu gradul de dezvoltare al localităţii şi cetăţenii din Căzăneşti sunt obligaţi astfel să achite taxe şi impozite majorate faţă de condiţiile pe care statutul de oraş le oferă) şi, pe de cealaltă parte, cu depunerea unui Memoriu la MAI (Ministerul Administraţiilor şi Internelor) – Direcţia generală pentru relaţia cu comunităţile locale – memoriu la care, zilele trecute, Anatol Ghilea a primit un răspuns despre care s-ar putea spune că-i „în doi peri” de n-ar părea lăsat „în coadă de peşte”…
„Organele” încă par a fi penal de atrofiate
Nu ştiu dacă bietul cetăţean („posedat” de simţul civic care, nu o dată, se dovedeşte a nu fi pe placul autorităţilor) Anatol Ghilea o fi ajuns la capătul puterilor. Ştiu însă că nu-s puţini locuitorii care declară că au ajuns la capătul răbdării, în ceea ce priveşte vădita indolenţă a „Organelor” care-ar trebui să se sesizeze cu privire la infracţiunea de fals în acte publice, faptă ce s-a săvârşit la momentul în care localitatea Căzăneşti a fost „pregătită” să devină oraş deşi nu întrunea toate condiţiile prevăzute de lege. Şi cum să nu fi ajuns, bieţii de ei, la capătul răbdării câtă vreme or fi şi aflat că directorul general din Ministerul Administraţiei şi Internelor (cel care păstoreşte şi Primăriile) i-a răspuns petentului Anatol Ghilea astfel: „ …În ceea ce priveşte cazul semnalat de dumneavoastră (…) vă aducem la cunoştinţă că din punctul de vedere exprimat de ministerul nostru, rezultă că instituţia noastră nu a fost de acord cu supunerea spre adoptare de către Parlament a propunerii legislative pentru declararea ca oraş a comunei Căzăneşti. Astfel, deşi referendumul local din data de 01.06. 2003 a îndeplinit cerinţa de valabilitate prevăzută de Legea 3/2000 şi s-a consemnat acordul cetăţenilor pentru declararea ca oraş a comunei Căzăneşti, din fişa anexată documentaţiei rezultă că primul indicator prevăzut la punctul 1.0.al anexei nr. 2 la Legea nr. 351/2001, şi anume existenţa unei populaţii de minimum 5.000 locuitori nu este îndeplinită. Potrivit datelor oficiale ale recensământului din 18.03.2002, populaţia comunei Căzăneşti era de numai 3.642 locuitori, chiar dacă cifra înscrisă în fişa prezentată era de 4.841 locuitori. Semnalăm că, potrivit datelor statistice oficiale valabile la 1 ianuarie 20111, populaţia oraşului Căzăneşti este de 3.488 locuitori…” Că din aceste precizări reiese clar că undeva, cândva, nişte politicieni „unşi” în funcţii legislativ-administrative au călcat pe lege ca pe dude, nu cred că se mai îndoieşte cineva. Cum nu cred că se mai îndoieşte nici că undeva, cândva, nişte „Organe” ce-aveau atribuţiuni de control nu şi-au făcut pe datoria („prietenii ştiu de ce”), simţul datoriei atrofiindu-se, în tot acest răstimp, până ce acum, şi să vrea cineva, tot nu mai poate desluşi cine-ar trebui tras la răspundere pentru fals în acte publice, măcar. Şi, totuşi, cineva se uite că îndrăzneşte să ceară să fie remediată în favoarea cetăţenilor tupeista sulemenire a realităţii ce se iţeşte atât de covârşitor ca fiind alta, numărul actual al locuitorilor dovedind cu prisosinţă că nu se-atinge „pragul” celor 5.000 de locuitori câţi ar trebui să fie într-o localitate cu pretenţii de oraş. Ce vor face „Organele” atrofiate? Mi-ar plăcea să cred că se vor revigora un pic, dar tare-mi e că n-au şanse să se vindece de meteahna de-a nu da semne de viaţă – profesional, vorbind! – în faţa celor ce-au comis aceste ilegalităţi, şi care încă mai sunt în funcţie. Cine şi cât de superficial a cercetat actele oficiale, din moment ce directorul MAI, domnul Liviu Grădinaru, declară că „ instituţia noastră nu a fost de acord” cu propunerea de declararea ca oraş a comunei? Iată, aceasta-i întrebarea care persistă şi după atâţia ani şi care după referendum se cere a primi răspuns!
(I. G.)