În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
Wikipedia reţine pentru Istorie că reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstraţii, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ţinute festive, scandau lozinci şi purtau pancarte uriaşe. După 1990, importanţa propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederaţie sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere şi muzică, pentru a serba această zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzaţiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conştiinţa populaţie
Era mult mai bine pe vremea lui nea Nicu dumnezeu sa ne ierte si sa-l ajute acolo unde e Astazi–- Traim in sclavagism si in minciuna Si ne conduc tilhari care fura Ei spun ca asta-i capitalism Mie me din ce in ce mai dor de comunism Cu un canal si multe santiere Unde doresc ca toti tilhari acestia sa prospere Iar cei ce nu vor sa munceasca Le-as aplica metoda chinezeasca In genuchi si cu un glont in ceafa Sa vezi atunci ce disciplina o sa iasa Abia atunci in ROMANIA se va instala cu adevarat democratia Si imi va fi drag sa traiesc pe plaiul mindru ROMANESC
ca nostalgic infocat dupa vremea lui ne’tu Nicu, ai sansa sa o retraiesti cerand azil in Coreea de Nord, unde metoda tratamentului cu glontul in ceafa e la ordinea zilei si-ti va ridica adrenalina vietii tihnite si a prea-plinului confort cotidian…