Mulţi au înţeles cu de-au ajuns unii să deţină în proprietate fel de fel de acareturi, mai ales dintre cele care, înainte de aşa-zisa Revoluţie, au constituit „bun al întregului popor”. Şi-aceia care au înţeles, se-arată din ce în ce mai revoltaţi de continuarea practicilor, ca şi când „mulţi văd, puţini pricep”.
Spunem asta, având în vedere noile permutări şi aranjamente ce poartă pecetea Primăriei Slobozia, respectiv a celor care iniţiază proiecte de Hotărâre, în baza cărora unii ajung să ia în concesiune terenuri aflate în proprietatea UAT. În fapt, este vorba despre o Societate Cooperativă care, după evenimentele din Decembrie 1989, ca multe alte structuri asociative, şi ea a beneficiat de toate câte au rămas ca urmare a reorganizării economico-
financiare a unităţilor de profil, prea puţini aflând cine anume şi întru profitul cui funcţionează…
Suprafaţă mare concesionată la „preţ de preţ”
„ Având în vedere adresa nr. 70502 din 23.07.2019 LECOMS Societate Cooperativă (…) prin care solicită încheierea unui contract de concesiune a unui teren în suprafaţă de 4.290 metri pătraţi pentru atelier de producţie situat pe str. Gării Noi, aferentă construcţiilor (…) Această suptrafaţă a rezultat din măsurătorile cadastrale şi pe ea se află construcţii propritate a LECOMS, edificate pe terenul UAT Slobozia, în conformitate cu Sentinţa nr. 15 din 02.02.2005 a Curţii de Arbitraj de pe lîngă Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM (…) Construcţiile au fost ridicate de către Constructorul Slobozia CMLCC pe terenul aflat în proprietatea statului, pe care s-au desfăşurat activităţi de producţie în domeniul construcţiilor. De la acea dată şi până în prezent, CMLCC Slobozia, actuala LECOMS, a folosit aceste imobile în calitate de proprietar…” Acestea fiind precizările, Serviciul Urbanism din cadrul Primăriei consideră că solicitarea firmi LECOMS de a concesiona ditamai suprafaţa întruneşte toate condiţiile prevăzute de legile în vigoare. Ba chiar, spre învârtoşarea solicitării, este băgat la înaintare „dreptul de superficie cu titlu oneros asupra unor terenuri din domeniul privat al municipiului Slobozia”. Sigur că s-ar putea spune că nu e treaba noastră să aflăm ce anume producţie a desfăşurat, atâta amar de ani, firma LECOMS în clădirile acelea care au fost ridicate pe terenul statului. S-ar putea spune că nu e treaba noastră să ştim dacă firma a plătit vreun şfanţ impozite pe clădiri/terenul de sub acele clădiri. Căci, din moment ce se spune că suprafaţa de teren este a statului…pare că n-are rost să ne mai întrebăm şi cine a ieşit în pierdere atâţia ani, nu? Poate că nu e treaba noastră nici să ne întrebăm dacă este nevoie de o aşa mare suprafaţă de teren pentru ce clădiri/activitate de producţie există acolo. Şi totuşi, n-avem cum să nu ne întrebăm, măcar, de ce i se concesionează pe-o aşa de mică sumă de bani. Căci, s-a stabilit preţul concesiunii la doar 4,21 lei pe metru pătrat şi an. Şi-asta înseamnă doar 18.060 lei de plată pe an pentru întreaga sprafaţă. Pe scurt, vorbim despre o suprafaţă de 4.290 metri pătraţi ce urează a fi concesionată la ridicolul preţ de numai 1.500 lei pe lună. Da, aţi citit bine! Atâta înseamnă socoteala pe care şi-au făcut-o „băieţii deştepţi”, fie ei patroni sau funcţionari.
Da’ de ce?
De ce i-ar da Primăria atâta teren unei firme? Şi de ce i l-ar da la un aşa de mic preţ? Nu, în opinia multora dintre patronii-producători/comercianţii care n-au primit nici un ajutor din partea statului, motivaţia privind crearea de locuri de muncă, nu mai ţine, fie şi numai din cauză că şi alţii au creat locuri de muncă, dar şi plus valoare fiscalizată şi impozitată, chit că n-au întins mâna către stat, fapt pentru care nici n-au primit nimic de la instituţiile care gestionează bunuri de patrimoniu. Şi-apoi, mai cu seamă că s-a modificat legislaţia în domeniul facilităţilor de gen, cei ce-au pus pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local ar fi trebuit să pună în balanţă şi decizia 913/2009 a Curţii Constituţionale care declară nul art 107 (1) privind „anularea obligativităţii autorităţilor locale de a acorda folosirea cu titlu gratuit a terenurilor pe durata construcţiilor”. Sigur că înţelegem din documente că aceeaşi Curte constituţională menţine ca fiind corectă aplicarea art 107 (2), respectiv art 107 (3), privind dreptul de preemţiune în caz de cumpărare a bunurilor aparţinând domeniului privat al Primăriei Slobozia! Ce nu înţelegem este de ce nu înţeleg „băieţii deştepţi” că nouă ni se pare suspect de favorizaţi toţi cei care concesionează şi, mai apoi, cumpără la preţuri ridicol de mici, astfel devenind aproprietari peste mari suprafeţe de teren care, ulterior, se dovedesc chiar a fi vândute uimitor de profitabil. Cu precizarea că mai sunt multe alte firme care s-au pricopsit prin aceeaşi metodă, ne oprim aici cu atitudinea, nu înainte de a vă mai spune că surse din Primărie ne-au susţinut teoria potrivit căreia, dacă era totul în regulă, nu vedem pentru care motiv nu s-a realizat o evaluare a terenului? Nu că evaluatorul ar fi fost de bună credinţă, iar statul n-ar fi ieşit tot atât în pierdere, dar, măcar, n-ar fi planat asupra proiectului de Hotărâre, tot atâtea suspiciuni…
IONICA GHINEA